Chemare
Cu cat urcam cu-atat e mai greu
Ne-ndeamna ceva spre creste mereu
Rucsacii sunt mari si ne-apasa
Ne e dor de un pat si de-o casa
Cu toate acestea, mai frumos e pe munte
Cand te aflii pe creste , toate-n vale-s marunte
Cerul e mare, te-nvaluie-n neant
Pamantul se-ntinde mult mai pedant...
Ne cheama norii si ceata de sus
Ne-ajuta pitoane ce-n stanca am pus
Urcam obositi prin multa munca
Dar suntem mai vii ca floarea de stanca...
Dormim intre patru pereti ai naturii
Tavan ne e cerul, podea, covorul padurii
Izvorul revarsa caldura in suflet
Ne-ncanta mereu al codrului vuiet
Prieteni ne-avem unul pe altul
Ne leaga pe toti, coarda, inaltul
Prieteni ne suntem la bine si la greu
Urcand tot mai sus, veseli mereu...
autor necunoscut.