Padurea

Padurea-n primavara-i o fresca luminoasa,

Cu cerul plin de pete, subtire si-aburit,

Acum intai schitata de-o pensula sfioasa,

Mijind, neispravita, pe-un fond nedeslusit.

Dar vara e un triptic: poieni, copaci, izvoare...

O panza maiestrita din pasta-mbelsugata,

Traind, frematatoare, in rama ei de soare,

Cu mase mari de umbra, ce stralucesc deodata.

In toamna calda, plina de sopot si ecouri,

Pe vale marginita de ape ca de-un tiv,

Padurea-si destasoara bogatele-i panouri,

Cu galbene alaiuri in stil decorativ.

Apoi, tarziu, in iarna cu ramuri inghetate

Padurea se preschimba in friza de zapada,

Sculptata-n alba piatra a zarilor crispate,

Pe-un stramt frontal de ceruri ce parca stau sa cada.

O fresca luminoasa si dulce-n primavara,

Un mare triptic vara si toamna un panou,

In friza de zapada schimbata iama iara,

Padurea e de-a pururi acelasi - alt tablou.



Vasile Voiculescu

Duminică, 18 noiembrie 2007 - 20:30 
Afisari: 3,198 


predeal