Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Noiembrie 2023
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Decembrie 2023
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Pietrii
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Jurnal neterminat…


Am inceput sa scriu ce e mai jos in primavara lui 2020, in plin inceput de pandemie. Nu erau oameni pe munte atunci.


Nu am mai apucat sa termin ce incepusem sa scriu. M-am luat cu altele ale vietii. Am regasit fragmentul de text acum cateva zile. Nu mai stiu exact ce as fi vrut sa scriu mai departe. Acum, privind in spate, parca nici nu mai conteaza ce ar fi putut urma.


Asa ca postez mai jos doar atat. Un jurnal neterminat:



“Stii ce ciudat se simte sa fii singur pe munte cand in lume e pandemie?

Dar singur cum nu ai mai fost in alte dati, desi ai mers de multe ori doar tu cu tine pe munte. Acum e diferit. Nu e nici picior de om in tot muntele. Nu sunt nici macar urme ca ar fi fost cineva in ultimele saptamani, desi zapada in care sa se se fi intiparit eventuale urme este.

Si esti singur si pentru ca in mintea ta chiar nu astepti sa vezi oameni pe munte in plina pandemie. Esti singur asa cum nu ai mai fost in nicio tura dinainite. Dar e atat de faina senzatia…


Vorbesc de tura de acum o luna si ceva. Si stii ce am simtit atunci? De fapt a fost o senzatie care pur si simplu a aparut. Cumva natural, fara a gandi. Priveam doar Crovurile care se intindeau in fata mea, pinii batrani infipti in stanca si Arjana undeva in departare.


Si am realizat un lucru simplu. Naturii nu ii pasa ca in lumea de furnici a oamenilor e ceva ce ei ii spun coronavirus. Nu ii pasa de grijile, problemele si carantina noastra. De fapt chiar nu ii pasa daca oamenii sunt sau nu. A dus-o atat de bine atatea milioane de ani, cat noi nu am fost si o sa o duca la fel de bine si dupa ce noi nu vom mai fi.


Acolo sus simteam ca poate fi Oricand. Poate si pinii aceeia se asociau in mintea mea cu o era de Jurasic sau pe acolo pe undeva.


Dar oricum senzatia a fost ciudata. Total atemporala. Si intr-un fel nici eu nu mai eram. Nu eu – omul, observatorul. Nu existau oameni acolo. Erau doar stanci, copaci si poieni si nori. Si era frumos si eliberator, pur si simplu asa cum era…”



Mai departe nu stiu ce ar fi fost. Daca as fi continuat sa scriu atunci. Acum chiar nu mai are importanta.




Miercuri, 29 decembrie 2021 - 16:22 
Afisari: 1,337 


Comentariile membrilor (1)

kasinda
kasinda

 
1
Foarte interesanta senzatia de atemporalitate. Multumim ca ai impartasit cu noi trairea ta de atunci.


Joi, 10 februarie 2022 - 20:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0393 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2023) www.carpati.org