Strigatul Padurii - Udeanu Adelin

Si geme adanc padurea si freamata din greu
Cand vede omenirea, nebunii ce-i fac rau
Cu glasul stins ea striga, dar striga in zadar
Caci nimeni nu observa padurea de cristal

Am fost mereu cu voi, se-aude glasul stins
Am trecut prin razboaie, cu sange m-ati atins
Dar vremea a trecut si repede ati uitat
Cum din multe dezastre padurea v-a salvat

Acum, in aste vremuri, cand doar banul conteaza
Si tot ce-aveti in minte e ziua ce urmeaza
Nu va ganditi la tineri, la cei din viitor
Vor vrea, cu siguranta, padure-n jurul lor

Ma bucur si zambesc, cand vad ca pentru mine
Sunt multi care se lupta...ei vor sa fie bine
Vor linistea padurii, vor cant de pasarele
Vor aer si izvoare, vor umbra casei mele

Opriti-va...ajunge, ca faceti numai rau
Dezastre, catastrofe, va vor lovii din greu
De n-as fi eu pe lume, ati respira prin tuburi
Si lumea s-ar topi la soare si pe campuri

Miercuri, 6 aprilie 2016 - 01:29
Afisari: 1,618

siby

mihaita_39	1	Padurea noastra-i muribunda, iar capii Romaniei is imbatati de lacomie si prostie. Miercuri, 6 aprilie 2016 - 19:35
monycata	2	Trist de adevărat Joi, 7 aprilie 2016 - 07:49
dander	3	Frumos scrisa realitatea. Puterea, banii si interesul financiar vor "ingropa" biata planeta. Luni, 18 aprilie 2016 - 15:06
emile	4	„Dacă este o cetate sfântă a neamului, aceasta a fost şi este pădurea. Iar dacă este o cetate a românismului mai tare dărâmată, cu mai multe spărturi în ziduri, cu mai multe inimi şi cu mai multe glasuri străine înăuntrul ei, aceasta este tocmai cetatea cea mai sfântă a neamului - pădurea.” Marin Drăcea - silvicultor român Marţi, 19 aprilie 2016 - 07:23
radmar (admin)	5	Foarte fain, felicitari. Daca nu-i cu suparare, am incercat o reformulare a strofei a doua, o intrebare la a treia, pentru a obtine un ritm mai bun si niste semne de puctatie ca o usoara coerenta si retusare. Am facut aceste modificari pentru ca poezia chiar mi s-a parut excelenta si am simtit ca ar mai merge putin slefuita. Le poti prelua daca si tie ti se pare ca suna mai bine: Si geme adanc padurea si freamata din greu Cand vede omenirea, nebunii ce-i fac rau. Cu glasul stins ea striga, dar striga in zadar, Caci nimeni nu observa padurea de cristal. Am fost mereu cu voi, se-aude glasul stins Trecut-am prin razboaie, cu sange m-ati atins. Dar vremea a trecut si repede ati uitat Cum din dezastre multe padurea v-a salvat. Acum, in aste vremuri, cand doar banul conteaza Si tot ce-aveti in minte e ziua ce urmeaza Nu va ganditi la tineri, la cei din viitor? Vor vrea, cu siguranta, padure-n jurul lor. Ma bucur si zambesc, cand vad ca pentru mine Sunt multi care se lupta... ei vor sa fie bine. Vor linistea padurii, vor cant de pasarele, Vor aer si izvoare, vor umbra casei mele. Opriti-va... ajunge, ca faceti numai rau! Dezastre, catastrofe, va vor lovi din greu. De n-as fi eu pe lume, ati respira prin tuburi Si lumea s-ar topi si ineca de-a pururi! Joi, 5 mai 2016 - 10:44
siby	6	Suna mult mai bine asa, Radmar.. Multumesc Luni, 13 iunie 2016 - 23:12

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu