Tumulii din Dobrogea

   Când străbaţi întinsul ţinut al Dobrogei în goana maşinii, cum se spune, ,,cât vezi cu ochii... nu vezi nimic”.

   Totuşi, pe alocuri, se întâmplă ca privirea să se agaţe de câte o formă de teren mai bombată, dar de cele mai multe ori aceaste convexităţi au dimensiuni modeste în cadrul peisajului.

 

 

   Ce frapează la aceste movile anonime e forma lor rotund-regulată, aspect ce te duce cugândul la faptul că ele ar putea fi ridicate de către om.

   Şi aşa şi este... Se vede treaba că ochiul tău, familiarizat cu multitudinea formelor perfecte din natură întâlnite în turele anterioare, nu s-a lăsat înşelat.

 

 

   Avem de-aface aici cu aşa-numiţii ,,tumuli”.

   Tumulul este o movilă de pământ ridicată în scop funerar. Pornind de la aria lor de raspândire arheologii consideră că ridicarea de movile funerare este o expresie specifică zonelor de stepă.

   Dealtfel ,,moda” ridicării tumulilor a ajuns în ţinuturile dobrogene venind dinspre stepele estice.

   Această manifestare culturală, prin complexitatea ritualurilor, dar mai ales prin răspândirea într-un teritoriu vast, poate fi văzută ca o ideologie străveche, ca o formă incipientă de ,,religie mondială”.

   Tumul bine individualizat in peisaj lângă Cetatea Troesmis. Pe fundal se profilează Vârful Priopcea.

 

 

   Localizată spaţial în ţinuturile nord-pontice şi dunărene, iar temporal în Epoca bronzului, această civilizaţie preistorică a fost denumită ,,cultura Jamnaja”.

   Cultura Jamnaja se subîmparte în trei perioade, timpurie, medie si târzie şi se întinde între anii 3200-2200 î. Hr.

   Tumulii din Dobrogea se încadrează în perioada târzie a culturii Jamnaja, între anii 2600-2200 î Hr., astfel că această cultură ,,de import” se suprapune ca perioadă şi teritoriu peste autohtona ,,cultură Hamangia” (4000-2000î. Hr.), cultură preistorică ce are ca excepţional exponent ,,Gânditorul de la Hamangia”, ansamblu de doua statuete antropomorfe descoperite pe raza localităţii Baia, jud. Tulcea.

 

   În Dobrogea de Nord au fost identificate peste 200 de movile funerare. Astfel pe raza comunei Baia au fost localizaţi 24 de tumuli, la Ceamurlia de Jos 15, la Jurilovca 46, la Mihail Kogălniceanu 17, la Zebil 6 etc.

   Tumuli se pot întâlni şi în Muntenia şi Moldova. În Moldova dintre Prut şi Nistru au fost inventariate peste 2000 de astfel de obiective.

 

   Formaţiuni de tumuli in peisaju agricol al Dobrogei.

 

 

   Tumulul are o formă circulară cu diametrul cuprins între 20-50m.

   E posibil ca iniţial construcţia de pământ sa fi avut o înălţime considerabilă, în raport cu unghiul de taluzare naturală a pământului.

   În timp s-a produs o aplatizare accentuată datorită tasării, acţiunii apei de ploaie, a zăpezilor şi a vântului.

   În perioada modernă mulţi dintre tumuli au avut de suferit şi de pe urma lucrărilor agricole. Mai precis, mulţi dintre ei au fost araţi.

   Necropole mai comlexe cuprind până la 12 tumuli, aceştia fiind dispuşi în majoritatea cazurilor pe aliniamente est-vest, aşa cum sunt tumulii de la Luncaviţa-,,Drumul Vacilor” şi ,,Movila Mocuţa”, cei de la Sarichioi şi Enisala-,,La Băltiţă”.

   Tumul conservat intr-o zonă neagricola din apropierea localităţii Dorobanţu, jud. Tulcea.

 

 

   Cercetarea arheologică a unui tumul începe prin trasarea în teren a două diametre perpendiculare, orientate pe direcţia versanţilor de cea mai mare pantă.

   Sistematizarea săpăturilor în cele patru ,,sferturi” conduc în cele mai multe cazuri la descoperirea unor complexe de spaţii funerare, unele, chiar din acelaşi tumul, realizate succesiv, dealungul zecilor şi sutelor de ani.

   S-a stabilit că ridicarea unui tumul începe cu acoperirea cu pământ a 2-3 morminte, cele din centrul arealului. Aici pământul din interior are culoare închisă, cernoziom cu resturi de plante, el provenind prin săparea unui cerc ce face o primă delimitare a movilei funerare.

   Tumul in apropierea oraşului Măcin.

 

 

   Ulterior se adaugă alături şi alte morminte, care ,prin acoperire cu pământ, sporesc dimensiunile tumulului.

   Deasemeni s-a descoperit că adesea s-au făcut săpături în masa de pământ a tumulului pentru amplasarea în perimetru a unor noi gropi funerare. Astfel de ,,adăugiri” au avut loc chiar în vremea popoarelor migratoare, adică în primul mileniu de după Hristos.

   Ansamblu de tumuli numit ,,Movilele Dese", lângă Cetatea Histria, jud. Constanţa.

 

   Ritualurile funerare diferă de la un tumul la altul, observându-se o evoluţie în timp a obiceiurilor de înhumare.

   Dacă la începutul perioadei Jamnaja înhumările se făceau direct în pământ, cu timpul cei decedaţi erau înfăşuraţi în stuf, sau în rogojini de papură. Mai târziu s-a trecut la pardosirea şi acoperirea mormântului cu lespezi, ajungându-se până la incinte mortuare compexe, care copiază ritualic forma circulară a locuinţelor, cu ziduri de piatră şi acoperişuri de bârne.

   (Ne amintim că în cadrul ,,culturii Cucuteni” (mileniul 7 î. Hr.) ritualul funerar impunea incinerarea defunctului chiar în locuinţa în care a trăit.)

   Tumul singular pe câmpurile agricole de la Baia, jud. Tulcea.

 

   În majoritatea tumulilor studiaţi resturile umane sunt descoperite în poziţie chircită, aşezate pe una din părţi.

   Principala caracteristică în stabilirea modului de viaţă a acelor populaţii este faptul că în tumulii dobrogeni se găsesc resturi umane atât de bărbaţi, cât şi de femei şi copii, aspect care conduce la concluzia că tumulii nu sunt doar locuri de înhumare a luptătorilor căzuţi în războaie, ci necropole pentru întreaga comunitate.

   Deasemeni lipsa inciziilor de pe oase indică tot un mod de viaţă paşnic.

   Indivizii ale căror resturi de înhumare au fost cercetate s-au dovedit a fi de talie înaltă, robuşti, cu deformaţiile celor ce călăresc timp îndelungat. (Adică erau cam crăcănaţi.)

   Lipsa cariilor dentare, dar şi prezenţa tartrului pe dentiţie dovedesc consumul de lactate şi de proteine de origine animală, arătând astfel că subzistenţa era asigurată prin creşterea animalelor (păstorit).

 

   Ca patologie răspândită în comunităţile Jamnaja s-au dovedit a fi bolile reumatice, lucru explicabil prin aceea că indivizii sosiţi în zonele umede ale Dobrogei proveneau dintr-un mediu mai uscat, cel al stepelor pontice.

   Degenerările anatomice (anomalii şi defecte de creştere) întâlnite la ,,ocromani” pot fi puse pe seama împerecherilor în cadrul unor populaţii reduse (triburi mici), într-o endogamie accentuată.

   Tumulii se ridicau cu precădere in zonele mai inalte ale Podişului Dobrogean.

 

 

   Ca principal obiect de inventar în mormintele Jamnaja este ocrul roşu. El apare frecvent sub formă de bulgări, dar şi de praf, fiind plasat atât pe fundul gropii, cât şi pe oasele defunctului.

   Ocrul roşu reprezintă sângele celor răniţi, fie om, fie animal, precum şi flacăra focului, omul preistoric identificând culoarea roşie noţiunilor de viaţă şi de moarte.

   Frecvenţa acestui material de inventar funerar a dat şi o a doua denumire a culturii Jamnaja, cea de ,,ocromani”, înţelegându-se prin asta oamenii aceia veniţi din est.

   Alte obiecte de inventar din mormintele tumulare sunt:

-inele de buclă, din bronz, cupru, argint şi chiar aur

-şiraguri de mărgele (perle) realizate din caolin şi vopsite de obicei în verde

-unelte din silex (întâlnite şi în necropolele altor culturi preistorice).

 

   În inventarele comlexelor funerare din tumuli se găsesc de fiecare dată şi oase de animale (cal, vită, capră, oaie, câine), aşezate lânga defunct în urma unor procese ritualice.

 

   Ceramica descoperită în tumulii dobrogeni este de calitate inferioară, odată din cauza lipsei argilei superioare (Dobrogea e calcaroasă), dar şi din cauza meşteşugului care lasă mult de dorit.

   Dacă ne gândim că cu 5000 de ani înainte de cultura Jamnaja, în cultura Cucuteni, ceramica era de o calitate excepţională, cu forme armonioase realizate cu măiestrie, decorate cu benzi late, vopsite cu fineţe în gri, bleu, roz, ne putem da cu părerea că ,,ocromanii” nu erau prea interesaţi de istorie şi de arheologie in special.

   Când nu priveşte şi în spate omul e sortit să o ia mereu de la zero.

 

   Recunosc că am făcut un oarecare efort pentru a-mi imagina ritualurile funerare ale acelor populaţii străvechi şi, prin extensie, al modului lor primitiv de viaţă. E vorba de un salt în timp de peste 5000 de ani!

   Dar recunosc şi că acum n-aş avea curajul să-mi imaginez viaţa dintr-un viitor indepărtat, de peste alte 5000 de ani!

 

 

 

 

   Gânditorul de la Hamangia privea spre viitor. Cu îngrijorare...

   Fotografii: Andrei Raftopol

Vineri, 30 martie 2012 - 16:33 
Afisari: 13,876 


gigicepoiu