Natura Viva

O padure de foioase,

Frunzele-i ca de matase,

Privi sus spre-un grup inalt,

De brazi, pe masivul celalalt.

Si-i soptea prin dulce fosnet,

Si-ale crengilor ei scrasnet,

Ca-i place a vremii schimbare,

Sa se lafaie la soare.

 

Iar un munte si-o „muntica”,

El vanjos, ea maruntica,

Plini de-amor schimbau mesaje,

Si isi recitau pasaje.

Isi faceau chiar declaratii,

Foarte plini de satisfactii,

Prin adieri de vant moi,

Ce-alergau intre cei doi.

 

Un camp lin timpul nu-l pierde,

Ii sopteste la ureche,

Vrajit de-o campie verde,

Duios, vorbe de pereche.

Din cel verde nuanta tare,

Campia prinse culoare,

Maci rosii o-nbujorara,

Fredonand o doinisoara.

 

Si venind de sus furios,

Un rau vioi se-opri curios,

Vazand jos o apa lina,

Ce-l astepta calma sa vina.

Pana sa-si vina in fire,

Se trezi-n imbratisare,

Subtila si ademenitoare,

De apa lina statatoare.

 

Vadit entuziasmata,

O mare foarte-nspumata,

Discuta timid, grabit,

Cu un ocean infinit.

Mana-si atingeau nostalgic,

Prin pesti ce-notau energic,

Se sarutau si pe buze,

Printr-un grup mic de meduze.

 

Mai tarziu pe la-nserare,

Soarelui drept consolare,

Luna-i trimitea bezele,

Tuguindu-si buzele.

Ca el pleca-n alta parte,

Alta zi sa ia de toarte,

Sa deschida zorile,

Mangaind cu razele.

 

Sub toata suflarea naturii,

Isi duceau al lor dat trai,

Animale, oameni, pasari,

Fiecare-n al sau grai.

Sub ocrotirea senina,

Dumnezeiasca, divina.

Luni, 4 iulie 2016 - 23:33 
Afisari: 1,660 


dander