Fata de la a saptea masa.
M-am plimbat pe
creasta, pana s-a-noptat,
Eram fericit, am
strabatut muntele-n lung si lat,
Cand, deodata-mi
iese-n cale o cabana,
Aveam nevoie de ceva
cald, eram inghetat...
N-am mai stat pe
ganduri si-am intrat,
M-asez la o masa si
privesc mirat,
Era o fata, ce
privirea mi-a furat,
Simteam ceva in mine,
parca natura ne-a legat...
Statea la a saptea
masa-ntr-un colt,
Avea ochii albastri
ca cerul la amiaza,
Parul ei lung si
galben, precum poienile in toamna,
Traiam un vis, sau o
poveste ce ma-nsenineaza...
"Prin fumul de
tigara te-am zarit,
Aveai un aer enigmatic si pedant,
Priveam in ceasca de cafea si i-am soptit,
Iata un tip interesant...
Aveai rucsacul de-un oranj aprins,
Ochii c-albastrul zilelor de mai, senine,
De-un snur un ghiocel plapand ai prins,
Speram sa fie pentru mine...
Vroiam sa te asezi la masa mea,
Sa-mi spui povestea muntilor din care vii,
Sunt fata, care l-a saptea masa astepta,
Pe el, c-un ghiocel, sa vina intr-o
zi..."
Versuri: razvan_ilie & private_rayen
Miercuri, 6 ianuarie 2010 - 18:06
Afisari: 1,336
razvan_ilie
Povestea din doi cantareti se tese
Si din albastrul ochilor indragostiti
O punte se ridica cat pentru sapte mese.
P.S. Felicitari pentru colaborare si versuri.
@Razvan: Gramatica se invata, sufletul nu! Niciodata nu e prea tarziu pentru a invata.
Miercuri, 6 ianuarie 2010 - 18:25