Muntele si Stanca

Iarta-ma eterna stanca iarta-mi firea de drumet,

Iarta-ma ca iti pasesc,coltii tai,cei semeti .

Tiu minte copil cand eram,stancile ti-le admiram.

Minunandu-ma frumos ,cat poti fi de majestuos.

Acum, ajuns in floarea varstei,ma minunez si mai mult.

Cat poti fi tu de falnic,ma impresionezi profund.

Ce m-as face fara tine,daca pe geam privind,

Nu ti-as mai vedea coltii in zare,asi muri,suferind.

Dragostea de dor si duca,ce tu mereu mi-o hranesti.

Ma face mult mai tanar si zilele-mi sunt ca in povesti.

Munte drag,cu stanci inalte,munte ce Pietros te cheama,

Catedrala de impresii pentru multi si de pe alte meridiane.

Multumesc :

pentru rabdarea dumneavoastra de a citi aceste randuri!

Multumesc:

Acestui site www.carpati.org ca exista!

stefan

Joi, 27 august 2009 - 11:25
Afisari: 1,116

gruita2005	1	Bvo, frumoase versuri Joi, 27 august 2009 - 11:18
private_raye..	2	Frumoasa metafora "catedrala de impresii". Superb! Joi, 27 august 2009 - 11:25
pisti2004	3	Multumesc mult dragi colegi si prieteni! Joi, 27 august 2009 - 11:26
oleg	4	Foarte frumoase versurile, scrise cu sensibilitate si care reusesc cu prisosinta sa ne dezvaluie iubirea fata de imensitatea, maretia si frumusetea muntelui. Felicitari din toata inima! Joi, 27 august 2009 - 20:07
pisti2004	5	Multumiri domnule Oleg, pentru frumoasele cuvinte! Joi, 27 august 2009 - 20:09
razvan_ilie	6	Frumoase versuri ce imi aduce aminte de prima oara pe munte, de ma balaceam prin izvoare, de cantam pe potecile padurilor si ma cocotam pe fiecare piatra mare. Felicitarile mele! Vineri, 28 august 2009 - 06:00
pisti2004	7	Multumesc Razvan pentru apreciere! Sâmbătă, 29 august 2009 - 08:08
crazyduck	8	Strofa 5 e frumoasa tare..prin adevarul ce-l subliniaza pentru cei care stiu Sâmbătă, 29 august 2009 - 22:32

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu