Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Urlea
Muntii Fagarasului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Trasee de munte în Carpați: drumeție și carpatism

Munții Carpați sunt un paradis al iubitorilor de natură. Aici găsești trasee de drumeție, trasee de cățărare pe stâncă, de via ferrata, trasee pentru bicicleta de munte, precum și trasee de carpatism, aflate între drumeție și cățărare pe stâncă, specifice Bucegilor și Pietrei Craiului. Pe timp de iarnă, în Carpați se practică alpinism și schi de tură, completând astfel imensele posibilități pe care un iubitor de natură le are în România.


Cu siguranță au fost momente în activitatea montană a fiecăruia când termeni precum drumeție, alpinism sau cățărare au fost ușor neclari. Unde se termină drumeția și unde începe carpatismul? Ce sunt acelea văi de abrupt? Care e treaba cu traseele nemarcate? Ce echipament îmi trebuie? Sunt întrebări pe care orice iubitor de munte și le-a pus la un moment dat.Este important de știut care sunt particularitățile fiecărui tip de trasee, care sunt riscurile obiective în fiecare caz, dar și noțiuni legate de echipamentul și experiența minimă necesare abordării în siguranță a fiecărui gen de traseu de munte în Carpați.În continuare, detaliez drumeția și carpatismul.   


Trasee de drumeție


Drumeția este, cel mai probabil, activitatea cea mai populară printre iubitorii de natură de pretutindeni. Carpații românești se bucură de o rețea foarte dezvoltată de trasee montane pentru drumeție, atât marcate și amenajate pentru circulația turiștilor, cât și nemarcate. Nu voi insista asupra marcajelor utilizate în munții României și asupra semnificației lor, întrucât conceptul din spatele acesteia a fost mult diluat de trecerea timpului.Deși limba engleză împarte cumva această activitate în două discipline, hiking și trekking, în ceea ce ne privește, drumeția constă în excursii în teren montan, realizate cu piciorul, în scop turistic.


Traseele de drumeție pot fi clasificate în funcție de distanța parcursă, de diferența de nivel și de dificultatea terenului în care se desfășoară. Desigur, criteriile de clasificare pot fi îmbogățite și cu alte elemente, precum sezonalitatea, prezența surselor de apă, echipamentul minim necesar etc. Este important ca la planificarea drumeției să fie luate în calcul și aceste aspecte. Clubul Alpin Elvețian oferă o excelentă clasificare a traseelor de drumeție în funcție de elementele principale, această clasificare putând fi adaptată și pentru spațiul carpatic. Tabelul de mai jos se regăsește și pe blog-ul lui Marian Anghel, președintele UIMLA, și reprezintă probabil cea mai bună metodă de clasificare a traseelor montane de drumeție în România:


/stiri/2021-08-13_20-34-11.jpg


Acest sistem de cotație a traseelor de drumeție în Carpații noștri, bazat pe culorile utilizate la pârtiile de schi, este ușor de înțeles de către orice practicant al drumeției. El este deja implementat în câteva zone, cea mai reprezentativă fiind Parcul Național Piatra Craiului.


Iată câteva exemple ilustrative pentru fiecare dificultate propusă de acest sistem:


traseu verde: Piatra Arsă - Babele (Bucegi), Zărnești - Prăpăstiile Zărneștiului (Piatra Craiului)

traseu albastru: Babele - Omu (Bucegi), Zărnești - cabana Curmătura (Piatra Craiului)

traseu roșu: Peștera - Omu (Bucegi), Diana - Padina Popii (Piatra Craiului)

traseu negru: Plaiul Foii - Șpirlea - șaua Grindului (Piatra Craiului), Valea Jepilor (Bucegi)

drumeție alpină (carpatism): Brâul Mare al Coștilei, Creasta Balaurului (Bucegi), Brâul de Mijloc (Piatra Craiului).


Clasificarea potecilor de drumeție este foarte importantă în planificarea turelor montane, numărul maxim de participanți fiind strâns legat de dificultatea traseului. Mai mult de atât, se observă o trecere firească spre traseele aflate la limita dintre drumeție și cățărare pe stâncă, potecile alpine din Carpați fiind obiectul carpatismului.Cele mai ușoare poteci – verde și albastru – sunt drumeții montane pentru începători sau persoane cu experiență medie; de altfel, cele verzi sunt trasee montane ușoare, potrivite chiar și pentru familii cu copii. Potecile de dificultate roșie și neagră sunt rezervate persoanelor cu experiență, cu o bună condiție fizică și un echipament adecvat.Echipamentul necesar pentru drumeții variază mult în funcție de dificultatea traseului ales. Pentru potecile cele mai ușoare, nu este necesar un echipament special, fiind suficientă o pereche de încălțări comode și îmbrăcămintea preferată de fiecare. Totuși, o veche vorbă spune că pentru munte boncancii sunt sfinți, pentru majoritatea traseelor de drumeție aceștia fiind o necesitate, împreună cu îmbrăcămintea specială și alte accesorii utile.În condiții de iarnă, este important de reținut că muntele își schimbă fața și că dificultatea traseelor de drumeție poate crește, putând intra chiar în sfera alpinismului. De asemenea, drumețiile de iarnă necesită un echipament adecvat, începând de la îmbrăcămintea mai groasă, în straturi, și până la rachete de zăpadă sau chiar colțari.


/stiri/20.jpg

  

Traseele de drumeție alpină sau de carpatism


Termenul de carpatism apare într-un articol interbelic semnat de B. Madeleine. În aceeași perioadă, termenul apare și în scrierile Hanului Drumeților și ale lui Nestor Urechia. Ideea ce emană din articol este utilizarea termenului localizat de carpatism pentru traseele acrobatice specifice Carpaților românești, referința fiind la cele din Bucegi și Piatra Craiului. Astfel, carpatismul sau drumeția alpină înglobează traseele aflate la granița dintre drumeție și cățărare pe stâncă, specifice munților Carpați, pe timp de vară. Fie că vorbim de văi de abrupt, de brâuri sau de creste alpine, Bucegii și Piatra Craiului abundă de astfel de trasee, fiind prezente cu precădere în aceste masive și, izolat, în alte zone carpatice. În plus față de traseele de drumeție clasică, traseele de carpatism includ pasaje de cățărare pe stâncă (scrambling), unde asigurarea participanților cu coarda poate fi necesară, porțiuni expuse și, în general, zone complet neamenajate pentru parcurgerea de către drumeți. Așteptați-vă la zone cu vegetație deasă sau zone în care predomină grohotișului. Pentru pasajele de stâncă, posibilitățile de asigurare pentru capul de coardă sunt, de regulă, minime. Corespondența cu tabelul de clasificare a traseelor de drumeție anterior prezentat se face la nivelul drumeției alpine, categorie în care intră majoritatea traseelor de carpatism. Pe timp de iarnă, toate traseele de carpatism fac obiectul alpinismului.


Parcurgerea traseelor de carpatism în siguranță necesită excelente abilități de orientare, precum și cunoașterea tehnicilor elementare de asigurare și cățărare pe stâncă, mai ales pentru capul de coardă. Echipamentul minim include bocanci cu aderență foarte bună pe stâncă și iarbă, cască de protecție și echipamentul personal de asigurare. Prezența unui bun cunoscător al locurilor vizitate este de preferat, multe trasee de carpatism având zone în care orientarea este dificilă.


În perioada comunistă, traseele de carpatism au fost asimilate alpinismului, indiferent de sezon, iar tendința continuă până astăzi. Practic, în perioada comunistă, activitățile tehnice de vară ale Carpaților românești, respectiv drumeția alpină și cățăarea pe stâncă, au fost asimilate alpinismului. Astfel, aceste trasee sunt regăsite în literatura de specialitate cu cotații de dificultate cuprinse între 1A și 2A, în grade alpine românești, care, așa cum voi arăta în următoarele părți ale acestei serii, sunt departe a ilustra corect caracterul unui traseu. Aflate între drumeție și cățărare pe stâncă, traseele de carpatism împrumută caracteristicile acestora, mai mult sau mai puțin. Unele dintre aceste trasee sunt mai apropiate de drumeție (brâurile alpine, precum Brâul Mare al Coștilei sau Brâul de Mijloc al Pietrei Craiului) sau de cățărarea pe stâncă (diverse văi de abrupt, hornuri sau creste, precum Hornul Ascuns din Colțul Mălinului, Acele Morarului). Desigur, pe timpul iernii, când avem parte de zăpadă și gheață în Carpați, traseele de carpatism fac, fără echivoc, obiectul alpinismului.


Prea des este întâlnită eticheta “trasee nemarcate” aplicată exclusiv traseelor de carpatism. E drept, aceste trasee de munte sunt nemarcate! Desigur, toate potecile au fost cândva nemarcate, fiind simple poteci ciobănești. Dar, oare singura diferență dintre o simplă potecă nemarcată, un traseu de carpatism și traseele marcate pentru drumeție este lipsa marcajului? Categoric nu, așa cum am arătat mai sus! Față de traseele de drumeție clasică, traseele de carpatism sunt mult mai solicitante fizic și psihic și implică pericole obiective mult mai serioase, care pot fi gestionate printr-o experiență solidă și un echipament adecvat.


/stiri/44.jpg


Pe lângă drumeție și carpatism, traseele de munte în Carpați includ și trasee de cățărare pe stâncă, de via ferrata și alpinism; detalii despre acestea și metode de clasificare puteți citi în următoarele articole pe această temă.



Joi, 12 august 2021 - 21:06 
Afisari: 691 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

vjs
vjs

 
1
@baumwolle pe carpati nu se intelege nimic din poza aia tabel. Crezi ca ai cum sa o imparti in 4 bucati mai generoase cu ochiul?


Vineri, 13 august 2021 - 17:48  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
2
Ai cerut și ți s-a dat. Tot nu e ideală calitatea, dar e mult mai lizibil.


Vineri, 13 august 2021 - 20:34  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
3
”Termenul de carpatism apare într-un articol interbelic semnat de B. Madeleine.”

Prima referire pe net la acel articol si acea autoare probabil a fost în 2013:
„S-ar putea spune că acest tip de traseu montan (combinație între drumeție, vegetație și cățărare pe stâncă, în lipsa zăpezii) este specific acestor munți.
Unii le numesc „trasee nemarcate”, noțiune care mă amuză de fiecare dată când o aud. Asta deoarece tot muntele este „nemarcat”, de fapt… există doar trasee „marcate”, de drumeție, amenajate într-un mare „nimic” natural.
Într-un articol intitulat „Salvați turismul!”, apărut în perioada interbelică și însoțit de mai multe poze ale membrilor CAR (articol semnat „B. Madeleine” – unii pot ghici despre cine este vorba), autoarea propune ca ascensiunile pe aceste trasee să se numească „carpatism” și nu „alpinism”, diferența dintre ele fiind evidentă la acel moment.”
https://anghelmarian.wordpress.com/2013/05/16/inapoi-la-notiunile
-de-baza-ce-este-alpinismul/

1. Ce scria exact în acel articol
Articolul respectiv a apărut în Realitatea Ilustrată, anul VIII, nr. 399, 16 septembrie 1934 și este disponibil pe site-ul http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/51013.
„Noțiunea de turism a început să pătrundă în toate păturile de la noi. Nu numai a turismului ca element sportiv, cum este alpinismul (propunem localizarea numelui în Carpatism) cu escalade acrobatice;...”

Dacă tai jumătate din primul paragraf (cea de mai sus), descoperi că articolul are altă temă, propunerea cu carpatismul e ca nuca in perete în articolul respectiv.

Cat despre diferenta evidentă la acel moment, as puncta ca acolo se vorbeste „alpinism cu escalade acrobatice” și nu despre „combinație între drumeție, vegetație și cățărare pe stâncă, în lipsa zăpezii”.

2. Cine era autoarea acelui articol.
Nu știu.
Pot totuși aduce argumente că B. Madeleine nu este persoana ghicită de cineva:
- https://www.carpati.org/articol/o_picatura_de_istorie_sorin_tulea
-_caiet_de_insemnari/1202/:
însemnarea nr. 55 – Fănică și Madeleine Popescu (în 1937), nr. 83 – Madeleine Knapp (în 1939) (divorțată – probabil aceeași cu M. Popescu. Prin 1950 era doamna Baticu, conform listei abonaților telefonici din București (http://www.memory.loc.gov/service/gdc/scd0001/2010/2010_01/20100
914001li/20100914001li.pdf).

Niculae Baticu era holtei în 1934: își pune întrebări în 1 mai 1937 după caderea din Creasta Costila-Gălbenele: Ma întrebam: ce caut acolo ? de ce nu ma astîmpar ? de ce nu ma însor si eu ca toti tinerii, sa am familie, nevasta, copii ? https://dokumen.tips/documents/niculae-baticu-amintirile-unui-alp
inist.html


Comentariu modificat de autor!

Marți, 24 august 2021 - 15:56  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
4
@rupi2003, mulțumesc pentru comentariul bine documentat. Carpati.org Îți dau dreptate întru totul. Inițial am fost convins de faptul că autoarea a fost soția lui Baticu și, deși știam preabine că în 1934 nu era căsătorit, am continuat să cred asta.

Idee pe care doresc să o subliniez, însă, nu este importanța utilizării termenului de "carpatism", ci definirea activității în sine și diferențierea ei față de alpinism, care, în Carpați, este exclusiv sezonier.


Marți, 24 august 2021 - 16:01  

irbis21
irbis21

 
5
@rupi2003: Mulțumesc și eu pentru link-urile și clarificările oferite.

Totuși, eu nu mă împac cu argumentul de unicitate luat în considerare în definirea termenului de „carpatism”:
„S-ar putea spune că acest tip de traseu montan (combinație între drumeție, vegetație și cățărare pe stâncă, în lipsa zăpezii) este specific acestor munți.”
Cine și cum poate dovedi asta?!

Da, este importantă definirea activității în sine și aici cred că este mai nimerit termenul de „carpatism” decât cel de „bucegism”, dar mi-e greu să cred că această activitate este „endemică” doar anumitor masive din Carpații românești. La fel cum se întâmplă și cu „alpinismul”.


Vineri, 27 august 2021 - 00:03  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
6
@irbis21: întrebarea ridicată este cât de poate de pertinentă!

Ca să găsim un răspuns, ne uităm la însuși definiția oferită activității: combinație între drumeție, vegetație și cățărare pe stâncă, în lipsa zăpezii. Traseele de care vorbim combină, într-o proporție mai mare sau mai mică, grohotișuri, zone cu vegetație deasă (jnepeni, boscheți de orice fel), grohotișuri, poteci mai mult sau mai puțin clare, pasaje de cățărare și altele; cu alte cuvinte, fix o ștruțo-cămilă. Acest gen de trasee sunt, în alte zone, cel mult acces sau retragere pentru alte obiective mai "curate" și nu trasee în sine, cum sunt în Bucegi, Piatra Craiului și altele. Componenta tehnică (cățărarea ușoară, adică scrambling-ul) există în multe alte zone, dar fără componenta vegetală.

Dacă greșesc, mi-ar plăcea să fiu corectat.


Vineri, 27 august 2021 - 03:00  

irbis21
irbis21

 
7
@baumwolle: Nu am nicio problemă cu definiția în sine a activității, dar cred că termenul de „carpatism” nu-i cea mai fericită alegere. Doar dacă noi suntem primii care definim această activitate, iar cuvântul se impune și la nivel internațional.
Ar trebui din punctul meu de vedere un termen mai general, care să facă abstracție de masivul muntos.

Chiar o să caut trasee asemănătoare și în afara României.


Duminică, 29 august 2021 - 20:59  

pasadia
pasadia

 
8
Nu zic ca e corect acest termen dar in diverse contexte am intalnit si cuvantul ”bouldering”. De exemplu pentur urcarea spre cascadele Vanturis sau pentru valea Morarului. E adevarat insa, ar fi ciudat sa folosesc acest termen pentru brane.


Luni, 6 septembrie 2021 - 20:24  

vjs
vjs

 
9
Bouldering-ul *bulderul cum îi mai zic autohtonii e alta disciplina.


Comentariu modificat de autor!

Luni, 6 septembrie 2021 - 20:27  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
10
@pasadia: e interesantă remarca ta. Bănuiesc că într-o interpretare stricto sensu, urcarea pe orice fel de bolovan poate fi considerată... bouldering.

Totuși, mă îndoiesc că e cineva care consideră că urcarea pe orice fel de bolovan poate fi considerată bouldering. Din punctul meu de vedere, depășirea bolovanilor de pe văi nu este nimic altceva decât scrambling (cățărare ușoară). În cele mai multe cazuri, nu necesită niciun fel de pregătire specială, aceasta fiind una din principalele diferențe față de bouldering.


Luni, 6 septembrie 2021 - 20:33  

ruxandrav
ruxandrav

 
11
Subscriu la ce a spus vjs, boulderingul nu implica deplasare si parcurgere de distanta, ci escaladarea unei linii suficient de scurte cat sa nu necesite coarda, dar potential extrem de tehnice in miscare. Adesea le gasesti pe bolovani mai mari, de unde si termenul.

La fel ca altii de aici, am considerat carpatismul echivalent scrambling-ului din UK - mana e in piatra dar piciorul e in bocanc nu espadrila, iar coarda e folosita dar doar pe alocuri. Nu m-am gandit pana acum la diferentele de flora...


Marți, 7 septembrie 2021 - 10:05  

ruxandrav
ruxandrav

 
12
Scuzati comentariul dublu dar m-am mai gandit la o chestie si am depasit limita de timp pt editare Carpati.org

Un argument contra "distinctiei de jneapan" e ca jneapanul mi se pare (intr-adevar, ca om care n-a mancat abruptul prahovean pe paine) o sursa minora de enervare si potentiala dezorientare, nu un detaliu caracteristic tipului de activitate. Cand ma gandesc la traseele de carpatism, sau cand citesc descrierea unuia, punctele de atractie si de frica sunt saritorile, pasajele expuse... adica scrambling pur. Jneapanul e si el pe acolo, si nu stiu daca scrambling + boschetareala e o chestie atat de diferita de scrambling incat sa isi merite propriul nume.

Pe de alta parte, termenul de scrambling importat direct suna ca dracu', si nici nu are o traducere distincta de catzarare in mult mai polisemica limba romana. Deci un termen local tot trebuie gasit, si cel de carpatism are deja o anumita istorie. In plus, nu am fi primii care traduc in limba materna un termen legat de o activitate montana generala legandu-l de toponimia lantului muntos in care e practicat. In America latina, alpinismul se numeste andinismo, pana la urma.


Marți, 7 septembrie 2021 - 10:32  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
13
Cine spune că „trebuie” găsit un termen local?

Carpatismul nu are „deja o anumită istorie”.
În perioada interbelică, din când în când hodoronc-tronc câte un autor a folosit/propus carpatism/carpatist pe ici pe colo prin diverse texte, mențiunile respective fiind culese atent în acest secol cu metoda ”cherry picking” ca să ii dea o patină interbelică.

Se organizau cursuri de „carpatism” în interbelic ca în secolul 21 ca să vorbim de o istorie întreruptă de comunism?

Practic „carpatism” este un „scrambling” vopsit tricolor, pe motiv că „suna ca dracu”” și dă mai bine pe piața cursurilor de inițiere. Alții predau alpinism de vară, dar noi vă învățăm carpatism.

Aș nota un aspect, faptul că „scrambling” nu are o conotație geografică la el acasă, ci descrie un tip de activitate - a walk up steep terrain involving the use of one's hands. https://en.wikipedia.org/wiki/Scrambling
După tiparul românesc, ar fi trebuit să inventeze termenul „britaining”.

Noua modă este să se spună că facem carpatism, dar de fapt este aceeași Mărie cu altă pălărie.
Am trecut de la o struțo-cămilă la alta.
Faptul că noua variantă de animăluț ciudat pare să aibă mai mult păr pe picioare decât anterioara ne face să ne simțim un pic mai bine, brusc este mai călduț sub soare.

Aștept cu interes ziua în care, plictisiți de carpatism, pentru cineva va „trebui” un termen local și pentru dry tooling.


Marți, 7 septembrie 2021 - 12:14  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0625 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org