Ananas ( Ana n-as ...)

Ana n-ascultă cum cântul,

Ne adoarme-n asfințit,

Iar chitara rece-ngână,

Trei acorduri și-un șoptit,

Spun pe rând trista poveste,

Unei fete ce-a voit

Să atingă un colț de stâncă,

Înroșit de asfințit.

Ana n-ascultă nici vântul,

Rece … parcă e răcit,

ăi cum șuieră pe piscuri,

Glasu-i pare răgușit…

Însă , Ana e departe,

ăi prin gânduri, și prin fapte,

Iară vântul răgușit,

A mai chemat-o o dată,

ăi atât… și a murit .

Ana n-ascultă de șoimii,

Care-o strigă dinspre creste,

Croncăne plini de speranțe,

Însă, nu le dă de veste…

ăi își continuă plimbarea,

Printre ferigi, printre fragi,

Ana pășește cu grijă,

Printre umbrele apuse,

Asfințind triste și vagi…

Ana n-ascultă de nimeni,

Așa-i ea, o solitară,

Insensibilă și rece,

Sau așa vrea ea să-mi pară…

Duce un rucsac în spate,

Urcând către nicăieri,

Vrea să fugă ori de mine,

Ori de ziua ei de ieri…

ăi-am lăsat-o să se ducă,

Către munții ei din nori,

Eu rămân... să îi culeg flori…

Ana n-as…

Nu-i mai scriu, de fapt,  nimic,

Fiindcă-i scriu… dar n-am noroc,

ăi de-i cânt… Ana n-aude,

Ana n-ascultă deloc .

 Versuri : private_rayen

Marți, 13 aprilie 2010 - 15:05 
Afisari: 1,257 


private_raye..