Despartire

Ningea cu fulgi mari si carunti,

Pe cand eram copii prin munti,

Dar ne-a izbit sub Caraiman…

Un fel de moarte….

Purtati am fost noi doi de-atunci,

Printre carari si printe stanci,

Unde nici gandul nu parea sa ne mai poarte…

Din pas in pas, noi ne-am oprit…

Privind duios…spre asfintit,

Cand eu, timid... ti-am dat drumul la mana…

De-atunci, eu m-am desprins de noi,

De tot ce-nsemna... amandoi…

Si am preferat sa merg singur... pe-o brana…

In urma mea, de-atunci, au fost,

Simple cuvinte...vechi si noi,

Scrise demult pe niste foi,

Schitate-n pix... de catre-un prost…

Ce lasa-n urma lui acum

Doar …12 versuri , far’ de-rost:

“Nu-ti dedic povesti de munte,

Povestile-s triste si crunte,

Nu-ti citesc nici poezii montane,

Poeziile-s minciuni banale…

Nu-ti soptesc cuvinte de-amor,

Cuvintele-s amare… dor,

Nu-ti cant nici cantece alpine,

Cantecele-s prostii adolescentine…

Nu-ti regizez iluzii de  prin munti,

Iluziile-s detalii, nu le-asculti,

Nu-ti spun nici basme cu alpinisti,

Basmele-s pentru copiii tristi…”

Iar cu secunda ce trecea,

Din cer se mai stingea o stea,

Risipind astfel si vraja noastra.…

Doi incurabili visatori…

Culegand pe la Caraiman, flori,

Fara sa stim…ca iubirea nu ne vrea…

versuri : private_rayen

Joi, 30 octombrie 2008 - 14:32 
Afisari: 1,292 


private_raye..