Mi-e dor
De casa mea din umbra
Mi-e dor cand sunt plecat,
De iarba prin care umbla
Oamenii prin sat.
As vrea sa urc acum
Spre margine de vale,
Mi-e dor de al meu drum
Ce imi iesea in cale.
Pe el imi plimbam pasii
Cautand verdeata mea
Pana ce toti brazii
Zambeau in fata mea.
Mi-e dor, Doamne ,mult
De cerul ce ma insotea,
Mi-e dor sa fiu iarasi in varf
Pe muntele de langa casa mea.
Doamne fa ca niciodata
Si du-ma intr-o clipa
Ca sa mai vad inca o data
Muntele cum falnic se ridica.
Asadar te rog ia-ma mereu
Spre caldura casei mele,
Scalda-ma in paraiasul meu
Ce apa-si curge agale.
Si du-ma inapoi acasa
Unde potecile ma cheama,
Nu-mi da nimic la masa
Doar lasa-ma la munte,la apa,la verdeata.
Marți, 31 mai 2011 - 19:40
Afisari: 1,114
jokeru
Nu am cuvinte. Asta inseamna talent la poezie!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Bravo Radu ! Felicitari ! Sunt uimit de cate idei iti vin si cat talent ai la scris poezii !!!! Fie ele si cu subiect montan.
Miercuri, 1 iunie 2011 - 21:50