Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

Trofeul Brasovului, editia a IV-a, Valea Azuga, iulie 2005

A sosit si cel mai important week-end din an, al clubului Floare de Colt. “Trofeul Brasovului” a ajuns la a 4-a editie, aratand ca ceea ce am inceput acum patru ani nu s-a vrut a fi doar o manifestare moment, ci o traditie in formare.

Din pacate cel mai important eveniment din activitatea clubului s-a desfasura intr-o perioada in care jumatate de tara este afectata de inundatii, si aceasta s-a reflectat si in participarea mai putin numeroasa a cluburilor in zona de concurs.

Totul a inceput pentru noi in urma cu o luna de zile, cand reusisem sa alegem zona de concurs. De atunci, pe parcursul acestor cateva saptamani a trebuit sa pregatim toata logistica desfasurarii unui concurs: aprobarile pentru tabara, traseul de drumetie, harta de orientare, zona de alpinism, premiile, etc. Munca multa, oboseala multa, dar in final satisfactia rezultatului implinit.

Astfel, joi 14 iulie 2005, majoritatea colegilor de club s-a indreptat spre Valea Azuga, unde urmau sa amplaseze tabara de corturi. Poiana de concurs se afla pe Valea Azuga, intre vaile Stevia si Valea Rece, langa fostele cabane de vanatoare ale lui Ceausescu, la vreo 12 km de orasul Azuga si la 2 ore turistice de Predeal.

Vremea capricioasa din ultima luna a insistat sa ne bruieze activitatea si dupa ce meteorologii anuntasera oprirea ploilor. Printre rafalele de ploaie, ne-am apucat de treaba. Am instalat comandamentul de concurs, am imprejmuit tabara, am amenajat vatra de foc si toaletele ecologice. Eram pregatiti sa asteptam participantii.

Acestia nu au intarziat sa apara. Asa cum ne promisesera, joi seara au ajuns cei de la Phoenix Tim Faget, care desi veneau de la cea mai mare distanta, au tinut neaparat sa ajunga primii, sa fie deschizatorii de concurs. Determinarea sa participe la trofeul nostru, i-a facut sa vina si in numar mare.

Dupa o seara la foc, cu cantece la chitara, ne-am pregatit de ziua asteptarilor.

Vineri dimineata ne-a intampinat cu o ploaie torentiala si cu primii sositi de la Mont-Delt-Mar si Milenium. Aveam emotii. Vremea foarte urata razgandise multe cluburi din drum, iar multe din confirmari urmau sa nu mai ajunga la fata locului. Ne era frica. In 2003 avusesem parte de un concurs dificil, cu multa ploaie, cu frig si noroaie. Nu ne doream din nou. Dar ... vremea nu mai tine de puterea noastra de a tine lucrurile la un loc.

Ziua de vineri ne-am ocupat-o cu asteptara participantilor, cu asigurarea transportarii lor catre tabara (unde din pacate, am avut aceiasi situatie ca si anul trecut, in care costurile suportate de Floare de Colt au depasit asteptarile, pentru a asigura participantilor un pret cat mai decent la microbuz). Din pacate, transportatorii din Azuga au reusit sa-si faca un mic „tun financiar” pe seama noastra, neavand nici noi alta solutie in final. Scopul nostru era ca toata lumea sa ajunga in tabara, indiferent de conditiile locale, prevazute si neprevazute (Emil a ajuns la 2 noaptea din gara, cu ultimii participanti sositi cu trenul, inghesuiti cu bagaje cu tot intr-un simplu autoturism).

In tabara am avut si vizita din partea Jandarmeriei Montane, care ne-au rugat sa tinem legatura cu ei, in cazul in care apar probleme cu vremea, sa poata interveni si ei usor in caz de accidente.

Vineri seara, la sedinta tehnica, aveam deja un bilant al participarii. In tabara se aflau 23 de cluburi, si aproximativ 250 persoane. Era totusi o bucurie pentru noi, dupa ce multe cluburi nu au mai reusit sa ajunga din cauza conditiilor meteo (Proilavia, Sandru, Romania Pitoreasca, Piatra Alba etc.). In timpul sedintei am stabilit cu participantii, ultimele detalii despre probele de concurs, anuntand totodata startul la ora 8. Speram cu totii, si noi si participantii, ca vremea sa tina cu noi, sa se poata parcurge toate probele. Cu o seara incheiata la focul de tabara, asteptam cu totii ziua cea mare.

6.30 dimineata. Incepem sa deschidem ochii, sa ne scoatem oasele amortite de prin corturi si sa ne apucam de treaba. Pe la vatra de foc, unii mai fara somn ne dadeau de inteles ca ne ”pazisera” toata noaptea. Altii, sositi mai spre dimineata in tabara, au preferat sa nu mai doarma asteptand zorile. Printre ei, dragul nostru Joseph, de la Albatrosi, care dupa cum il stiam, era obisnuit cu noptile albe, si cu ajunsul in tabara dimineata pe zori.

Asa cum stabilisem de vineri, ne-am impartit probele intre noi, si ne-am apucat de pregatirile de start. Olimpiu si cu echipa lui au plecat spre Susai, pentru a se ocupa de traseul de orientare si a amplasa primul post din regularitate. Impreuna cu echipa de teste teoretice, am pregatit startul acestora, urmand ca Emil, Claudita si Dragos sa se ocupe de startul in proba de regularitate. Asteptand ca primul club sa intre la teste, ne-am adunat echipele de traseu, urmand sa ne indreptam spre culmea Neamtului.

Fiecare echipa de probe avea statii de comunicare radio. Puteam sti astfel in fiecare moment situatiile din fiecare zona de concurs.

Aveam de lasat doua posturi (Shaq, Alex si Cristi in zona stanei din Lacul Rosu, si Cristi Caprioara, Adina si Nae, pe Vf. Neamtu). Vremea era inchisa, norii negri, dar atmosfera nu se simtea a ploaie. Cu stari sufletesti alternante (intre optimism si resemnare) am pornit pe drumul forestier al Azugai. Am intrat in traseul de regularitate, la baracile de pe Valea Azuga, unde un semn mare turistic pe un copac, indica intrarea potecii in padure. Intr-un ritm destul de lent, am inceput sa urcam culmea Retevoiului, trecand prin poieniile mari ale acestuia, pana am ajuns la refugiul de vanatoare. Poteca urma sa fie un calvar, noroaiele fiind foarte mari, si greu de evitat. Trecerea turmelor de oi, inaintea noastra, marise mocirla, nervii nostrii si frecventa injuraturilor la adresa mlastinii si a ploii. Am lasat in urma refugiul, si dupa ce am trecut prin marea defrisare de pe Retevoi, ne-am indreptat spre lacutul de la Gavan. Aici am facut o pauza mai lunga, in care am profitat si de cateva raze de soare. Incepusem si noi sa fim mai veseli. Speram sa se razbune vremea si sa se sparga norii. Dupa aproape doua ore de mers din tabara, am iesit din padure, in golul alpin de la izvoarele Azugii. Aici era locatia postului 2 de traseu, pe culmea de deasupra Stanii Lacul Rosu, punct unde vizibilitatea traseului spre varf era mai mare. De aici marcajul turistic ne parasea. Urma sa amplasez eu si Speo bentite colorate, si posturi mute, pentru ca lumea sa nu se rataceasca. Pauza de la postul 2 a fost una mai lunga. Vremea se stricase iara. Din toate partile veneau nori grei. Neamtu si Paltinu erau sub negura deasa. Ne gandeam chiar sa renuntam la ideea de a mai pune post in varf. Am discutat prin statie cu cei de la Susai. Acolo era soare. Dar ziua urma sa fie lunga si oricand putea incepe ploaia. Ne-am apucat astfel sa marcam coborarea spre tabara, prin Valea Rece, pe sub stana Lacul Rosu. Cand am ajuns insa in marginea de jos a poienii, s-a indreptat vremea. Am urcat repede spre creasta, luandu-ne la harta si cu cainii ciobanesti, pentru a continua traseul spre varf. Primii participanti se vedeau in urma, la postul lui Shaq.

In postul din Susai toata lumea intrase in orientare; din tabara Alex plecase spre Belvedere cu microbuzul de alpinisti. Totul era in ordine, mai putin vremea schimbatoare. Am pornit in pas marit spre Vf. Neamtu, unde urma sa fie postul 3. Am prins o partida buna de soare, care ne trezise iarasi optimismul. Cei care urmau sa stea in post au luat-o la pas, lasandu-ma pe mine si pe Speo in urma, cu bentitele noastre. Cand am ajuns pe Neamtu (1923 m altitudine), am comunicat iarasi cu celelalte posturi. Din Susai toate echipele plecasera spre Retevoiu. Pe varf ne-am intalnit cu cativa pusti de la Milenium, ce nu intrasera in concurs, si facusera si ei varful, dar in sens invers. Lasandu-i pe Cristi, Adina si Nae in post, am inceput coborarea spre stana din Neamtu, impreuna si cu Montaniard care ne ajunsese din urma.

La stana, ne-a prins ploaia. Cu cata bafta avusesem pana aici, tot nu scapasem. O ploaie torentiala de 15 minute trecuse peste noi, indreptandu-se spre varf. Am luat legatura cu cei din postul 2 si postul 3 si i-am anuntat ca se duce norul spre ei. Deja majoritatea echipelor trecusera de postul 2 al lui Shaq, si urcau spre Turcu si Neamtu. Bine pana la urma ca a fost o ploaie scurta si a permis concurentilor sa ajunga pe varf. Din pacate se marise iar mocirla. Iar drumul de la stana pana la tabara semana cu un drum desfundat de tara, intr-o zi de noiembrie.

Plini de noroaie, si uzi din cap pana in picioare am ajuns in poiana de pe Valea Azuga.

Intre timp fetele corectasera in tabara testele teoretice, si ne puteam apuca de centralizarea datelor. Aceste teste s-au dovedit a fi o nuca prea tare pentru majoritarea cluburilor, cel mai bun la ele, Caraiman, neobtinand nici jumatate din punctajul maxim.

Participantii soseau rand pe rand din regularitate. O parte din ei s-au plans ca timpii au fost prea stransi pana la postul 1 si postul 2, dar cum aveam sa vedem din calcularea timpilor, majoritatea cluburilor n-au avut nici un minut intarziere. Desi noi realizasem acesti timpi, cu rucasci de tura in spate, am considerat totusi potrivit sa mai acordam 5 minute la postul 2. Traseul se ingreunase mult din cauza noroiului, si ceea ce nu iti dai seama in mers, poti constata la final, ca exista posibilitatea incetinirii ritmului de mers.

Sosind Claudia si Radu, de la orientare, am putut calcula rapid si punctajele echipelor. O surpriza placuta ne-a oferit Silva din Campina, care a introdus la echipajul 2, copii de 11 si 14 ani, care a batut aproape toate cluburile grele la orientare, clasandu-se pe locul doi cumulat. Ii intrecusera doar „taticii” lor, echipa Silva 1. La fete, cel mai bun timp l-a scos Corina de la Caraiman, tot eleva a marii scoli de orientare de la Campina. La baieti, cum multi se asteptau, Popica de la Silva, care pe langa faptul ca e foare bun la orientare, are si o viteza foarte buna la alergare, rar intrecandu-l careva si la cros. Traseul a fost frumos, dupa cum au spus concurentii, mai usor la fete, dar tehnic la baieti. Asta i-a determinat pe unii sa caute toate posturile, nedorind sa vina la sosire fara vreunul. Cum a fost si cazul baiatului de la Luna Suie, care s-a intors dupa 3 ore, dar cu toate posturile. Ambitia a batut dezorientarea. Dupa ce toata lumea il crezuse ratacit, a aparut linistit si zambind, bucuros ca le-a gasit pe toate.

Alpinismul s-a tinut la Belvedere, langa Predeal, clubul asigurand transport pana la zona de concurs. Din pacate traseul ales initial a fost abandonat, fiind foarte ud, si s-a ales unul mai simplu, la care majoritatea au atins top-ul. Cel mai bun a fost baiatul de la Hai Hui, care i-a batut si pe Dosena si pe Tibi, ocupantii urmatoarelor locuri.

Un eveniment nefericit s-a intamplat la Belvedere. Neatentia si neglijenta unora care faceau rapel deasupra zonei de acces, a dus la un accident, care pana la urma nu s-a soldat cu urmari grave. Un bolovan mare s-a desprins din perete si a cazut peste un baiat de la Carpatia. Cei care faceau rapel nici nu s-au sinchisit sa strige ca a cazut piatra. Se pare ca ar fi fost niste alpinisti utilitari din Brasov. Sa le fie rusine pentru nepasarea lor, care nu are nici o legatura cu atitudinea unor oameni de munte. Desprinderi de pietre se pot intampla oricui, dar sa nu strigi este o crima si o culpa. Alex si Bogo, l-au dus la spital, dupa ce un participant la concurs i-a acordat pe loc primul ajutor. Spre norocul lui a scapat numai cu socul de moment si sperietura, neavand nimic fracturat (bolovanul ii cazuse in spate).

Astfel, cei de la alpinism au ajuns mai tarziu in tabara, dupa ce s-au asigurat la spital ca totul este in regula.

In asteptarea culturalului, a inceput furtuna. Dupa 2-3 ploi de cateva minute, a venit si descarcarea norilor. Fulgere, ploaie torentiala si negura, au transformat tabara intr-o mlastina si au fugarit participantii prin corturi. Spre bafta noastra, pe la 9 s-a oprit, iar pana la cultural am reusit sa reaprindem focul de tabara.

La foc multa lume. Unii in bocanci, altii in sandale, altii desculti. Mai urmau sa apara tantarii, si puteam zice ca suntem in delta. Noroi, peste tot ... pe jos, pe bocanci, pe haine ... pe sticlele de vin. Dar printre toate, atmosfera. Dupa ce am deschis noi culturalul, cu cantecele clubului, intr-o mare de albastru si galben (noile noastre tricouri), au urmat participantii. Prezentarile au fost in mare parte bune, scenetele de umor avand cea mai mare atractie (tinand cont ca subiectele principale au fost Emi, Oli si cu Mowgly). Asa cum ne sta bine, intre prieteni, am gustat glumele facute pe seama noastra, mai ales ca majoritatea au fost facute cu bun simt. Ne-am alaturat si noi atmosferei si am raspuns pe masura la replicile comice la adresa noastra, „amenintandu-i” pe „atacatori” ca-i trimitem acasa cu barca, pe Azuga. Am ras si noi, au ras si ei, a ras toata lumea; am ascultat cantece de munte, poezii frumoase, si ne-am bucurat de lumea adunata la un foc de tabara, ignorand mocirla, vremea si oboseala. Culturalul a insemnat un podium format din Milenium (care au avut cea mai buna muzica, cel mai bun umor, cea mai buna poezie), Caraiman si Carpatia. Milenium, asa cum ne-am obisnuit, ne-au tras cea mai tare atmosfera, si in timpul culturalului, si dupa (Jeni a ramas cu chitara pe metereze).

Dupa cultural, am mai ramas la foc, sa cantam, pana tarziu in noapte. S-au dus la somn doar cei ce dimineata urmau sa alerge in cros, si cei ce urmau sa-i cronometreze (adica noi).

In zori de zi, ploaia vine din nou. Parca ar avea program. Ceea ce s-a zvantat peste noapte, s-a transformat iar in mlastina. Pe unde calcai, noroi, noroi, noroi. Nici nu mai trebuia sa te uiti pe unde calci.

Premierea am tinut-o destul de devreme. Multi dintre concurenti aveau de prins trenuri, si pana in Azuga in gara mai era de mers. Clasamentul a adus pe primul loc Caraiman, la mica distanta de ei, Silva, iar pe locul 3 Carpatia, dar la o distanta apreciabila. El a reflectat valoarea reala a fiecarui club in acest concurs. Iar castigatorii nu au plecat acasa cu mana goala, premiile fiind la clasamentul general fiind acordate in echipament de munte.

A mai trecut un an. A mai trecut o editie a Trofeului Brasovului. Asa cum am promis, am tinut intr-o zona mai putin cunoscuta, iar daca vremea nu a tinut cu noi, am incercat sa facem concursul cat mai placut, in conditiile care le-am avut. Speram ca ati simtit o atmosfera prietenoasa, in care am fost aproape de voi, am fost sinceri si deschisi, iar daca in anumite cazuri am fost mai stricti in privinta regulamentului taberei, am facut-o pentru ca acestea au fost conditiile in care am primit aprobarea pentru desfasurarea concursului intr-o zona, altfel inchisa turistilor. Si este normal ca regulile sa fie valabile pentru toti, si sa nu facem separatisme.

Va multumim pentru participare, pentru atmosfera, pentru prietenie ... si asteptam revederea in delta. Unde noroiul va fi, macar, la el acasa ... nu in deplasare, ca la noi!

Iar acum, ca sa-i parafrazez pe cei de la Caraiman, ma duc ca mai am de facut „un calcul tabelar” ... Stiti voi despre ce e vorba ...

Emi Cristea.



Joi, 4 august 2005 - 13:48 
Afisari: 2,219 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

mi
mi
Caraba
 
1
A fost fain la voi la trofeu !
Felicitari pentru organizare !
In ciuda namolului Carpati.org) a fost super! Eu am fost cu cei de la Truly !
Ah...si ink ceva : fain de tot la cultural!


Miercuri, 10 august 2005 - 10:39  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9493 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org