Poezia noastra de doi lei
Vreau doar sa ne iubim
departe de ei,
Acolo jos, e-o lume
rea, nebuna,
Si spun ca poezia noastra-i de doi lei,
Si sa-i lasam ...asa
sa spuna...
Vreau ca lacrima din ochii mei,
Sa te colinde pe branele scaldate-n luna,
Opreste-o-n palma ta de vrei,
Sopteste-i caldul : „noapte buna”...
Vreau ca ramura noastra de brad,
Sa fie verde-ntr-un etern amurg,
Chiar daca-n toamna frunzele-n van cad,
Si-n alb minutele spre iarna curg...
Vreau ca frontala mea timida,
Sa-ti lumineze zambetul copilaresc,
Caci, m-am intors cu privirea-mi avida,
Aici, in munte-un zambet sa-ti cersesc...
Vreau sa-mi soptesti silabe-ndragostite,
Un „te iu-besc” in murmur de chitara,
Sa adormim prin frunze-n haos rispite,
Ce ruginesc, si se-nrosesc a toamna oara...
versuri : private_rayen
Marți, 15 decembrie 2009 - 15:57