Catre cer...

MUNTE!

Va putea iubirea si rabdarea mea de fier sa te infrunte?
Va putea sa smulga lacom toate sevele si tainele din tine?
Sa-ti smulga-n foamea-i fara de hotare...

? bogatia, sufletul, eterna nepasare?!...

O, munte, munte! ascunzis de foc, de aur, de ghetare,
Cu orice pas ce-l fac pe cararuile-ti prapastioase si haine
Flamand de mine insumi si stingher,
Parca ma urc biruitor, cu cate-o treapta tot mai sus in mine,
Prin intunericul, pe muntii arsi din mine
Catre cer!....

Extras din poezia "Catre cer..." de Aron Cotrus

Vineri, 22 iunie 2007 - 13:30 
Afisari: 1,079 


urlea2002
(admin)