Poveștile munților
- Eeeee, ce gângiși matale să mai treși pe la noi?!
- Păi... am avut treabă și doar nu o să stau numai pe coclauri! Dar nu gândi că rămân peste noapte, nici acum nu stau prea mult că tot cu treabă vin și acum.
- Dă-l dracu', ge când tot zâși ca ramâi o dat'... mă fac ieu oale șî ulșele șî nu mai biem rachia șea. Râde cu pofta in timp ce învârte o țigară în degete și mă studiază atent, din cap până-n picioare.
- Da... șe naiba fași cu aia după cine, ca aiși nu-i nimic ge masurat
.- Ei, na! Doar nu o car de dragul ei. Imi trebuie, nu spusăi că am treabă?
- Pe munce, cu ruleta?!
- Da. Lasă, îți spun altă dată. Mergi sus? Scoți oile acum?-
Îu, că uitai ge ele. Stai câta, că acu-s gata. Plec incet pe culme, cu gândul la ale mele dar unchieșul mă ajunge din urmă repede și pornim în sus, spre Bruscan.
- Da... tot mi gândul la șe fași cu aia. Și arată la ruleta de 50 de metri agățată de rucsac.
"De ce dracu' nu o pusăi in rucsac! Imi face moșul creierul varză acum". Mă uit la el, zâmbesc și...
- Caut comori. Mulțumit? Se oprește brusc, cască ochii cât mărul din care mușcă și se pune pe un râs de sperie oile, câinii și păsările din jur, pitite prin tufe.
- Mă! Pe șine prosceși, aiși! Ce sciu ge om ca lumea, nu... să fim serioși, șe dracu'. Mna, văd că n-ai chef ge spus da ge glume ai. Hai să-ț spun eu una cu comorile ascea. Unu' gin ai mei, gin neam, o fost haiduc. Așa spunea tata, fie țarâna usoar'. Își face cruce, mare, și parcă-i alt om când face asta. Da, și scia bunu ca-ngropat pe valea asta șeva. Face semn cu toiagul spre capătul unei văi împădurite și abruptă rău. Mă uit la el cam intr-o dungă.
- Ce dracu' unchiule, te știam intreg la minte, și matale începi cu astea?
- Stai, mă, lasă să cermin ge vorbit, șe ce grabeșci așa! Drașe! Da, mă. Sa dușe tata cu bunu să o scoată. Mama șî buna, acasă. Cu oi, vași șî ale casei. Vin șî așcia doi, dupa două zâle, rupț ge foame șî ge sete, c-or zâs că pâna sara sa-ntorc. I-o luat femeile la suduit... ge le trecusă foamea. Mai târzâu or spus că au arat valea-n piatră seacă și n-or gasât niși drac ge comoară. S-or ales cu sudalme ge la nevesce, că așa-i când umbli după potcoave ge cai verz'.
- Morți.
- Verzi, mă! Sciu mai bine ca tine, că-s mai batrân. Mormăi ceva despre incăpățânarea lui, mă aude, normal, și râde de mine in timp ce imi intinde un măr.
- Ia șî las' prosciile, că nu ma prosceșci. Ia șî mâncă. Îț' luai șî nișce brânză, ș-o ceapă, țî le dau m-ai încolo. Da... ia zâ', arată spre ruletă, șe fași cu aia?
- Pfai de mine, mă omori. Hai că iți spun, mă albești. Urcăm incet, povestind. Eu de-ale mele, moșul de-ale lui.

Duminică, 18 februarie 2018 - 20:48
Afisari: 1,348
jujea
(dacă ai timp pentru un pic de formatare, sigur mai citesc și alții)
Vineri, 23 februarie 2018 - 19:57