Scrisori din Munti ( partea a-II-a - Randuri din Bucegi)

Draga mea,

Muntele este casa mea, dar totuşi,  în Bucegi, în multe locuri nu mai mă simt acasă. Simt că-s aici şi plătesc nepăsării, indiferenţei, inconştienţei şi nesimţirii… chirie;  Şi nici tu nu eşti lângă mine şi nici Bucegiul parcă nu-mi mai este munte…

S-a dus verdele.. . A murit sub ambalaje, l-au luat cu drujbele şi cu asfalturile. Ei spun că au îmbrăcat Bucegiul mai în “trenduri” şi că haina-i de firmă poartă numele de “Drumul Babelor”. Asfalt până pe Dichiu, asfalat până la Piatra Arsă…asfalt peste poteci bătute de montaniarzi care-s prea bătrâni să ţipe…să strige. Ei doar oftează acuma privind înspre pozele alb-negru şi spun poveşti ce-ncep cu: “Vezi,  tu,  copile, aici…cândva…”

Tu eşti în răcoarea Retezatului şi ai dreptate când spui că Bucegiul a devenit mai mult o marcă decât un munte. Însă, am reuşit să ma retrag într-un colţ în care natura mai stă ascunsă  în sălbăticia ei…şi a mea. Şi împreună ne gândim la tine, căci aici, aveam să ne cunoaştem noi. Încă mai cresc frăguţele, tot aşa timide şi ascunse după câteva frunze de ferigă, tot mai rare în Bucegiul ăsta… Aici nu se aude maşinile 4x4 ce dau şansa multora să-şi dea “check in” la Babele, spunând că au făcut traseu pe munte.

Când eram noi copii, iubito, ne luau căruţele până-n Moroieni şi apoi ne croiam destinul în paşi spre Lacul Scorpoasa… Care Scropoasa? Iubito, ai mai văzut tu lac să-şi plângă dorul de apa-i rece şi  limpede? Oglinda-i verde şi azurie de altădat’ azi a crăpat. Şi seacă de dorul vremurilor când avea pentru cine să susure…

Iubito,  şi la Bolboci… marea noastră din munţi, astăzi bate nepăsarea în barajul de piatră. Când eram copii, pe oglinda Bolbociului pluteau amintiri,  poveşti şi clipe care mai erau deranjate doar de vreun A.R.O răctăcit. Astăzi, mulţi caută ce-i ala “A.R.O” în D.E.X… Acum, iubito, unde ne întindeam cortul şi ne puneam hainele la uscat, pe malul  Bolbociului…s-a făcut  o parcare.  Şi nici un A.R.O…sunt altele, prea multe altele…

O să închei aceste rânduri dintr-un Bucegi fără de munte sperând că-n Retezatul tău soarele să zâmbească poate mai frumos. Aici, la o margine de izvor…încă necaptat îmi aştern somul, gândindu-mă că­-ţi voi scrie următoarele rânduri din Piatra Mare… Noapte bun,  iubita mea, de peste creste!

Al tău, Visul .

Continuarea primei parti:

Scrisori din Munti ( partea I - Randuri din Retezat): http://www.carpati.org/cultural/scrisori_din_munti_partea_i_-_randuri_din_retezat_/783/

Autor: Cristian-Alexandru CATANA

Duminică, 3 august 2014 - 23:36 
Afisari: 1,552 


private_raye..