Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Ianuarie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Februarie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Povestea Parângului

      Povestea Parângului :

  
   

      A fost odată, că dacă nu ar fi fost, nu v-aș povesti.

  
   

      A fost odată, atunci când puricii se potcoveau, o împărăție mare și mândră. În această împărăție toată lumea trăia în pace, porțile cetății zi și noapte erau deschise, așa că poarta nu trebuia să fie păzită de câini cu dinți de fier și măsele de oțel, farmazoanele, adică vrăjitoarele, nu aveau ce căuta în cetate, la granițele împărăției nu trebuia puși plăieși. Când iarna era geroasă, caprele negre aici se refugiau. Nimeni nu avea voie să vâneze animalele mici, bolnave sau bătrâne.

  
   

      Această împărăție, care s-a numit Împărăția Parângului Mare, avea un împărat și o împărăteasa, aceștia aveau frați și surori, unul mai fain ca celălalt; toți aveau statura înaltă, de te uitai la ei și la ele și nu se mai terminau. Numele lor mic erau deosebite de ale noastre: Scurtu ( că era cel mai scund dintre cei înalți), Mija, Cârja, Slivei, Stoienița, Gemănarea, Gruiu, Ghereș ( ăstuia i se mai zicea  și Dereș ), Setea ( ăsta toată ziua ar fi băut apă ), Mohoru .

      De când s-o făcut pământul, și poate că încă înainte de asta, așa s-a rânduit că moștenitor va fi primul băiat al împăratului, dar...

      Doar că împăratul și împărăteasa noastră n-o avut moștenitor. Mare jale era în împărăție. Cum adică? Să moară împăratul și împărăteasa și împărăția să rămână fără moștenitor? Așa ceva nu concepeau! Toți se rugau la Cel de Sus ca barza să urce până la împărăție, care era aproape de cer, și să le aducă un băiețel. În toată împărăția, toți viețuitorii se rugau de trei ori pe zi ca să se întâmple minunea. Cu toate astea, împăratul  nu a apelat la magi. Împăratul și împărăteasa erau deja bătrâni, albiseră la păr, mergeau anevoie, când s-o întâmplat minunea ; într-o zi de vară au fost norociți: o venit o barză, albă, mai albă decât omătul munților, și în cioc o adus un coșulet în care era, ghiciți voi ce era?, era un băiețel ! Fain băiețel, de ziceai că-i înger. De bucurie împăratul a dat veste în toată împărăție ca timp de trei zile toată lumea va sărbători evenimentul și musai să se bucure de minunea asta .

      Copilașul nostru o fost botezat  Parângul Mic. Crăișorul creștea într-o zi cât alții în șapte zile. Tot mai frumos devenea. Când era mic, mic de tot, adică bebeluș, așa cum ați fost și voi, împărăteasa doar lapte de capră neagră îi dădea; căprițele își ofereau surplusul de lapte pentru crăișor. Când o mai crescut un pic singur cobora la oglinda împărăției ( căreia turiștii îi zic lacul Mândra) să bea apă. Și când a crescut și mai mult se hârjonea cu iezii. Când obosea, se punea jos și respira adânc mireasma dată de bujori. Apoi se lua la întrecere cu țapii mai măricei. Și fugea și sărea peste bolovani și stânci mai abitir decât țăpulenii. De dimineața până seara era afară și se zbenguia. Geaba mama-împărăteasă se ruga de el, nu care cumva să se impiedice și să se accidenteze. Chiar mai mult: crăișorul se lua la întrecere cu țapii cei mai mari, și uneori îi învingea. Și uitați, așa crescu crăișorul nostru, de se făcu bun de însurat. Tatăl-împărat se adresă fiului său: „ Iaca, crescuși mare, ar fi timpul să mai lași din zburdălniciile tale și să-ți alegi pe aleasa  inimii tale și amândoi să ne luați locul  la conducerea împărăției. „ Prințul greu a acceptat propunerea lui tătânu‘ su, dar s-o supus. Doar că prințul nostru cunoștea doar ce e în împărăția lui taică său, ce era mai încolo îi era străin. Așa că împăratul a dat sfoară în toată lumea cum că are o minunăție de băiat taman bun de însurat. Și veniră pretedentele, singure, neînsoțite de părinți, una mai frumoasă decât cealaltă. Veni Codruța din vecinătate, adică de lângă Sibiu, veni Ioana din țara Hațegului, veni Ștefania din Dobrogea, veni fiica reginei sirenelor Mării Negre, toate veniră îmbrăcate cu ii brodate cu râurele, cu fire de aur. Toate erau frumoase, una mai frumoasă decât cealaltă, de puteai zice: „La Soare te poți uita, dar la ele ba.” În fața prințului se perindară zeci de fete. El, prințul, rămânea stană, nu vibra, nu simțea nimic pentru ele. După ce o trecut și ultima pretendentă, prințul tot trist o rămas. Împăratul nu i-o spus nimic, nicidecum să-i reproșeze ceva, doar  se întreba: „ Dacă este fiul muntelui nu are sensibilitate pentru frumos, adică pentru fete?” La această întrebare nu putea să dea răspuns. Așa că hotărî să consulte pe sfetnicii lui. Veniră sfetnicii și-și spuseră părerile ca la talk show-uri: vorbeau verzi și uscate. Doar unul în vârsta, cărunt, tăcu. După ce se ridicară, dând să plece, împăratul se adreseză acestuia: „ Tu nu zici nimic, nu ai nici o părere ? „ „ Luminăția Ta, eu am o părere, care e departe de ceea ce s-o spus aici.”

  
   

 „ Dacă ai o părere, spune-o ! „ , zise împăratul . „Măria Ta,  prințul nostru dorește să se însoare cu una ca noi. „ „ Cum adică << una ca noi>>? „  „ Cu o fiică a munților, nu cu una pământeană.”

     Împăratul cât era de bătrân și de înțelept a acceptat părerea sfetnicului ( că doar de aia e sfetnic! ). Ca atare, l-a chemat pe fiul său să stea lângă el : „ Fiule, am înțeles ce dorești. Facă-se voia ta și a Domnului: alege-ți consoarta pe care ți-o dorește inima .” „ Tată, accepți să fie nevasta mea și moștenitoarea împărăției Parângului Mare pe fiica... ( și aici făcu o pauză mică) împăratului Piatra Craiului ?” „ Bineînțeles că accept, aleasa inimii tale va fi și pe placul împărăției noastre, va fi și fiica noastră.”

       Invitații la nuntă s-au trimis în întreaga lume. Adresanții când au citit că va avea loc nunta fiului împăratului Parângul Mare cu fiica împăratului Piatra Craiului s-au crucit și și-au zis: „Asemenea eveniment fericit lumea de când s-o făcut, nu a mai pomenit.”?

 

 

      Nunta, la cei săraci ține trei zile, la bogați șapte zile, în cazul prințului Parângul Mic cu prințesa Piatra Craiului a ținut ... cât o ținut? Ghiciți voi cât o ținut?

     Dar ce bucurie!, din dragostea dintre prințul Parângul Mic și prințesa Piatra Craiului s-a născut un alt prințișor: Făgăraș.

    Călecai pe o șa  și v-o spusei vouă așa.

   

    Povestea a fost publicată de Ioan Ernest ILEA, în cartea “ Nunta munților “, apărută la Editura “ Focus”, din Petroșani, 201



Luni, 20 august 2012 - 16:48 
Afisari: 4,038 


Comentariile membrilor (2)

siriso21
siriso21
Coarda
 
1
Foarte faina povestea Carpati.org


Luni, 20 august 2012 - 18:54  

obyy
obyy
Caraba
 
2
Frumos si dupa cum este si firesc printisorul Fagaras a crescut ceva mai mare decit parintii sai.


Luni, 20 august 2012 - 19:46  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0479 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org