Trovantii de la Costesti
În România sunt în jur de 30 de localități
cu numele de Costești. De notorietate, însă, e Costeștiul din Vâlcea, pentru ca
toată lumea știe că aici a avut loc ultima mare bătălie din ținuturile noastre
strămoșești: Luptele de la Costești și Stoenești dintre ortacii lui Cosma și
cătanele ocârmuirii.
Călătorul însetat de cunoaștere poate
descoperi în perimetrul comunei Costești și comori adevărate: Parcul Național
Buila-Vânturarița, Cheile Bistriței, Mânăstirea Bistrița (sec.14), Bisericile
rupestre din Peștera Liliecilor, Mânăstirea Arnota (sec.17), Biserica Bolnița
(1520), Biserica Grămești (1664-a doua biserică din lemn ca vechime din
Oltenia), Biserica Peri (1689), Biserica Ciorobești (1750), Podul Bibescu-Vodă
și nu în cele din urmă Muzeul Trovanților.
Accesul cel mai rapid se face la acest
,,muzeu” în aer liber, el fiind așezat într-un cot al șoselei, la 75km de
Târgu-Jiu și 35km de Râmnicu-Vâlcea.

Decum depășești balustrada șoselei apar
risipite în tot locul pietre rotunjite, multe din ele de dimensiuni
impresionante.

Unele din ele sunt de formă aproape sferică.

Altele asemănându-se mai degrabă cu niște
boabe de fasole uriașe.

Acest gogoloi te face să crezi că e miezul
incandescent al unui meteorit, ori un pietroi doar decorativ, dar adus tocmai
de pe Marte.

O piatră de decor din poveștile cu Oblio...

Ma gândesc că Brâncuși a fi trecut pe aici
înainte de a-și începe seria sculpturilor cu forme perfecte: Domnișoara Pogani,
Pasărea Măiastră etc.

Acesta trebuie să fie un meteorit mai
jerpelit...

Aici parcă avem un ,,macro” la o jumătate de
alună coaptă...
Dacă te nimerești lângă ea cu o bere rece în
mână, parcă ai pune sticla jos și te-ai apuca să o cureți de coajă...

Acești bolovani de gresie cu forme rotunjite
și de dimensiuni apreciabile se numesc trovanți.
Termenul a fost introdus în geologie de
savantul român Gheorghe Munteanu Murgoci (originar din Măcin!) în lucrarea sa
,,Terțiarul din Oltenia” aparuta în anul 1907.
Trovanții reprezintă cimentări locale în
masa nisipurilor ce îi conțin, iar secreția neuniformă a cimentului natural
conduce la aceste forme bizare.

În Miocenul superior (acum 6,5 milioane de
ani), aici era un bazin de sedimentare, adică o deltă.
Odata cu aceste sedimente, din apă se depun
și produși chimici în exces, în special carbonați.
Dacă în pachetul de nisipuri se acumulează o
cantitate suficientă de soluție, prin cimentare, ia naștere o gresie.
În cazul de față cantitatea de soluție de
carbonați de calciu a fost insuficientă și cimentarea s-a făcut în jurul unui
centru, generând la sfârșitul procesului aspectul de corpuri mari, rotunjite.
Trovanți nedesprinși încă din masa de
nisipuri grezoase.

După ce ne-am lămurit că piesele acestui
original muzeu nu sunt opera uriașilor prebrâncușieni, mai căutăm cu privirea
și alți trovanți nedesprinși din nisip.

Și ne întoarcem la mașină cu convingerea că
niciodată nu vom reuși să aflăm toate locurile interesante din țara asta, pe
care, sincretic, le numim obiective turistice.
Sâmbătă, 6 august 2011 - 17:16
Afisari: 5,534
gigicepoiu
Luni, 8 august 2011 - 09:39