Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Vladeasa
Muntii Bihor-Vladeasa

"Pribegea Fagarasul…"- "Poveste" in amintirea Eroilor Neamului

“…Vegheti de aparati muntii cum sa cade..”


!ATENTIE Proza nerecomandata minorilor-contine descrieri din vremuri de razboi si limbaj cazon


Pribegea Fagarasul…


“Franta incercarea noastra, la Flamanda, porniram spre munti, de unde svoane rele veneau spre noi, amarandu-ne… Mergeau oamenii prin mocirla tomnatica, fara sa cugete la nimic, doar la cine stie ce maruntis al vietii din clipele acelea… Ploaia ne-a intovarasit credincioasa dealungul drumului, muindu-ne madularele, care de mult nu mai aciuasera in ele caldura, mangaietoare. Treceam prin sate, priveam fara sa vedem casele si gospodariile in care covitaiau purceii si caraiau gaunele, jertfiti si unii si altii de
ostirea flamanzita de marsurile grele. Cand si cand, vreun ostean mai calit in greutati, cerca sa arunce o saga peste monotonia ceuda a sirurilor deslanate, dar repede gluma cadea s ea in noroiul clisos, in care mii de gauri lungarete adevereau urmele pasilor trudnici ai celor ce se retrageau dela Dunare, ca sa apere Carpatii…


Mergeam in coada companiei pe jos, vrand inadins sa-mi asupresc trupul, ca sa nu mai simt arsura chinuitoare a gandurilor vitrege… Flamanda, ce cele cateva zile de nadejdi din preajma ei, imi aparea ca apele nesigure ale unui vis, de care nu puteam da chezasie ca s’a fost petrecut cu mine. Un suras nelamurit si rautacios se oprise indaratnic pe chipul meu, si o fiinta straina parea ca hohoteste spasmodic in incaperea tulburata a sufletului meu. Si toatea se topiau, fara voia mea, intr’o furie salbateca, intr’o pornire aspra de blestem. Faceam repede in gand socoteala zilelor de cand intrasem in rasboi, si incremeneam de rasvratire, cand vedeam ca sirul lor e asa de mic. Si ca sulite de foc, asa mi-se infigeau in rosata de sub pleoape, vorbele de fiere: Turtucaia, Oltul, Flamanda… Ranile mari de pe trupul tarii… De la o vreme, mintea cazand asupra aceloras ganduri, pierdu intelesul lor, iar trupul mergea impins de forta oarba a razboilui… Si iar treceam prin sate, peste poduri si prin lunci, - si iar auz’am covitaitul purceilor si caraitul gainelor… Din somnolenta aceasta ne trezira aeroplanele nemtesti… Acum bateau ele cu nadejde, vazand retragerea noastra…Se tineau dupa noi, ca niste corbi albi cu cruci negre pe aripi… Se abateau napraznice asupra satelor, inebunind si fugarind lumea…Se ridica deasupra satului o larma atat de hauitoare si de invalmasita, ca se parea c’au inebunit toti din sat: femeile tipau, copii sbierau, batranii blestemau, si toti fugeau de pe locul unde ii apucase nacazul acesta… Soldatii se incruntau, duceau privirea aiurea, iar unii se inchinau ferit, aducandu-si –
se vede – aminte, ca de multa vreme nu-si mai purtasera peste piept, semnul crucii. Si aeroplanele treceau mai departe, spre alte sate. Auzeam atunci, dupa vijelia aceasta, pe vreun soldat, zicand:


-“Ma, a dracului pasere, ce mai oua da din ea!?”


Ceva mai luminati, ostenii larmuiau o vreme,pe urma acerea se aseza pismasa din nou peste sirurile deslanate, care se tarau prin noroaele adanci si pocnitoare.


 


* * *


 


Si iata ca poposiram in gara de unde trebuia sa ne imbarcam pentru Carpati…La Mihai-Bravul…Stateam in asteptare, sub salcamii de langa gara, cand, pe neasteptate, se suira deasupra nostra zece aeroplane nemtesti…Cat ai clipi, incepura bombardarea…Nu se mai auzea nici in cer, nici in pamant. Printre pauzele de-o clipita dintre detunari, auzeai ragetul multimei infricosate… Toti fugeau… Se ascundeau pe sub copaci,prosteste, - dadeau busna peste vreo bomba care-i sfarteca de sus pana jos, - vedeai cai de la carute, trasniti cate patru deodata, - brate si bocance fulgerand prin aer, - vagoane sfasiate de sfaramaturi de bombe, - oameni inebuniti urcandu-se in copaci si pe case, - balti de sange inflorind in noroae, - osteni cazuti in lipta cu un dusman nevazut si las, - iar pe deasupra sfasierilor, se ridica un huet haotic, facut din sbieretele oamenilor, trosnetul copacilor si vaerul frunzelor rascolite si rupte de invalmasala bombelor. Si un fasait ascutit, ca de cutit infipt in carne moale…


Cu tamplele svacnind si cu broboane de sudoare printer firele de par, priveam infatisarea lucrurilor din jurul meu… Vaete grele icneau aproape de mine:pornii spre suferinzi…Un soldat nalt, negru la chip, tragea sa moara…Un camarad scoase repede din ranita un capetel de lumanare si aprinzand-o, i-o puse la cap. Soldatul, cu buzele si cu ochii albi, se ruga de mine:


-“Sa aveti grija de copilasii mei…Sa aveti grija”!...Si murea…


Alaturea, o alta lumanarica isi clipea lumina-i slaba…Alaturea unul din gornistii companiei se lupta si el din greu cu moartea. … Iar prietenul nostru, soldatul Parlici Ion, foarte serios si injurand napraznic, umbla cu pusca dupa aeroplan, pe cand noi ceilalti ingrijeam de raniti. Ridica pusca’n sus, ochea fara sat raga, si sbierea:


-“Aeroplanul, ma aeroplanul…Trage ma, nu sta”!..


Si iar ridica arma, ochea, nu tragea, si injura.Inebunise…


Si,desi in viata mea nu facusem asa ceva, cu o putere pe care o simtii venindu-mi din vazduh, pusei mana si, umplandu-ma tot de sange, legai ranile si dadui muribunzilor mangaierea suprema…


Dupa ce aeroplanele isi facura treaba in plin, se lasara in sbor multamit spre Dunare…Le intovaraseau blestemele noastre. In urma-le, zaceau mortii peste tot si sticleau baltile de sange in lumina palida a apusului. Copacii, rupti si ei, pareau ca plang deasupra jertfelor…Pe jos zaceau mii de frunze de stejar…Erau coroanele funerare ale celor dusi.


Si iata noaptea, pogorandu-se rece peste toate. Trenul, in huruit asurzitor, ne ducea spre munti. Trecem pe langa Capitala. Svonuri amare se abatura peste noi:tradari si nelinisti. Regele ameninta, spartura grea la Olt, reserve generala in miscare, temere de ruperea apararii muntilor, dezastru…Sedeam pe paiele vagonului meu sin u mai voiam sa cuget nimic: o neputinta nimicitoare imi
destrama sufletul, fir cu fir, scormonind desperarea…Atat puteam sa zic: “nu se poate – nu se poate”…


Priveam Capitala si-mi aduceam aminte de anii petrecuti la carte, intre zidurile ei. Vremea aceea venea ca din nevazute departari, ostenite, pana la mine. Acolo, in acea viata de-atunci, statea obarsia relelor de acum. Acolo s’a faurit toata vremea de astazi. In nepasarile de fiece clipa, in noptile pierdute desfranat, in nestirea zilelor de invatatura, in clamoarea goala a acelei vremi, - acolo gasiam deslusirea
nevredniciilor de acum. Asa cugetam, stand intre vis si viata, in vagonul meu.


Si iar trenul incepu sa hurue sdruncinat pe sinele care duceau spre munti. Iata, in miez de Noapte,Campulungul…Intunerec si frig,noroae si invalmasala…


* * *


Nedormiti si cu trupurile sfaramate, soldatii incepura urcusul. Noaptea intreaga urcaram. Deal dupa deal, vale dupa vale… Ca niste hipnotici priveam inainte si mergeam, ca atrasi de coamele muntilor de care mereu ne apropiam sip e care mereu nu le ajungeam. Cand ziua isi aduse peste noi lumina ei palida, ne gaseam pe-in varf inalt de deal pe-o sosea neteda serpuitoare. Priveam de jur imprejur si nedumeriti ne intrebam, cand am ajuns acolo: unde erau mortii nostril!?...


In zare, se ridicau cele de pe urma culmi ale muntilor. Nimic nu destainuia ca acolo
e lupta pentru infrangerea lor. Se parea mai degraba, ca suntem acolo pentru vreo plimbare de vreme sloboda. Dar nu: in jurul nostrum erau arme, baionete si chesoane cu cartuse…


Cand capetenia noastra porunci un repaos de doua ceasuri, toti ostenii cazura de plumb, jos, pe iarba, - si ca ’n visuri grele adormira ‘nlemniti, cu gura cascata si cu ochii intredeschisi. Privindu-I, aveam crezarea ca-s morti, ca acei din paduricea dela Mihai Bravul. Pe urma, dureroasa desteptare, ca dupa o betie de opium: chipuri de ceara, ochi de sange si muschi peteciti…


Patrunseram apoi cu mare oboseala in Rucar. Satul forfotea de ostire si de lume straina. Era un amestec nedeslusit si haotic. La inceput crezui ca nu-i nimic alta decat svoana razboiului, dar cu cat intram in inima asezarei satului, bagai de seama ca el geme de ingramadeala.Prin curti stateau cate trei patru carute incarcate pana sus, - in jurul lor misunau multime de femei si copii, cu chipurile infrigurate si cu mainele tremuratoare, stand parca gata sa plece neintarziat spre un loc de siguranta si liniste. Strigate aspre porneau dela ograda la ograda, ca pentru o intelegere obsteasca: se vedea ca fugarii sunt din acelas loc. Intr’o curte, un preot, cu altfel de antereu ca pela noi si cu un grai deosebit, deslusea ceva unor sateni, aratand in dreapta si in stanga, ca un conducator de osteni in preajma unei lupte. Si alte carute incarcate, avand in chilna purcei si paseri si pe laturi oameni si caini, poposeau pe ulitele satului, intr’o larma necuprinsa. Copii desculti se tineau de poalele mamelor, care purtau alti copii mai marunti in brate, - iar toti,aceias privire: de finite gonite de pe locurile lor si nestiind sigur unde au sa inopteze. Mergeau si ei undeva, spre un tel nelamurit…


Si in drumul nostru, prin Rucar, si mai departe, incolo, spre munti, intalniram sirag nesfarsit de asemenea asezari omenesti in mers, de vale…


* * *


Colo, la coltul paduricei, unde drumul coteste spre munte, iata un grup de trei: o femeie desculta purtand in brate o boccea, un copil si incaltarile,iar cu mana cealata tinand un copila, care mergea si el, descult, prin pulberea drumului…


Zic: - “Femeie, tu, de unde esti, si unde te duci,asa?..


Femeia, stangandu-si copiii le sine, ma privi drept, fara incruntare,dar si fara vreo lumina in ochi.


Imi raspunse:


-“Sunt din Fagaras, - si ma duc in tara


Nu mai spusei nimic. Cu grija de a nu fi vazut, ca si cum as fi facut un pacat,strecurai copilului din brate cativa bani de argint. Femeea duse privirea inlacrimata aiurea si nu zise nimic.


Vorbii iar eu:


-“Dar cei de vale, de unde sunt?”


- “Tot din Fagaras…”


-“Si unde se duc?..”


-“ Unde-or veghea si ei cu ochii…”


Nu mai aveam ce-I spune. Ii dorii calatorie buna, la care ea imi raspunse simplu:


- “Apai mergeti cu bine, - si, vegheti
de aparati muntii cum sa cade…”


Urcand spre munti, priveam I nurma, si, in svarcolul neoitoit din suflet, vedeam ca intr’o halucinatie, cum pribegeste norodul tarii, spre inima ei… Se trag din margeni, spre inima, suvoae de sange, - vin puterile spre a adduce intarirea in clipa cea mare, de rastriste.…


Pribegea Fagarasul aici, - Maramuresul sus, - Banatul aiurea, toti spre inima tarii…


Suradeam, se vede, singur, mergand spre culmea dealului, caci intr’un rastimp auzii in coasta glasul unui tovaras de arme intrebandu-ma”


-“Ce ai, de surazi singur?”


Trezit, ca intr’o sguduitura, ridicai ochii catre prieten si, spre mirarea lui, dadui din cap si-i spusei:


-“Se aduna sangele spre inima tarii, ca sa n-o lase sa moara…”


…Pe urma, ne-am dus sus, sa aparam “cum sa cade” muntii… ”


 


de Alexandru Lascarov-Moldovanu (n.15 aprilie 1885,Tecuci, jud Galați, d.18 aprilie 1971, Bucuresti)-combatant in Marele Razboi (Primul Razboi Mondial).


 


 "Povestire" preluata din revista:“Tara Noastra”
director:Octavian Goga Anul VI, Nr.5, 1 Februarie 1925 Cluj



Sâmbătă, 7 iunie 2008 - 16:31 
Afisari: 1,547 


Comentariile membrilor (2)

mike
mike
Rucsac
 
1
Interesant si in acelasi timp emotionant...locuri care poate prin povestea impartasita de tine vor cunoaste si alte ganduri cand ne vom purta pasii pe acolo


Sâmbătă, 7 iunie 2008 - 16:28  

silviu321
silviu321

 
2
Emotionant! Multumesc pt ca ai adus atentiei noastre aceasta "secventa" din istorie. Mi se pare extraordinara replica femeii "Apai mergeti cu bine, - si, vegheti de aparati muntii cum sa cade…"


Sâmbătă, 7 iunie 2008 - 17:37  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1676 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org