Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Retezat
Muntii Retezat

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Povestea Păstorului iubitor de adevăr

 Povestea Păstorului iubitor de adevăr

(Istorisirile lui Rolang, mortul fermecat-povestiri populare din Tibet)


În vremuri tare îndepărtate, locuiau in munți două neamuri. Oamenii dintr-un neam  locuiau mai sus, pe crestele munților, iar cei din neamul vecin- mai jos, în văi. Amândouă aceste neamuri stăpâneau pășuni cu iarbă grasă pe care o pășteau herghelii fară număr, și turme de iaci si oi. Și un neam și celalalt avea acelasi numar de familii, și nici unul, nici celălălalt nu se putea lăuda că are mai mulți călăreți îndrăzneți și îndemânatici.

Cele două neamuri trăiau în prietenie, niciodată n-au pus la cale nimic unul împotriva altuia și nici un fel de certuri nu se pomenise să fi izbucnit între ele.

O generație lua locul celeilalte dar iată ca, odată ajunse un om rău, pizmaș și lacom ajunse căpetenia neamului ce locuia în partea de sus a munților.

Bogațiile neamului vecin nu-i dădeau pace și el începu a se gândi ce să născocească pentru a intra în stăpânirea lor. Gândurile rele nu-l părăsește pe om într-o zi însorită. Lăcomia pusese în întregime stăpânire pe inima acelei căpeteniei nesătule, așa cum iarba deasă acoperă partea umbrită a văii. Hotărî el să aleagă un prilej potivit pentru a se face poftit în ospeție la vecinii din vale și acolo să-i descoasă și să afle câte vite și alte bogății au aceștia.

Și iată că odată, căpetenia cea pizmașa a neamului din partea de sus a munților sosi ca oaspete la căpetenia neamului vecin. Adusera vin, cănile se goleau una dupa alta și cele două căpetenii se îmbătară turtă. Atunci căpetenia cea pizmașă începu a se făli cu bogația sa, iar apoi adresându-se gazdei, îl întrebă:

-Dar tu câte bogății ai ? Numai să-mi răspunzi cinstit, fară să tăinuești nimic, nu suntem noi oare buni vecini ?

Se ridică în picioare căpetenia neamului din partea de jos a muntelui , cu fața rosie din pricina vinului baut, cu glasul puternic si zice:

-Ha-ha-ha! Bogății – nici vorbă – am mai multe decât oricine. Dar neamul meu are în stapânire, un cal năzdrăvan pe nume Cel-inzestrat-cu ochiul-lui Garuda. Acest cal este insuși nepotul împăratului dragonilor. Când fuge, nu-l întrece nici vântul, când aleargă, nu-l întrec nici șuvoaiele repezi care curg după ploaie. Iuțeala lui nu-i mai prejos decât a săgeții slobozite dintr-un arc bineîntins. E o adevărată comoară! Mai avem un păstor care n-a rostit niciodata vreo vorbă mincinoasă. Acest păstor este și el o podoabă a neamului nostru.

- Poate ca ai, într-adevăr, un asemenea cal minunat, îi întoarse vorba căpetenia neamului ce trăia în partea de sus a muntelui, dar cine va da crezare spuselor tale despre păstorul care n-a rostit niciodată în viața lui vorbe mincinoase ?

Căpetenia neamului din partea de jos a muntelui stăruia asupra spuselor sale, celălalt nu-i dădea crezare, și începură a se înfrunta cu înverșunare. La urma urmelor, căpetenia neamului din partea de sus a muntelui zise:

- Să facem așa: să scriem pe hârtie care e pricina dintre noi și să facem prinsoare. Iar apoi să-l punem la încercare pe păstorul tău. Dacă el, într-adevăr, nu va spune minciuni, iți voi da jumătate din pământurile, caii și oile pe care le am in stăpânire. Dacă însă va spune fie chiar și o singură minciună, atunci tu imi vei da mie jumătate din pământurile, caii și oile tale. Ei, te învoiești astfel?

Hotărâră să facă așa cum s-au ințeles, iar ceilalți meseni fură chemați să fie martori în această pricină.

Căpetenia neamului din partea de jos a muntelui îl chemă pe păstor și-i porunci să plece cu herghelia și cu calul Cel-inzestrat-cu ochiul-lui Garuda la o pașune în munți.

Odată, într-o noapte, poposi în pășunea aceea din munte o femeie frumoasă și îl rugă pe păstor s-o primească să înnopteze la el – chipurile se abătuse din drum și se rătacise.

Dimineața frumoasa femeie nu plecă de la păstor. Ea rămase și pregati prânzul. Trecura câteva zile, dra femeia nici nu aducea măcar vorba că ar fi venit cumva timpul să plece. Ea il ajuta pe păstor să înjghebeze loc de adăpost și popas atunci când umblau din loc in loc cu herghelia, împreuna cu el mâna caii, pregătea de mâncare. Nici păstorul nu-i amintea femeii ca e timpul să plece. Era un om singuratic și niciodată încă nu fusese atât de fericit. Acum, la adăpostul acela sărman, se simțea bucuros cum nu se simțise nici în timpul sărbătorii Anului Nou.

Trecură multe zile. Dar iată că odată, într-o noapte, pe frumoasa femeie începu s-o doară tare capul. Gemea așa de tare, se tăvălea pe podeaua acoperită cu pâsla a cortului, sudoarea curgea șiroaie pe fața ei. Păstorul se sperie și incepu a o intreba cu ce s-o ajute ca să-i ușureze durerea. La început femeia nu răspunse nimic, dar pâna la urmă zise gemând:

-Un singur leac ar putea să-mi vindece boala, dar tu n-ai să te hotărăști să-l folosești.

- Dacă există un asemenea leac, raspunse pastorul, voi face tot ce-mi va sta in putință. Chiar de ar trebui să tai carne din trupul meu.

Atunci femeia zise:

-Calul pe nume Cel-inzestrat-cu ochiul-lui Garuda este nepotul împăratului dragonilor. Boala mea se va lecui numai dacă voi mânca inima și ficatul lui. Nimic altceva nu mă poate ajuta și nu mă poate scăpa d ela moarte, zise ea ăi incepu din nou să strige cât o țineau puterile.

Păstorul se gândi: „Calul acesta,  Ochiul-lui Garuda, nu este numai cea mai mare comoară de pe meleagurile noastre ci și cea mai aleasă podoabă a neamului meu. Cum aș putea sa-l omor?” Multe leacuri și dresuri încercă el, căutând s-o vindece pe frumoasa femeie, dar nici unul nu fu de vreun folos. Îi era tot mai rău, și mai rău, și se părea că nu mai are scăpare de la moarte. Păstorul nu-și mai afla locul. Inima îi clocotea, ca și cum ar fi fiert apa în el. Ieși păstorul din cort, se apropie de calul minunat, iși lipi obrazul de gâtul lui și începu a plânge cu lacrimi amare.

Deodată calul prinse a vorbi cu grai omenesc:

-Bunule păstor, nu fi necăjit. Dacă mă vei omorî pe mine, vei scăpa viața acelei femei - am auzit doar tot ce ați vorbit. Cât ma privește pe mine, nu-ți face griji. Miine dimineață du-mă la herghelia de iepe și împerechează-mă cu una din ele. Dupa aceea omoară-mă, iar cu inima și ficatul meu vindecă boala frumoasei.

Tare se mai minună păstorul auzindu-și calul vorbind cu grai omenesc, dar tot nu se hotăra sa-l omoare. Atunci calul fermecat începu să freamăte și să lovească pământul cu copitele. Văzând una ca asta, păstorul nu mai stătu mult pe gânduri, duse calul la herghelia iepelor, iar apoi îl  omori, și scoase inima și ficatul și le duse femeii. De indată ce văzu inima și ficatul calului fermecat, frumoasa se simți ușurata și zise că i s-au mai potolit durerile.

A doua zi, de indată ce păstorul mână caii la pășune, femeia ieși din cort și dusă a fost. De atunci păstorul n-o mai văzu niciodată. Vezi doar că femeia aceea frumoasă se prefăcuse numai că s-a abătut din drum și s-a ratacit, de fapt ea era chiar nevasta căpeteniei neamului din partea de sus a muntelui și la porunca bărbatului ei venise la păstor, ca să-l pună la încercare. Căpătând inima și ficatul calului fermecat, bucuroasă, se grăbi să ducă prada bărbatului ei.

Primind inima și ficatului calului, căpetenia neamului din partea de sus a muntelui se pregăti repede de drum și se duse la căpetenia neamului vecin.

-Păstorul tau a omorât calul pe nume Cel-inzestrat-cu ochiul-lui Garuda, îi zise el vecinului cu o bucurie răutăcioasă, cheamă-l și întreabă-l, să vedem o să mintă sau nu.

Căpetenia meaului vecin, auzind această veste și vazând inima și ficatul calului fermecat, vrând-nevrând iși chemă slugile și le trimise după păstor. Aflând ce poruncise căpetenia, păstorul înțelese numaidecât d e ce frumoasa femeie care iși luase tălpășița ținea atât de mult sa aibă inima și ficatul calului pe nume Ochiul-lui Garuda. El începu a se căi amarnic de fapta lui, încât ar fi vrut mai degrabă să-l înghită pământul- vezi doar că pe atunci pentru asemenea vină aspră pedeapsă te aștepta. Dar păstorul hotărî să nu tăgăduiască, ci să spună ca și până atunci adevărul, și dupa asta parcă i se luă o piatră de pe inimă. Porni el la drum cu pas din ce în ce mai grăbit și în curând ajunse la cortul în care locuia căpetenia neamului său. În cortul încăpător al căpeteniei se adunase o mulțime de oameni. Acolo se afla și căpetenia neamului din partea de sus a muntelui. Ședea mândru și zâmbea batjocoritor.

-         Ai venit, păstorule? întrebă căpetenia.

-         Primind porunca stăpânului meu, am venit îndată, răspunse acesta înclinându-se în fața lui.

-         Păstorule, cum se mai află calul pe nume Ochiul-lui Garuda care ți-a fost dat in grijă?

-         Pe calul fermecat pe nume Ochiul-lui Garuda l-am omorât ca să vindec o femeie. Am săvârșit un lucru cumplit! Pedepsește-mă după lege, spuse păstorul cu glas stins. Auzind căpetenia neamului din partea de sus cuvintele păstorului, de uimire nu putu rosti decat “A-a-a-a”. Iar căpetenia neamului din partea de jos a muntelui își uită de mânie și, zâmbind mulțumit, zise:

-         Ia priviți, n-am avut eu dreptate când am spus că păstorul meu nu minte niciodată?

Un vechi proverb glăsuiește: “Dacă gândurile rele pun stăpânire pe om, asupra lui vor cădea și urmările rele”, și chiar așa se întâmplă. Căpetenia neamului din partea de sus a muntelui fu nevoit să-i dea vecinului său din vale jumătate din pamânturile, caii și oile ce le avea.

 

 

Povestea Păstorului iubitor de adevăr

(Istorisirile lui Rolang, mortul fermecat-povestiri populare din Tibet, traducere de M. Cristian Editura Univers, Bucuresti-1972)



Miercuri, 9 septembrie 2009 - 10:10 
Afisari: 7,667 


Comentariile membrilor (6)

zentai
zentai
Coarda
 
1
offf...frate Claudiu! Interesanta povesteCarpati.org as avea niste ziceri dar o sa le las pe cand ne-om vedea la o bere vreodata.Oricum, ca un corolar, indiferent de ceea ce facem, oricât de "jmecheri" am fi, consecintele acelor fapte (vorbe, atitudini etc, orice e posibil a modifica realitatea mentala a celuilalt, a aproapelui) le suportam, indiferent ca vrem sau nu.Acesta e cel mai minunat adevar de care m-am dumirit de-a lungul timpului, dincolo de morala, dincolo de orisice.Desigur, ne putem umple viata si sufletul cu tot ceea ce e mai frumos pe lumea asta.Ceea ce ma mai linisteste oarecat e faptul ca ni s-a lasat alegerea.De aceea, nu vom putea spune niciodata "nu sunt vinovat" (de ceea ce se intampla rau in viata noastra), ca partea buna a lucrurilor o las pe altadataCarpati.org

Toate cele bune.


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 11:38  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
2
Zi-le frate Zentai, n-ai vazut ca e mai bine sa le zici?

Ca sa modificam si sa schimbam trebuie pornit de la schimbarea sau umplerea individuala, adica noi pe noi sa ne schimbam . In pijamale albe! Carpati.org
De baut bere nu mai beau , consum doar apa, borviz si brifcor Carpati.org


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 13:14  

zentai
zentai
Coarda
 
3
Ce sa mai zic, frate Claudiu!, c-or sari pe mine scepticii moralei si-n fond nici n-are importanta, ca stii definitia tragicului data de HegelCarpati.org

Daca intr-o perioada de-o zi, in varii ocazii, putem sa fim constienti, in mod covarsitor, de prezenta celuilalt, si daca reusim sa impartasim impreuna din comorile pe care ni le-am adunat in suflet, socotesc c-am fi al dracului de norocosiCarpati.org

Si zici nu mai consumi alcool.Gresita alegere, frate Claudiu!Afli nadejde in bauturaCarpati.org.De cate ori, sa ma fac manga, a fost singura solutie eleganta!Ca stii si tu, cand esti memo, realitatea pare cu mult mai suportabilaCarpati.org.Sper sa analizezi cu mai mult curaj aceasta hotarare si o sa vezi ca are numai neajunsuriCarpati.org

In rest...inima buna, frate Claudiu, si ture la max.


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 13:24  

kya
kya
Coarda
 
4
Intelepciunea populara e mai presus de orice teorii savante si incalcite. Simplitatea si eleganta expunerii te cucereste si te pune pe ganduri.

M-am reintors in lumea Povestilor nemuritoare, pentru cine isi mai aduce aminte acea colectie magica.

Claudiu, sa te faci bine mai repede si sa citesti mai multe astfel de povestiri pe care apoi sa ni le impartasesti Carpati.org


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 15:57  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
5
Multumesc Kya pentru aprecieri si urari ! Eu unul am gasit povestea foarte potrivita pentru anumite situatii actuale si legatura cu muntele e simpla: onoare, corectitudine, perseverenta,sacrificiu, responsabilitate, consecventa, dragoste de adevar intre neamurile din partea de sus si neamurile din partea jos din munte. Va urma!
Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 16:41  

kya
kya
Coarda
 
6
Exact toate cele enumerate de tine mai sus le-am avut si eu in vedere Carpati.org
Avem din ce in ce mai multa nevoie de intoarcerea la valorile de baza.
Stiu ca suna tare anapoda aceste spuse, in lumea nebuna in care traim, dar aceasta este "salvarea". Desi nu sunt prea sigura ca am vrea sa ne salvam Carpati.org


Miercuri, 9 septembrie 2009 - 16:49  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0504 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org