Muntele si Printesa Pasare 1

236. Ma gandesc ca eu am o anumita complicitate cu muntele, cu disponibilitatea lui de a exista ca inaltime. Intr-adevar, omul muntelui are un alt fel de tipologie sufleteasca, – iata, imi amintesc cum petreceam noptile alergand prin padurea neagra, degustand din singuratatea improprie omului, nestiind daca imaginatia e intre suflet si stele o cale pe care sa o ignori sau sa o contempli, eu antrenand-o in suprarealitati sensibile. Sandburg afirma candva ca omul de la munte traieste mai departe, in sensul mesianic, ca lumea lui nu este din lumea aceasta, ca, de fapt, lumea aceasta nu-l copleseste si nu-l coboara din inaltimea pe care si-a asumat-o traind mai aproape de cer. Cand l-am citit pe Andreï Makine, am ramas socat de similitudinea dintre mine si el ca raportare la o biografie a muntelui – viata ar coincide cu punctul in care se aglutineaza psihanalitic mirosurile (de rasina) cu sunetele (de ploaie, de fulgere), cu imaginile (focul transparent prin care treci vizual si dupa care nu mai exista nimic sau, dimpotriva, descoperi iubita pe care, desi neintalnind-o, ai iubit-o dintotdeauna, altfel spus, ea inca nestiind ca intalnirea voastra nu va avea loc niciodata).

(Extras din cartea mea, Printesa Pasare, aparuta la Editura T din Iasi, in anul 2005)

Joi, 21 iunie 2007 - 20:10 
Afisari: 1,202 


florin777