Trovantii de la Costesti

   În România sunt în jur de 30 de localităţi cu numele de Costeşti. De notorietate, însă, e Costeştiul din Vâlcea, pentru ca toată lumea ştie că aici a avut loc ultima mare bătălie din ţinuturile noastre strămoşeşti: Luptele de la Costeşti şi Stoeneşti dintre ortacii lui Cosma şi cătanele ocârmuirii.

 

   Călătorul însetat de cunoaştere poate descoperi în perimetrul comunei Costeşti şi comori adevărate: Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, Cheile Bistriţei, Mânăstirea Bistriţa (sec.14), Bisericile rupestre din Peştera Liliecilor, Mânăstirea Arnota (sec.17), Biserica Bolniţa (1520), Biserica Grămeşti (1664-a doua biserică din lemn ca vechime din Oltenia), Biserica Peri (1689), Biserica Ciorobeşti (1750), Podul Bibescu-Vodă şi nu în cele din urmă Muzeul Trovanţilor.

 

   Accesul cel mai rapid se face la acest ,,muzeu” în aer liber, el fiind aşezat într-un cot al şoselei, la 75km de Târgu-Jiu şi 35km de Râmnicu-Vâlcea.

 

 

   Decum depăşeşti balustrada şoselei apar risipite în tot locul pietre rotunjite, multe din ele de dimensiuni impresionante.

 

 

   Unele din ele sunt de formă aproape sferică.

 

 

   Altele asemănându-se mai degrabă cu nişte boabe de fasole uriaşe.

 

 

   Acest gogoloi te face să crezi că e miezul incandescent al unui meteorit, ori un pietroi doar decorativ, dar adus tocmai de pe Marte.

 

 

   O piatră de decor din poveştile cu Oblio...

 

 

   Ma gândesc că Brâncuşi a fi trecut pe aici înainte de a-şi începe seria sculpturilor cu forme perfecte: Domnişoara Pogani, Pasărea Măiastră etc.

 

 

   Acesta trebuie să fie un meteorit mai jerpelit...

 

 

   Aici parcă avem un ,,macro” la o jumătate de alună coaptă...

   Dacă te nimereşti lângă ea cu o bere rece în mână, parcă ai pune sticla jos şi te-ai apuca să o cureţi de coajă...

 

 

   Aceşti bolovani de gresie cu forme rotunjite şi de dimensiuni apreciabile se numesc trovanţi.

   Termenul a fost introdus în geologie de savantul român Gheorghe Munteanu Murgoci (originar din Măcin!) în lucrarea sa ,,Terţiarul din Oltenia” aparuta în anul 1907.

 

   Trovanţii reprezintă cimentări locale în masa nisipurilor ce îi conţin, iar secreţia neuniformă a cimentului natural conduce la aceste forme bizare.

 

 

   În Miocenul superior (acum 6,5 milioane de ani), aici era un bazin de sedimentare, adică o deltă.

   Odata cu aceste sedimente, din apă se depun şi produşi chimici în exces, în special carbonaţi.

   Dacă în pachetul de nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de soluţie, prin cimentare, ia naştere o gresie.

   În cazul de faţă cantitatea de soluţie de carbonaţi de calciu a fost insuficientă şi cimentarea s-a făcut în jurul unui centru, generând la sfârşitul procesului aspectul de corpuri mari, rotunjite.

 

   Trovanţi nedesprinşi încă din masa de nisipuri grezoase.

 

 

   După ce ne-am lămurit că piesele acestui original muzeu nu sunt opera uriaşilor prebrâncuşieni, mai căutăm cu privirea şi alţi trovanţi nedesprinşi din nisip.

 

 

   Şi ne întoarcem la maşină cu convingerea că niciodată nu vom reuşi să aflăm toate locurile interesante din ţara asta, pe care, sincretic, le numim obiective turistice.

Sâmbătă, 6 august 2011 - 17:16 
Afisari: 5,534 


gigicepoiu