Incipit - poezie naiva in re major -

Viaţă grea şi ostenitoare
Molcom răsărit de soare...

Cu o frunte de sudoare
Simţi natura cum răsare,
Simţi ogorul cel din vale,
Simţi iarba de sub picioare
Şi simţi muntele în zare...

Fără semn de întrebare
Ai ales această cale.
Cu dorinţă arzătoare
Mergi pe a stâncilor cărare
Cu greu urci în continuare.

Parcă-o forţă creatore
Te-nveleste în candoare.
Încă e acea răcoare
Nealungata de soare
Se deschide o nouă zare

Muntele-n a lui speldoare!
Aerul parcă tresare.
Întorcând capul în vale
Uitându te la întâmplare
Te simţi mândru de urcare.

Simţi parfumul blând de floare
Ce din fân timid apare
Vrei s-o iei dar ţi se pare
Că n-ar sta bine'n clasoare
Şi continui cu ardoare.

Eşti în altă lume-n care
Uiţi de starea de pudoare
Natură-i mai primitoare.
Nu mai ştin'n care dosare
ţi-ai pus nădejdi trecătoare.

A-nceput ca o plimbare
Şi o traista în spinare,
Acum nu mai e scăpare
Cum să scapi din relaxare?
Voie bună şi visare?...

Viaţă grea şi ostenitoare
Acum eşti apus de soare...

versuri: eu

Sâmbătă, 14 iunie 2008 - 20:15 
Afisari: 2,330 


jazz_point