Padurea din Valea Mare- Ion Pillat

O simti deodata toata, cu o cutremurare,

Cum stapaneste peste micimea ta de om,

Cu mii de trunchiuri albe si cu un singur dom

Frematator — padurea de fagi din Valea Mare.

Aicea omenirea te lasa pic cu pic:

Incepi de traiu-ti silnic si stramt sa te desferici,

Inveti, uimit, sa intri in codri ca-n biserici

Si ca mai sfant pe lume nu poate fi nimic

Decat aceasta pace in razele-nserarii,

Cand se tarasc, alaturi de netede tulpini,

Din arborii aievea alti arbori mai senini,

Sub frunzele cu glasul dumnezeiesc al marii,

Si cand, legandu-ti pasii de cale, te-ai oprit

Sub fagii nalti, in templul adevarat al firii,

Ca un bolnav de suflet redat tamaduirii,

La jgheabul care curge cu sipot potolit.

Miercuri, 6 august 2008 - 22:52
Afisari: 1,851

nautilus	1	Padurea de fagi din poemul lui Ion Pillat a fost taiata acum multi ani. In locul ei e un crang tanar. Mai traieste inca izvorul. Sunt locuri prin care ajung o data intr-un an... Sâmbătă, 9 august 2008 - 14:01
claudiuiasi	2	Valea mare din???? Mai stiu Valea Mare de pe langa Sant, Muntii Rodnei, si inca vreo trei "Valea Mare" Parca merge totusi asa necunoscuta, o Vale Mare ipotetica si universala. Frumos ca izvorul ramane. Luni, 11 august 2008 - 22:34
nautilus	3	Cred ca este vorba de Valea Mare de langa Pitesti, aproape de mosia sa- Florica, unde si-a petrecut copilaria. La Valea Mare a trait si Liviu Rebreanu. Candva m-am plimbat prin padurea de acolo si m-au uimit niste buturugi mari de fag, ramase de demult printre trunchiuri tinere. La izvor merg si acum oamenii, la unele sarbatori. Dar ai dreptate... a vrut sa scrie despre o Vale Mare necunoscuta si universala. Luni, 25 august 2008 - 11:45

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu