Spaima celor care asteapta

   Motto:

 

   Pe munte poţi trece de la realitate la reverie

   Ca un actor de pantomimă de la plâns la râs,

   Pastrând cuvintele doar pentru poezie.

 

 

   Ceţuri tăcute urcă pe văi

   Prin tufe descărnate de urzici,

   Pun stropi de mărgean pe fânul din clăi

   Pe vârfuri de ţepi de arici.

 

   Cerbi cu rădăcini în coarne

   Sparg cu copitele marginea gheţii,

   Pământul întreg vor să-l răstoarne,

   Prin iarba cu brumă, orbeţii.

 

   Cucuvea holbându-se la mine, străinul,

   Roteşte privirea în cerc,

   O Pythie ce-mi cată destinul

   Când muntele alb vreau să-l încerc.

 

   Fior mineral de pietre ciocnite

   Sub saltul rigid al caprelor,

   E jocul păgân de iele hoplite

   Pândit prin genuni de ochii lupilor.

 

   Brazi nevăzuţi străjuiesc popasurile

   Ghiciţi doar de umbra pereţilor,

   De stânci se izbesc în ecouri glasurile

   Şi ţipătul scurt al ereţilor.

 

   Ceaţa e vraja de munte legată,

   De noaptea din zi a animalelor,

   De spaima celor care aşteaptă

   Gerul tăios şi urletul fiarelor.

 

 

   Întunericul şi vraja din negurile reci

   Ascund gândul că între liniştea sfinţilor

   Şi melancolia celor ce iubesc muntele pe veci

   Diferenţa ar putea-o face doar sfatul psihiatrilor.

    

 

  

  

 

  

 

  

Luni, 25 noiembrie 2013 - 15:20 
Afisari: 1,594 


gigicepoiu