Poveste hoinara pe 7
Poveste
hoinară pe 7
A
fost cândva o zi de 7,
Și
tot cândva alta va fi,
Vor
fi și tot atâtea clipe,
De
care îmi voi aminti…
Hoinare
se vor duce-n zboruri,
Până
pe Caraiman se vor urca,
Mai
sus de Jepi, unde se scrie,
Pe
7 mai … povestea mea.
Sunt
rime ce nu doar rimează,
Sunt
sentimente prinse-n vers,
Acolo
sus, unde pe-o creastă,
Povestea
mea e de neșters…
O
știu și vulturii prin zboruri,
Și
florile de colț o stiu,
Căci
an de an, pe 7 mai…
Povestea
mea, prin munți o scriu.
Recită
chiar și izvoare reci,
Și
acele din brazi…rimează,
Iar
Jepii Mari și Mici s-au pus,
În
zori… să stea astăzi de pază.
Doar
vântul e lăsat să treacă,
Spunând
povestea mea prin șoapte,
Acolo
sus… pe Caraimanul…
Din
luna mai… și ziua 7 !
Versuri: Catana Cristian-Alexandru
Vineri, 4 ianuarie 2013 - 23:47