Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Furnica
Muntii Bucegi

“O plimbare in Alpi

O plimbare in Alpi


 

Dedicatia mea: pentru cei cu care nu putem vorbi


! ATENTIE Povestirea contine limbaj si comportament considerat de unii ca “amuzament sau distractie”.



“Eram in tramvaiul de Collonges, care duce din Piata Chantepoulet in munte. Aveam o zi vacanta si voiam sa mi-o petrec ascultand murmurul cald al vailor alpine. Luasem in spinare sacul de excursii, incaltasem picioare de fier si, cu pantalonul scurt la jumatatea pulpei goale, cu palaria sagetata de o pana, cum se obisnuieste prin partea locului, si imbracat in verde-cenusiu, eram vessel si zglobiu ca un pasaroi.


Pe platforma tramvaiului gasii doi domni,-unul scurt, imbracat corect si cu palaria tare, de pastor sau de profesor universitar, sialtul inalt si lung, imbracat in portul meu. Era si el, dupa aparenta, vesel si se ducea si el sa faca, poate, ca mine. Gulerul camesii lui albe, brodata cu Edelweiss, se rasfrangea, curat ca petalele musetelului, in jurul unui grumaz puternic, alb si plin de seva unei sanatati sculpturale. Domnul cu palarie tare se uita ostentativ cu spatele, si in laturile urechilor i se vedea puful canit al barbetilor frizati.


Voind sa ne schimbam din loc, ne frecam inevitabil de domnul cu palarie tare, si cu cuvantul “pardon”, repetat afara din cale de mult, primea raspunsul unei imobilizari si mai hotarate a calatorului, care, ca sa nu-si strice, probabil, cuta pantalonului, indoita precis, ca o margine de tiv, ramanea in picioare, agatat cu manusa noua de zabreaua cu vergele de alama, lustruita si dansandu-si echilibrul in ritmul accelerat al vagonului. “Pardon!”ziceam eu, si domnul lua instantaneu o atitudine de cal pregatit sa dea cu picioarele dinapoi.


Distribuitorul de bilete imparti toate biletele pana la Collonges. Aveam prin urmare perspective de a calatori cu spatele domnului in dreptul nostru douazeci si cinci de kilometri. “Pardon!” zicea tovarasul de calatorie necunoscut, cel imbracat in stofa de loden, si domnul cu palaria tare si cu dunga pantalonului bine calcata izbea cu rigiditatea spinarii. Si eu si tovarasul meu ii cautaram figura, pe care nu o puturam capata. Domnul sta cu nasul in geam, ca un curcan suparat.


Alpinistul isi incruntase spranceana si deodata surase psihologic. El observase ca domnul nu fuma si ca, dupa trufandalele primei batraneti ivite la ceafa,- fire de par carunte aranjate cu un inteles, partag adanc intre calcaiul capului si guler, un gen de a fi special pentru un observator informat, - domnul era un higienist alimentar, un vegetarian cu principii si un antialcoolic.


Alpinistul scoase o pipa cu vatra mare, o indopa cu tutun puturos, dete foc jarului si arunca peste domnul cu palaria tare un talaz urias de fum de mahorca, cautand vizibil o complicatie si un efect. Domnul intoarse un profil intepator in partea aerului si primi funinginea in ureche. Apoi, dupa un zgomot interior al pieptului, analog cu rasfoirea unei colectii de ziar, domnul tusi.


- Aha! Mormai alpinistul.


Bombardamentul dadea rezultat.


Scosei atunci si eu luleaua mea de radacina si o umplui cu iarba neagra. Aprinzand tutunul, ma asezai in regiunea profilului domnului cu palarie tare, - si slobozii un fum cat o carpa, pe care il trantii in obrazul pasagerului nazuros. Ochiul lui, pana atunci plecat a izolare, se deschise chioras catre mine, si, inca emitand fum gros, izbucnii intr-un hohot de ras anormal temperamentului mea delicat. Domnul deschisese un ochi triunghiular, de curcan, si nasul lui se potrivea cu animalul evocat, atarnan moale, aproape fara zbarci, ca un turtur de piele rosie, peste buza rasa. Domnul purta barbeti fost englezesti la plisc ras latineste.


Prins intre doua fumuri, domnul agresiv se apara cu noblete, stramband din motul nasului si privind in infinit, fara sa vrea sa ne vada detot sisa ne faca onoarea unei priviri intregi. Prin crapatura cu avaritie a pleoapelor, ne sageta un albastru spalacit, care, fiind o nuanta de perversitate a culorii si a sentimentului, ne inviersuna si mai tare. Foarte indispus, domnul cu palaria tare, nici nu a bombanit, concentrate in necazul lui, ca un venin de crotal.


Dupa ce ne fumaram pipele, ne uitaram din doua laturi la domn, razimati in cot si tinand breteaua cu degetul mare, ca o curea de pusca. Subit, alpinistul avu o idée, pe care o si aplica instantaneu. Se apropie cu un bobarnac mare de marginea palariei tari si, dandu-i drumul pe dedesubt, imprima palariei tari o basculare de luntre. Palaria isi modofica imediat atitudinea si cazu pe nasul personagiului gatit, care se si intoarse catre noi. Nu simtise exact de la cine pornise rasturnarea gambetei, si, iritat, ne scruta pe amandoi.


Alpinistul, luand un aer de nerod hilar, simula ca cerceteaza vazduhul de jurimprejur, cu mana ridicat, ca si cum voia sa prinda o musca, acuzat de gestul lui ca se lovise de palaria domnului.


- A venit o pasrica, zise alpinistul surazand si radicand din umeri, si nu stiu unde a zburat. A venit o pasarica si v-a dat palaria peste cap.

Domnul isi reaseza palaria cum fusese si se intoarse trantindu-si talpa picioarelor in platforma. Alpinistul repetand bobarnacul la tanpla, palaria se intoarse pe tampla dimpotriva.


-Iar a venit pasarica, zise aplinistul cu o naivitate exagerat afectata, si iar a plecat. Cand te-o prinde, pasarica, ai sa vezi ce o sa-ti faca domnul, adaose alpinistul.


Domnul, iaras foarte revoltat, isi puse palaria la loc, intepenind-o ca un chipiu. Alpinistul se apropie de el si, pe la spate, ii puse amandoua mainile la ochi zicand:”cucu!”, - si fugu repede innapoi. Domnul se uita la el cu gravitate, il masura din pana palariei pana la carligele bocancilor randuite pe muchia pingelelor ca niste dinti ranjiti, socoti ca e prea innalt si prea lat in spate, si reveni la locul lui, in dreptul zabrelei de alama.


- Tebuie sa-l silesc sa ma injure, facu din buze si mai mult in mimica decat in soapte alpinistul.



El ii trase atunci un bobarnac in gura partagului. Frecandu-se, calatorul, ca de un purice, se intoarse de astadata cu ochii congestionati. “Haide! Imi zisei, iese bocluc. Domnul o sa-l carpeasca pe alpinist, si aplinistul o sa-l ia de guler si o sa-i dea drumul din vagon in sosea. N-as voi sa vad.” Tocmai se opri si tramvaiul, si conductorul striga: “Collonges”. Ajunseseram. Lumea se pogori si ne deteram si noi jos din vagon. Alpinistul isi scoase palaria si, venind spre mine cu mana intinsa, se prezinta:”Willy Oppenheim de Gruyere” si, evident, ma prezintai si eu ceremonios. Pornind alaturi, domnul din vagon veni intr-un suflet dupa noi, se posta innaintea noastra, oprindu-ne categoric si – nu zise nimic. Insa gesticula, radicand doua degete in aer, lasandu-le apoi in jos, facu mana ca o gaura si ca un covrig, puse palmele la rand impreunand degetele cu unghia mare, arunca o mana la dreapta, taie aerul cu mana cealalta, trozni din degete, repeat cu degetul mijlociu o bataie punctata ca la telegraful Morse si se opri tragandu-se de cercelul urechii.


- Ce vrea asta, domnule? zise alpinistul. Am impresia ca gesticuleaza sistematic.

- Ce limba vorbiti? intrebai eu, Cred ca este din Cambodge.

Domnul isi duse o unghie la un dinte si facu “tac”, ca un om care vrea sa spuie ca nu are franc. Staturam consternati cautand. Domnul, in timpul tacerii noastre, continua sa gesticuleze ca un croitor care scutura un rand de haine, il aseaza, trage de maneci, il impatureste, - si un sunet gutural innecat ne dezmetici brusc.


- E mut, domnule de Gruyere! zisei dezolat.

- Sa stii ca e mut! zise alpinistul. Ce ne facem? E surdomut!


Ne simtiram neinchipuit de stangaci si rusinati. Nu steam cum s-ar putea repara bobarnacele in palarie, fumul de pipa si mai ales bobarnacul, - plici! – din pielea cefei. Ne incercaram sa raspundem. Alpinistul intindea bratul, incovoia degetele, izbea cu mana incheietura bratului intins, bratul sarea din incheietura. Amandoi ne-am strambat a litere si a expresii o jumatate de ceas, si lumea din vagonul care pornise mai departe si trecea pe langa noi ne privea cu un accent de teroare in ochii holbati. Din coate, sin genunchi, din sarituri, salturi si opinteli am compus cu alpinistul cel mai fantastic alfabet.


Dar desigur ca mutul ne-a inteles, caci s-a despartit de noi fermecat, recomandandu-se din treizeci si cinci de semne si plecand cu palaria in mana, in vreme ce palariile noastre, insotite de mari inchinaciuni, afirmau omagiile si devotamentiul nostru.


- Sunt atat de impresionat, zise domnul de Gruyere incat prefer sa vorbim de altceva.

Conversatia noastra, cum intram intre stanci, se angaja in obiectul rocilor cuaternare…”



de Tudor Arghezi (n.21 mai 1880,Bucuresti-d.14 iulie 1967 Bucuresti)

Text reprodus dupa editia Tudor Arghezi- Scrieri, vol.12-22, Bucuresti, Ed Minerva, 1966-1969



Duminică, 11 ianuarie 2009 - 17:36 
Afisari: 1,592 


Comentariile membrilor (2)

anja
anja

 
1
haioasa tare Carpati.org


Luni, 12 ianuarie 2009 - 17:13  

andy79
andy79
Busola
 
2
Haioasa, dar plina de invataminte


Miercuri, 14 ianuarie 2009 - 15:05  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0417 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org