Cu gandul la munte

Intr-o zi frumoasa si senina
Priveam pierdut spre cerul de azur,
Iar gandurile multe, intr-o clipa,
Se-ndreapta inspre muntele cel dur,
Ce din argila si granit se-nalta
Sfidand nemarginirea, neinfricat si pur.

Il vedeam in departate
Cu vai adanci si creste-nselatoare,
Cu cararui haine, cu lacuri si ghetare,
Cu paduri de brazi si rauri seculare,
Bogatii nepretuite, marete, minunate,
De care, doar iubindu-l, sufletu-ti are parte.

Urcand pe ale sale piscuri
Si hoinarind cabana cu cabana,
Vor deveni realitate-a tale visuri.
Iar tu te vei simti precum o pana-
Purtat de vanturi si udat de ploi,
Cu sufletul curat plutind spre nori.

Iar cand rucsacul pe umeri te apasa
Si-ti simti genunchii tremurand de la urcus,
Pe-o stanca primitoare te aseaza
Ce-i imbracata-n muschi, ca un covor de plus,
Privind la piscul ce se-nalta, mandru si cetos,
Nu te vei mai gandi decat la ce-i frumos.

Cand varfu-l vei atinge, de efort sfarsit,
Vei simti ca esti deasupra lumii,
Peste munti - stapan desavarsit,
Sentiment ce te va rascoli de-a pururi,
Ce-si face loc in inima incet, nedeslusit,
Spre-a izbucni asemeni unor rauri tulburi.

De te vei nimeri vreodata calator
Pe-ntortocheatele-i drumeaguri si poteci,
Sa nu te rusinezi ca esti un visator
Si ca un orb pe ele sa nu treci!
Priveste-i FRUMUSETILE, admira-i MARETIA,
Caci MUNTELE-i un BASM NEBURITOR!!

Miercuri, 20 iunie 2007 - 08:25 
Afisari: 1,353 


urlea2002
(admin)