Fiica muntelui!
Ma opresc timid, pe o poteca a muntelui...
Ma predau si sunt pierdut in natura,
Dece simt ca ma ofilesc, daca nu te zaresc...
Incerc uneori sa-mi gasesc drumul printre fundaturi.
Iti sarutam ochii cu ai mei, pe acea carare...
Fie ca era suparare, fie ca va veni bucurie,
Vanturile din est tot vor bate in zare...
Orice se va intampla, muntele ne priveste.
De-acolo de unde vii, din inima muntelui...
I-ai invatat mereu pe ei, ce plang, cum sa rada,
Pe buzele mele danuieste o poezie si un cantec...
In felul asta de-a fi, este ceva strangaresc.
Chiar si Domnul, te va-ntreba-ntr-o buna zi...
De ce-ti scriam mereu cu fulgi de nea, ganduri multe,
Cum iti faceam coronita din flori de munte...
Totu-n lumea asta, este ca o raza de soare.
Ne vom intalni iara, la acel izvor de munte...
Si ploaia te va deranja, voi schimba directia norilor,
Voi alunga vanturile, cand va izbucni furtuna...
Vei pasi pe creste, vei poposi la o cabana.
Marți, 5 ianuarie 2010 - 12:01
Afisari: 1,344
razvan_ilie
Apoi, "dece", "incer", "aceea", "iai invatat", "danuieste", "de a fii", "strangaresc", "zii", "ploia", "izbucnii", fac parte din specificul poetic sau sunt greșeli gramaticale?
Mersi.
Marți, 5 ianuarie 2010 - 14:58