La Cozia

   E un abur toata valea. Oltul parca e gata sa dea in fiert. Barajul de beton parca vrea sa pastreze putina fiertura calda si pentru cei ce vin mai tarziu sa-si bea ceaiul, ori cafeaua de dimineata. Dintre vietuitoarele padurii, bineanteles.

   Coltii Foarfecii stralucesc in razele de soare ivite doar acolo sus. Ce o fi vrand muntele sa taie cu ea de a ascutit-o asa de bine? A...Uite! Cioparteste norii, ca pe foile de hartie creponata. Si flendurile de ceata cad in Olt, fal-fal!

   Alunecam pe ape si mai jos, pe malul stang, vedem castrul roman Aruttela. Ce fel de ruine mai sunt si astea, cu zidurile de piatra asa de inalte?!

   Romanii lucreaza la orbitele goale ale arcadelor cu niste pile uriase, cu niste raspele mari. Vor sa prelucreze prin interior ogivele ascutite, sa le rotunjeasca si sa le transforme din stilul gotic in cel roman.Saracii! Au trecut aproape doua mii de ani si inca se mai tem goti.

  

   Hai ca le spun eu. Ma duc in prova barcii si iau portavocea. Stimati concetateni!...  Alo, sefu! Stai asa, caci noi nu suntem de-ai lui nea Nelu! Suntem de-ai lui Traian.  Atunci treaba e mai nasoala. N-am sa pot striga prin portavoce: bai gaozarilor!  Nici nu se cade, sefu! Taie mata litera O si iese: bai gazarilor! Adica suntem de-ai lui Patriciu, nu? Ha, ha! Macar asta are bani!...

   Dar voi ce sunteti, pana la urma? Romani de la Roma?  Nu, nene, suntem romani, din orasul Roman. Lucram la firma italiana Asfaltis. Noi am facut Via Solaris pana la Cernavoda. Cand sa trecem Danubiusul spre Tomis s-au terminat banii. Acum marii dregatori stau pe malul garlii si se scarpina cand dupa ceafa, cand in cur. Nu stiu sa scrie proiecte pentru fonduri europene.  Pai, aveti rabdare, mai baieti! Scrisul o sa apara mult mai tarziu, pe la Dosoftei... Nu se pot scrie cu cifre romane cati euroi inghite aceasta Via Strata. Eu vroiam doar sa va spun ca nu mai e cazul sa va temeti de popoarele migratoare. N-au mai ramas decat vreo doi unguri, iar ei sunt prieteni cu toti. Pe rand, cand cu unii, cand cu altii.

   Dar ia stati asa! Orasul Roman nu poarta numele unui fost prim-ministru?  Ba da, Petre Roman.  Si inainte cum se numea?  Cine prim-ministru? Nicolae Vacaroiu.   Nu, domnule, orasul...   Orasul?... Vacareni.

  Bine baieti, sanatate la toti si spor la treaba!  Sefu, vezi sa nu cazi cu barca in vreo gura de canalizare de pe langa baile termale! Tiganii le fura mereu capacele.

   Stiti ce fac tiganii cu capacele de la canalizari? Pun cate trei cu fata in jos si joaca alba-neagra.    Fugi d-aici!   Pai n-ai auzit ce barosani sunt ei? Unul avea la gat un lant gros. Sti ce avea legat de el la gat? Un capac de canalizare. Ai vazut tigancusile cu salbe de galbeni la gat? Alea sunt saraciile, amaratele...Acum salbele sunt barosane, facute din capace... Stii cum tin tiganii capacele acasa? In fisicuri.

  Un barosan d-asta, cu lant gros, trece prin Busteni si vede crucea de pe Caraiman. Urca pe munte, ajunge sub cruce si se uita lung la ea, rozandu-si unghiile... Crezi ca e impresionat, ca se minuneaza? Nu, cauta o solutie.

  La un cot al raului suntem dusi de ape spre malul drept. Si-ale valurilor mandre generatii inspumate zidul vechi al manastirii in cadenta il lovesc. Aha! Astea sunt un fel de brizanti. Valuri de hula, care persista mult dupa trecerea furtunii. Mircea si Baiazid au starnit praful si au intunecat cerul cu vreo sapte sute de ani in urma. Asta da hula!

  Ma ridic in picioare in barca si merga cu mainile larg desfacute, ca sa-mi tin echilibru, pana spre prova. Ma urc pe puntea ingusta, triunghiulara din botul barcii. Uite, acum valurile ma ridica pana la nivelul ferestruicilor mici. Prin ele vad inauntru lumini tremurande, lumini de lumanari.

   O umbra veche se lungeste pe pereti, apoi se ascunde in ocnite tainice. Mircea joaca ascunselea cu sfintii. Iar sfintii nu numara pana la zece, ci stau aplecati deasupre unor decaloguri cu scoartele roase. Fiecare dintre ei repeta la nesfarsit cele zece porunci: sa nu ucizi, sa nu iei numele Domnului in desert...

   Decalogul acesta e ca un test-grila de la scoala de soferi. Si are doar zece intrebari-porunci. I-auzi! Te poti califica si numai cu opt raspunsuri bune. Stefan a dat baca la doua porunci, cea cu varsarea de sange si cea cu preacurvia si totusi a obtinut permisul de sfant din prima.

   Ia dadeti-va mai aproape de monitor, sa va spun la ureche! Zice ca Stefan n-a luat permisul la Suceava, in cetatea de scaun a Moldovei. Nu, s-a dus pentru asta la Curtea de Arges. Aici a fost coleg de chilie cu unul Piedone, dregator mare, dar mare, nu asa... Asta venise din cetatea lui Bucur.

   Pai tu, Mircio, ai dosarul beton! Faci punctaj maxim.

  Bai, frate, puteti sa va potoliti si voi macar pentru o clipa? Haideti sa-l rezolvam si pe baiatul asta si dupa aceea puteti sa va mai jucati inca o vesnicie de-a umbrele. Ori de-a umbrelele.

  As vrea sa opresc jocul, dar nu e cu putinta. Te rog pe tine, umbra, sa redevii fiinta!

Duminică, 30 august 2009 - 14:11 
Afisari: 2,065 


gigicepoiu