Dobrogea

Ca stil imi aduce aminte de poeziile lui Mircea Dinescu (cam cum scria in anii 80).

Usor abstracta, ritm destul de ciudat, dar foarte complexa.
Am citit-o deja de trei ori.


Vineri, 10 iunie 2011 - 20:05  

Ai dreptate, daca altii se trag din Toparceanu, eu merg pe mana lui Dinescu.
Asta imi da si o oarecare libertate in ritm si unele rime.
Un strop de parfum de Dobrogea, cu precizarea ca Grigore Keazim nu canta la dramba, ci la titera (mandolina), si o facea dumnezeieste. L-am ascultat vrajit la o nunta la Vacareni.


Vineri, 10 iunie 2011 - 20:27  

Oke, cu Grigore Keazim s-a lamurit!...dar cine e Andrei Raftopol?

Poezia, dealtfel, plina de amar...Cred ca suntem de-o varsta.Mi-am dat seama citindu-ti poezia si gasind aceleasi lacrimi ale neamului meu, pe care le-am sters si eu candva, sperand la zambetul sortii!...O sa-ti treaca! Iti spun ca n-o sa ne ajute nimeni.Daca ar fi fost dupa vest, nici acum n-am fi uniti.Poate c-ai trecut cu vederea cat circ ieftin si jegos s-a facut cand Cuza a fost ales ca domn in ambele principate.Prostanii!! ...asta nu le daduse prin cap.

Cred ca o tara se face cu toti ai ei si e mai bine sa ne indreptam spre solidaritatea dintre noi decat sa speram ca altii ne vor binele.Cred ca ar trebui sa fim fara mila fata de cei din jurul nostru!Dacii n-au fost niste milosi si tot au patit-o!.De-asta nu sunt prea suparat de romanasii nostri care se "joaca" in Italia.Imi zic ca poate istoria reface un scor.Romanii au carat o suta si ceva de care cu aur la cucerirea Daciei, ce a insemnat prosperitatea imperiului peste o suta de ani (c-au mai stors si-n cei 165 de ani cat s-au perindat pe aici).Cica nu-i bine sa-ti vorbesti stramosii de rau dar mie chiar imi da in greata cand aud ca mi se vorbeste de rau tara, neamul...astea de acum!Tot imi spun ..."vesticii sa mai taca, dreacu!"

Poezia-i faina!Nu-ti mahni sufletul, ca neamul asta a cunoscut momente cu mult mai grele


Luni, 13 iunie 2011 - 11:30  

Despre decadenta spiritualitatii occidentale (incapabila sa mai nasca mituri) au vorbit Nicolae Breban si Neagu Djuvara.
Noi suntem mici... o ironie, acolo... o mistocareala... si cam atat.

Andrei Raftopol e prietenul din Braila care cunoaste foarte bine Dobrogea de Nord. El spune ca daca se logheaza pe Carpati ne desfiinteaza pe noi, galatenii.
Si d-aia il iubim noi, ca nu se logheaza...


Luni, 13 iunie 2011 - 17:57  

Imi place mult poezia, cu teme literare si imagini poetice pline de culorile, sunetele si mirosurile Dobrogei. Mi-a adus cu placere de drumurile mele (uneori ale noastre) prin stravechiul colb dobrogean. Mi-a adus aminte cu mare placere de poeziile unui alt mare iubitor de Dobrogea, Ion Pillat:
- http://www.poeziile.com/autori/Ion-Pillat/amurg-in-delta84.php
- http://www.poeziile.com/autori/Ion-Pillat/cimitir-tataresc81.php
- http://www.poeziile.com/autori/Ion-Pillat/scitul66.php


Miercuri, 15 iunie 2011 - 14:44  

@-edo- Citit!Corect!
Poezia ne ajuta sa nu ratam momentul...uneori...


Miercuri, 15 iunie 2011 - 15:09  

interesant stil, inceputul e bacovian, dar sfarsitul e haios


Joi, 16 iunie 2011 - 10:14  

Cel mai mult imi plac versurile:
,,Ţară saracă,
Bodegi cu câteva mese.”
Bunastarea unei localitati nu reiese din faptul ca are canalizare, camin cultural si, mai nou, sala de sport. Nu, nivelul de trai, calitatea vietii se vede din primul moment din marimea cârciumii, a restaurantului etc.
Să fac apologia carciumii...
In orice localitate de provincie, pana la cel mai indepartat catun, institutia care conteaza cu adevarat este crâşma.
Este foarte, dar foarte probabil ca atunci cand ajungi ca drumet intr-un sat oarecare sa gasesti biserica, scoala, casa de cultura, primaria, sediul politiei, centrul de informare turistica (!) inchise.
In schimb totdeauna si la orice ora gasesti deschis la cârciumă.
E si normal. La biserica e deschis doar doua ore pe saptamana. Aici stai in picioare si asculti o poveste veche de doua mii de ani, ermetica la fel ca o poezie de Ion Barbu.
In plus nu ai voie sa vorbesti, nu ai dreptul la opinie, iar in jur vezi doar băbuţe ofilite. Ţi se dau doar doua lingurite (doua lingurite) de vin pe an...
Portile cârciumii sunt date in lături de la primele ore ale zilei pâna tarziu, dupa miezul noptii. Se oficiază aproape non-stop...
De băut?!... Ce-ţi pofteste inima...
Oricine are dreptul la o părere. Si cu siguranta ca si-o va exprima.
Mai multe pareri formeaza un curent de opinie. Iar curentele de opinie nu sunt decat mugurii politicii.
Aici se fac si se desfac treburile tarii...
Pentru orice drumeţ cârciuma e ,,biroul de informare turistica”:
,,Unde mergeţi? Pe vârful Cutare?’ Şi dă din mâna a lehamite: ,,Am fost acolo de o mie de ori!”
Vei constata ca omul a calatorit foarte mult, aici oprindu-se, poate pentru totdeauna, aşa, din plictiseală...
Oriunde vă poartă paşii, ajunşi în orice comunitate umană... Nu ocoliţi niciodată CRÂŞMA !!! ...Acest minunat scrâşnet românesc de consoane...

Cu adevarat importante sunt doar ultimile doua versuri.
Poetul antic Ovidiu a fost primul strain care ne-a denigrat tara. Si asta cu bună ştiinţă.
Sperand tot timpul ca imparatul Augustus, apoi Tiberiu se vor indura de el si-i vor anul ordinul de exil, Ovidiu a exagerat intentionat (in volumele de versuri ,,Tristele” si ,,Ponticele” vitregia conditiilor de trai din Tomisul sec. I d.Hr., exacerbând figura omniprezenta a barbarului dobrogean.
Cu toate ca, in fapt, avea o viata destul de usoara, mergand alaturi de protipendada cetatii la spectacole de teatru, lupte locale de gladiatori etc.


Sâmbătă, 18 iunie 2011 - 17:34  

Imbatator parfum de sudoare dobrogerana gustata de mine doar de cateva ori; uf, oare cum ne ostoim dorurile si inimile si pe care sa le punem dinainte si care sa le lasam pentru mai tarziu?


Sâmbătă, 18 iunie 2011 - 22:13  

Ha.Parca nu stim cu totii ce parsiv a fost Ovidius?!Dupa ce ca tot el se indragostise de cine nu trebe, ceea ce i-a atras si exilul.
Cat despre crasma , acest spatiu integrat in viata de tara isi are o oarescare logica a ei!Nu mai dezvolt doar din lene...dar e descrisa elocvent, aceasta nevoie de tovarasie, in chiar "Morometii"...Probabil ca nevoia noastra de autentic, de inefabil, perverteste un pic realitatea, intr-un tablou pe care suntem tentati sa-l credem desuet.Dar oamenii raman mereu aceeasi pentru ca nevoile lor sunt mereu aceleasi.La fel ca sacerdotiul, "salvat" in atemporal.Nu xista democratie in biserica pentru ca dragostea si credinta n-au de ce sa fie supuse la vot...probabil...Controverse si pareri diverse au existat mereu!


Luni, 27 iunie 2011 - 09:54  

Nu intru foarte des la Culturale, dar azi am avut o revelatie... E greu sa descriu ce senzatie imi lasa acest poem mai ales ca am fost de curand in delta in locuri precum Caraormanul si mai inainte in Macin si nu cred ca exista loc in care sa simti Timpul cum e in Dobrogea.

Va cunosteam stilul de a scrie, dar nu in versuri si sunt profund surprinsa. Va sunt si mai clare ideile asa, zbuciumul, mahnirea. Vremurile acestea au cusurul lor, dar uitandu-ma in urma... nu cred ca au fost vremuri fara cusururi pe taramurile acestea romanesti. Incep sa cred ca linistea si pacea au domnit doar in timpurile stravechi. Si poate, mai sunt si acum locuri scapate printr-un noroc divin, unde iti poti lua lumea in cap si strabate timpul la pas fara sa-ti pese de praf...


Miercuri, 6 iulie 2011 - 11:27  

"....si strabate timpul la pas fara sa-ti pese de praf".F.faine vorbe.Cred ca o sa ma silesc sa le tin minte


Joi, 7 iulie 2011 - 08:10  

@meetthesun: Frumos spus!
E drept ca cu cat vremurile pe care le invocam sunt mai departate, cu atat ele sunt mai fara de cusur. Si te fac sa luneci spre poveste, lin, fara a mai tine cont de masura timpului.

O poveste uluitoare din Dobrogea e aceea despre iubirea ce ,,a inflorit” chiar si in ,,gradina” de la Tichilesti, unde doi oameni cu care soarta a fost mai putin darnica si-au daruit dragostea, s-au casatorit si au dat lumii doi copii minunati, ajunsi astazi oameni mari… Un subiect de reportaj, dar si o poveste unde poate manca o paine buna si un biet poet.


Marţi, 19 iulie 2011 - 16:05  

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu