Nu profana muntele căutând recorduri. Caută-i sufletul.

Din paginile unui „Mic îndrumar montan” apărut în 2007 la editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamț, aflat-am că undeva prin Tirolul de Sud, în anii de respiro și speranță ai perioadei interbelice, a văzut lumina tiparului o trilogie închinată munților Alpi : Meine Berge. Era scrisă de „prințul munților” , cel pe bună dreptate supranumit astfel, căci a fost cea mai faimoasă călăuză din Europa, conducând pe cărări montane mii și mii de oameni. În temeiul vastei sale experiențe a formulat „cele zece porunci ale alpinismului”, care deși pot astăzi părea demodate și curioase la prima vedere, au stat la baza a ceea ce numim în prezent „etica montaniardului”. A fost, de asemenea, arhitect, fotograf, actor, cineast și scriitor, dăruind generațiilor mai tinere numeroase filme și cărți despre turism și alpinism. Însă mai presus de toate a rămas un ... Alpinist ! Pe numele său, Luis Trenker (1892 - 1990).

Iată-i în continuare „decalogul” , publicat pentru prima oară în România pe la finele anilor `40, în revista „Buletin alpin”.

I. Să nu întreprinzi o ascensiune montană ce-ți depășește puterile. Tu trebuie să învingi muntele, nu el pe tine! Să-ți fixezi un obiectiv pe care să-l poți atinge, dar să știi când să renunți la el dacă este necesar, întorcându-te din drum la momentul potrivit. Alocă-ți timp, nu te grăbi, și mai ales nu încerca să stabilești recorduri de viteză. Să nu ai mania devorării piscurilor, dar nici să nu ocolești dificultatea alpinismului în variatele ei forme!

II. Să pregătești amănunțit fiecare drumeție, atât fizic cât și mental. Fie că vei merge singur, cu prieteni sau cu ghizi. O persoană ignorantă sau neajutorată, însoțită de o bonă alpină, este o figură jalnică pe munte. Pregătirea ta psihică este la fel de importantă ca și echipamentul tău alpin. Să cunoști mediul în care te miști și să-i înțelegi fenomenele. Să nu-ți încarci stomacul cu mâncare și să nu pretinzi icre negre sau stridii în timpul excursiilor montane. Idealul tău alpin să fie acela de a putea gusta cu aceeași plăcere o duminică frumoasă pe un delușor sau la poalele muntelui, cu aceeași bucurie cu care ai aborda, cu alt prilej, un abrupt stâncos din cele mai grele. Să hoinărești pe culmi domoale și să escaladezi văi de abrupt cu aceeași încredere și pricepere desăvârșită. Nu este nevoie să fii de la început un cățărător perfect. Să nu fii precum acela care de atâtea stânci și pereți nu mai vede muntele. Nu trebuie să înfigi fier necinstit în piatra unei stânci cinstite fără să fie nevoie, nici ca alpinist, nici ca făuritor de trasee alpine. În cele din urmă, nu trebuie să uiți că munții sunt plini de pericole, pe care le poți evita cu prudență, pregătire și inteligență.

III. Să nu uiți că ești o ființă civilizată. Pe munte ia cu tine buna creștere și educația civică. Proastele maniere, asprimea și grosolănia nu sunt același lucru cu bucuria și puterea. În gară sau în tren, precum și pe cărările montane trebuie să dai dovadă de respect și comportament decent. Poți cuceri vârfuri alpine, dar să nu iei cu asalt vagoanele de tren; nu trebuie să demonstrezi pe treptele unui tren în mișcare că ești un temerar obișnuit să meargă pe cornișe cât lățimea palmei. Să nu consideri frânghia și colțarii ca fiind emblema breslei tale, care se cere expusă. Să nu periclitezi ochii sau hainele călătorilor vecini cu echipamentul, schiurile, pioletul sau colțarii tăi și nici să nu le umpli urechile cu trăncăneli și hohote de râs. Dacă întâlnești un drumeț solitar, salută-l sau răspunde-i la salut, și dacă crezi că este cazul să-l critici fă-o cel puțin atunci când nu te mai poate auzi. Nu-ti imagina că devii alpinist utilizând un jargon de munte artificial care își trage expresiile colorate din mahalale și din colibele tăietorilor de lemne. Nici nu trebuie să vă suflați nasul cu degetele sau să vă angajați în alte obiceiuri grosolane. Despre altceva grăiește versul cântecului „Libertatea este în munți!”

IV. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbați și să nu pângărești natura cu cioburi de sticlă, mucuri de țigări, hârtiuțe, conserve goale, coji de fructe și alte gunoaie. Amintește-ți că și alții, după tine, vor să bea din izvorul pe care-l murdărești fără rost. Tăblițele de marcaj nu sunt menite să servească drept țintă pentru proiectilele tale improvizate, nici nu trebuie să le schimbi așezarea, dintr-o glumă deplasată. Să nu lași deschise porțile stânelor și ale împrejmuirilor, căci poți provoca pagube grave proprietarilor și vei discredita toți drumeții în ochii populației rurale. Prin urmare, nu trebuie să sari peste niciun gard unde nici tu, nici pașii tăi nu sunteți bineveniți, și nici să te inviți nepoftit în căpițele de fân ale străinilor sau în pășunile alpine închise. Cântă, dacă-ți face plăcere, dar cu măsură și doar atunci și acolo unde este potrivit. Chiuiturile nu se potrivesc cu peisajul înconjurător și nici măcar cu vocea ta, iar de cele mai multe ori nu fac plăcere semenilor tăi. Deci nu țipa fără rost: tulburi inutil oamenii și animalele. Aprinde focul numai dacă e absolut necesar, supraveghează-l atent și la urmă stinge-l complet. Nu arunca pietre și caută să nu provoci căderea lor, nici măcar pe versanții munților aparent neumblați, deoarece ai putea provoca vătămări grave. Pe drumuri umblate și în locuri expuse se recomandă să nu faci nudism și nici băi de soare la bustul gol; altfel însă, profită de aer și soare cum poți mai bine. În apropierea zonelor locuite, urmează regulile convențiilor sociale în conformitate cu obiceiurile culturale împământenite.

V. Fii bun camarad! Dacă ești ghid sau lider, evită să fii autoritar și încăpățânat, încrezut sau îngâmfat: dă dovadă de spirit de înțelegere și răbdare. Împărtășește cu bucurie bunurile tale materiale și spirituale cu ceilalți. Hotărârile să-ți fie determinate de capacitatea de rezistentă a celui mai slab. Abandonând pe cineva în munți, îl poți avea pe conștiință. Dacă tu ești cel ghidat, supune-te judecății și abilităților liderului, dă tot ce ai mai bun și încearcă să înveți ori de câte ori este posibil; chiar și cel mai slab dintr-o echipă trebuie să depună efort pentru a ține pasul. Fiecare străin care-ți împărtășește dragostea pentru munte ar trebui să-ți fie tovarăș, chiar mai apropiat dacă intră în necazuri sau are nevoie de ajutor, fie că este vorba de o înghițitură din canistra ta, fie de o privire pe hartă. Chiar și pe ghidul plătit, ar trebui să-l vezi ca pe tovarășul tău de munte, pe prietenul tău experimentat. Nu te comporta ca un superior și ca un atotștiutor față de el și de semenii tăi, dar nici ca și cum amândoi ați fi mâncat din aceeași farfurie toată viața. Să știi că un tovarăș bun este tot atât de rar ca și un ghid bun.

VI. Respectă cabana ca și cum ar fi casa și căminul tău. Fii modest și nu ridica pretenții pe care doar un hotel le-ar putea satisface. Nu uita că în creierul munților portmoneul tău nu mai contează, căci toți suntem egali aici sus. Pioletul, schiurile, zăpada, gheața, noroiul n-au ce căuta în sufrageria cabanei; leapădă-le, prin urmare, înainte de a intra. Nu transforma locul de odihnă și răgaz, care este cabana, într-o cârciumă. Nu ocupa toate băncile și mesele cu rucsacul, pioletul, merindele, hărțile și picioarele tale. Indiferent cât de tânăr ești, amintește-ți că nici măcar în cea mai mare cabană nu există loc pentru un „cuplu fericit îndrăgostit”. Lasă gramofoanele și chelnerițele în pace și atinge chitara doar dacă știi să cânți la acest instrument. Cartea de impresii să n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mai util să notezi de unde vii și încotro te duci, mai ales dacă te pregătești pentru o ascensiune grea; în acest fel înlesnești trimiterea, la nevoie, a ajutoarelor, și îi poți liniști pe cei de-acasă, îngrijorați de soarta ta. Scoarța copacilor, pereții de stâncă și zidurile caselor nu sunt locuri potrivite pentru înscrisuri. Ai dreptul să ceri un loc de dormit și dacă ești înainte sau după un drum, poți să-l alegi pe cel mai bun. Dar să nu eziți să-l cedezi cu inimă ușoară celui care, fie că este epuizat, bolnav sau mai în vârstă decât tine, are nevoie de odihnă. Nu te urca încălțat în pat și nici nu alerga cu bocancii pe scări, mai ales noaptea sau în zori. Dacă sforăi jalnic, nu alege dormitorul comun drept loc de dormit. Ai grijă la lumină și foc în cabană! Fii prudent când umbli cu lampa și focul. Nu uita că nu ești stăpânul cabanei, iar îngrijitorul său este administratorul unei instituții care îndeplinește un rol de mare interes obștesc; te vei supune dispozițiunilor sale. Orice loc și orice lucru ce ai folosit să le lași în aceeași stare în care, venind, ai vrea să le găsești. Mai ales în refugiile fără cabanier să ai o grijă deosebită pentru ceilalți, fie că îți sunt tovarăși de drumeție, fie că îți vor urma. Gândește-te că întregul refugiu ți s-a încredințat cu bună-credință. Folosește cu moderație lemnul pentru foc, adesea adus cu greu, și gândește-te la cei care vor veni după tine. La plecare lasă refugiul curat și ordonat, încuie ușa cu grijă și nu uita să plătești cu onestitate taxele pentru ședere ​​și lemne.

VII. Nu fura! Nu fura altora nici liniștea, nici singurătatea ce-o caută, nici priveliștea de pe vârf. Dar nu fura nici bețe de schi, bucle de rapel, cârlige de perete, frânghii; nici fânul strâns cu multă trudă, nici lemnul de foc adunat cu grijă. Nu fura nici florile, pe care Dumnezeu le-a lăsat să crească pentru toată lumea. Florile de câmp, iarba pășunilor, arborii din pădure trebuie ocrotite cu respect; vitele și vânatul să nu fie nici speriate, nici deranjate. Nu tăia jnepeni și copăcei fiindcă ai nevoie de lemne sau pentru a-ți cheltui prisosul de energie neconsumată. Nu distruge mușuroiul furnicilor, nici chiar din curiozitate ,,științifică”, iar melcul, șarpele inofensiv sau broasca să nu fie pentru tine niște fiare sălbatice care trebuiesc stârpite. Să vezi în munte un paradis în care Dumnezeu te-a așezat ca un nou Adam: păstrează-i cu sfințenie frumusețea.

VIII. Nu minți, nu exagera, nu fii lăudăros! Chiar și cea mai dificilă ascensiune montană pălește în fața altor realizări omenești. Nu-ți da o importanță prea mare și nu căuta să ironizezi pe alții, chiar dacă sunt începători, persoane în vârstă sau membrii altui club alpin. Nu înjura vremea, echipamentul sau găzduirea, și nu te certa cu tovarășii tăi de drumeție. Nu discuta politică și nu intra în polemici pe munte. Nu critica obiceiurile și tradițiile locale și nu-ți bate joc de credința semenilor tăi. Adu-ți aminte că ești un simplu oaspete pe acele meleaguri, un trecător prin această lume.

IX. Apără onoarea asociației tale alpine. Dar nu numai a aceleia a cărei insignă o porți, ci și acelei mari comunități de montaniarzi care servesc o idee măreață: dragostea de munte. Fii mândru că faci parte din acest întreg și că poți contribui la menținerea vie a valorilor alpine. Onorează pionierii alpinismului ce au luptat cândva pentru deschiderea primei poteci către vârf. Onorează montaniarzii veterani care au pus ultima piatră la clădirea infrastructurii montane.

X. Nu profana munții prin mania recordurilor. Întelege-le sufletul.

Cei care preferă textul în original ... https://www.alpenverein.at/linz-neuhofen/DOWNLOAD/AV-Info_Beilagen/20210512_Luis-Trenker-10-Gebote-des-Bergsteigens.pdf

-                                                         Nu pângăriți munții căutând recorduri. Căutați-le sufletul.                                                         -

Joi, 6 noiembrie 2025 - 22:55 
Afisari: 274 


mihaita_39