The way it used to be (cum era inainte) remember 1950-1970

             Salut si imbratisez pe toti membrii carpati.org, care cunosc si apreciaza ceea ce este mai frumos.

             Iubesc muntele, drumetiile si fotografia in munti si pe cei care aduc pe acest sait cele mai frumoase imagini din drumetiile lor prin munti. Ei ne destainuie o parte din grandoarea si maretia muntelui, ii respecta flora si fauna, si in ultimul rand acele minunate stanci, adevarate altare si trasee alpine, pe care daca nu le cutreieri si respecti aplicand legile nescrise ale muntelui cu sfintenie, vei cade prada imprudentei si ignorantei tale. Muntele nu iarta, el te lasa sa patrunzi in tainele lui, dar nu il batjocori turistule, nu te aventura fara echipament adecvat pe trasee alpine dificile!

            Trateaza-ti cu respect semenii pe care ii intalnesti in munti, saluta-i si da-le binete, ureaza-le drum bun si chiar intreaba-i daca ii poti ajuta cu ceva. Nu polua, nici macar sonor, strigand si urland in natura, lasa ceva util din rucsacul tau la adaposturile, refugiile de pe creste (o conserva, un biscuite, o baterie de lanterna, un chibrit, o haina sau cateva vreascuri). Poate cineva ajunge ratacit in noapte si frig, si are nevoie de ceva pe o astfel de vreme --ii poti salva viata!

             Nu distruge vegetatia, adaposturile animalelor, refugiile, bancile, jgheaburile izvoarelor, indicatoarele si orice alt ceva. Nu aprinde focul in locuri periculoase si stinge-l, nu-l lasa nesupravegheat la plecare. Nu polua si spurca izvoarele din care semenii tai isi potolesc setea si animalele se adapa. Nu brava la cabane, fii civilizat, respecta linistea fiecaruia, muzica la munte este numai a pasarilor, prin glasul lor zglobiu, corul si concertele lor, te linistesc si nu te streseaza.

              Nu consuma alcool in exces care nu te ajuta la nimic bun, ci te face mai agresiv, mai indraznet, mai orgolios si provoaca accidentari.

             Asa am cunoscut eu muntele, acum 50 de ani in urma, fara abateri de la aceste reguli nescrise ale muntelui. Insa astazi simt si constat degradarea in timp a tot ce era bun, moral si frumos la munte, prin comportamentul unora din turisti, fapt pentru care imi permit sa fac un REMEMBER al turistului in munti, asa cum era alta data.

            Cu stima si respect, pentru toti membrii carpati.org, pentru cei ce acceseaza cu interes acest sait si mai ales pentru cei care inteleg tainele muntilor.

                               Nicolae Codrea -- Joffre Sighisoara

Luni, 18 februarie 2008 - 11:34
Afisari: 3,599

joffre

andreeacorod..	1	Da asa era pe vremuri din pacate acum s-a schimbat totul in rau si un exemplu pe care sunt sigura ca-l stie toata lumea este la cabane, cand normal dupa ora 22 ar trebui sa fie liniste pt cei care vor sa urce pe creste la prima ora a zilei si care musai trebuie sa se odihneasca. Acum aceasta liniste nu o ai decat spre dimineata cand se satura sau numai pot bea si tipa, sincer eu din aceasta cauza v-oi evita de acum in colo cabanele pt ca e deja din ce in ce mai groaznic, se pare ca f multi turisti vin pe munte doar pt ca sa bea, sa se distreze si atat...acele reguli ale cabanelor au disparut totalmente...si nu numai ci si respectul si bunul simt al multora... Luni, 18 februarie 2008 - 12:22
darkhriss	2	Desi nu prea am apucat vremurile astea, parca tin minte ca atunci cand eram mica, era mai mult respect fata de munte...Cat de departe poate merge prostia? Ce iti trebuie sa urci pana la 2000 de metri ca sa urli si sa asculti manele? Asta nu se face nici acasa, nu mai zic in public, sau sus pe munte...Intr-o vreme credeam ca toate specimenele pe care le intalnesc pe carari au macar o urma de dragoste pentru natura, altfel nu ar mai veni. Dar realizez ca daca ar exista acea urma de dragoste, nu ar mai lasa atatea “urme” dupa ei...Lor chiar le place sa se plimbe prin mizerie? Nu o sa inteleg niciodata cum poti sa te ridici pur si simplu si sa iti lasi gunoaiele in urma. Nu imi vine sa cred cum se degradeaza principiile pe zi ce trece... Luni, 18 februarie 2008 - 14:17
mvc	3	Am prins ceva din vremurile acelea ; cunosc persoane care mi-au povestit cum era si mai demult pe munte. Cand vad acum ce se intampla mi-e greu, ma doare sufletul. Poate de-aia ma adaptez mai greu la lumea asta "noua". Poate ca nici n-ar trebui sa ne adaptam. Ar trebui sa cautam s-o schimbam , s-o readucem pe cea de odinioara, eventual imbunatatita ! Desigur eu vorbesc utopii, idealuri de neimplinit in zilele pragmatismului modern. Probabil ca suntem ultimii mohicani (eu -un fel de semi-mohican), desi intrevad (chiar pe acest site) ca se mai nasc altii ... (e bine !) Oricum, am sperantza ca vor exista mereu unii pe pozitie ! Pana la capat ! Cu respect si stima, Mihai Cernat PS. "Garda moare, dar nu se preda ! " Luni, 18 februarie 2008 - 16:23
boreal2007	4	Va multumesc pentru articol si va urez bun venit in lumea noastra, a iubitorilor de munte, membrii carpati.org sau de aiurea. Nadajduiesc ca si pe viitor ne veti impartasi din amintirile si experienta dumneavoastra, ca zicala din vechime care spune "cine nu are un batran, sa-si cumpere!", desi dupa cum observ va oferiti gratis si cu draga inima. Batran in amintiri, dar cu sufletul tanar sau cum ar spune Ion Gavrila Ogoranu, un mare om care a vazut muntele si cu alti ochi : "Brazii se frang, dar nu se indoiesc". Luni, 18 februarie 2008 - 20:42
odin	5	Am o carte mai veche despre drumetiile montane.E printre primele de acest fel de la noi.E un pasaj "e cel putin indecent sa umbli prin cabana in sort si tricou...".Cam asa mai erau anumite sfaturi pt incepatori,lor le era destinata cartea.E de ajuns sa citesti asa ceva si sa faci o comparatie cu ziua de azi ca sa vezi cat au decazut oamenii.Cel putin unii ! Luni, 18 februarie 2008 - 22:54
alexus	6	Eu cred ca o mare parte din ceea ce se intampla, este din vina noastra, a montaniarzilor. Ne place sa avem multe cabane, curate, ingrijite, linistite, cu mancare buna si ieftina. Pai, pentru ce sa le avem ? Cand ajung la cabana, multi dintre noi, monteaza cortul, aprind primusul sau scot mancare rece din rucsac si se uita la cabana, multumind in gand lui Dumnezeu, ca totusi, nu sunt singuri in pustiu. Acei oameni, care ingrijesc de cabane, fie ea proprietate personala sau nu, au o viata grea si nu se pot bucura de munte, asa cum ne bucuram noi. Fie vara, fie iarna, zi sau noapte, ei trebuie sa stea acolo, sa ne intampine cu bucurie, cu un pat ingrijit si cu o ciorbita calda. Acei oameni trebuie sa traiasca, la fel ca noi, toti ceilalti. Singurul lor mijloc de castig, atat de necesar vietii de zi cu zi, suntem noi, turistii. Materiale cu care se poate repara, infrumuseta sau moderniza cabana, pot fi cumparate numai cu banii pe care, noi, iubitorii de munte, ar trebui sa-i cheltuim acolo. Daca ne ducem si montam cortul, bucurosi ca economisim 20 - 30 lei / zi cazarea, daca dam 2 lei pe un plic de supa si mai consumam de 1 leu gaz, deasemenea bucurosi ca nu am dat 5 lei pe ciorbita de la cabana, parerea mea este ca ne pacalim singuri. Nici cabanierul nu incaseaza nimic, deci atat el, cat si cabana, nu pot exista acolo sus, pe munte, ori se orienteaza catre acei " turisti ", betivi, galagiosi, pentru care muntele nu inseamna decat un alt loc unde pot sa se destrabaleze. In plus, montarea si strangerea cortului necesita timp ( uneori mai putin, alteori mai mult ), caratul mancarii in spinare inseamna un efort mai mare, un consum mai mare de calorii si in final, oboseala. Va ganditi cu cat s-ar putea mari, bucuria drumetiilor noastre, daca nu am mai pierde atata timp cu prepararea mancarii, cu montatul si strangerea cortului, daca am fi mai odihniti din cauza rucsacului usurat prin renuntarea la caratul " frigiderului si al camarii" sau cat de odihniti am pleca la drum, dupa o noapte dormita intr-un pat adevarat. Nimic nu este gratis ( cel putin, pe lumea asta). Tot ceea ce ne bucura si ne implineste, chiar si doar sufleteste, costa. Parerea mea, ar trebui sa aratam mai mult respect, dar mai ales intelegere, fata de acesti oameni care isi traiesc viata singuratici, intr-o cabana pierduta pe o creasta de munte sau intr-o vale impadurita, petrecand zile intregi sau chiar saptamani, cel putin iarna, in care nu vad altceva in afara de zapada si nu aud decat vuietul vantului. Si totusi, ei sunt mereu acolo, gata oricand sa ne intampine cu un pat si un ceai cald, cu un sfat sau cu o povestioara. Deci, noi am lasat locurile libere si acum suntem nemultumiti ca le-au ocupat "pantofarii" ? Cred ca ar trebui sa ne revizuim atitudinea fata de cabane si oamenii lor. Marţi, 19 februarie 2008 - 00:48
darkhriss	7	alexus, ai si tu dreptate, dar acum nici daca vrem nu mai incapem in cabane. Prin ce am trecut de fiecare data cand am cautat cazare...Normal ca dimineata pantofarii ajung primii acolo cu telecabina, masina, sau mai stiu eu ce, si seara cand "noi ceilalti" venim obositi de pe munte si am vrea sa avem unde pune capul jos, nici pe acoperis nu mai gasim locuri...Nu cred ca e vorba de bani, eu una fericita as da cativa lei in plus dar sa stiu ca am unde sta. Nu noi am lasat locurile libere, ci noi ajungem prea tarziu ca sa le mai ocupam. In ritmul asta cred ca o sa imi iau cort curand :\| Marţi, 19 februarie 2008 - 14:14
mvc	8	Stimate alexus , Eu nu ma incadrez in cele zise de tine ! Adica daca am posibilitatea de a dormi intr-un pat la cabana si a manca din mancarea cabanei, ma cazez fara a sta pe ganduri . E corect ca majoritatea cabanierilor trebuie sa-si castige existentza. Eu ma gandesc ca n-are rost sa ma chinui cand am oarece conditii. Aaa, daca nu exista cabana, normal, la cort, primus,... . Ii respect pe cabanieri , mai ales pe cei care sunt adevarati cabanieri. Fiindca hai sa fim seriosi, la Gura Diham (m-as risca sa afirm si Diham, in noile conditii) numai de cabana adevarata nu e vorba ! Si mai sunt locatii in care cabanierii nu prea-s ceea ce ar trebui sa fie... Totodata evidentiez si cabanele in care intr-adevar cei care le administreaza sunt oameni adevarati !! Toata stima pt ei ! Si daca tot suntem in sfera economicului pe munte, mentionez ca in alte tari (si la noi in alte vremuri) cabanele de altitudine, mai greu accesibile, sunt subventionate de stat. E logic ca acolo unde o cabana e deschisa vreo 3 luni pe an nu poate sa iasa profit ! Si atunci trebuie bagati bani in ea ! Un pragmatic obscur ar zice: "Nu produce profit , sa fie inchisa." De aceea destule cabane s-au pierdut ... Din pacate ! Are dreptate si colega darkhriss , ne trezim uneori ca vrem sa dormim la cabana, dar nu mai avem unde... Si daca ai mai facut si nu stiu ce traseu, sa vezi atunci "distractie"... ! Sper ca vor veni vremurile cand toate cabanele vor fi deschise tot timpul anului (si iarna), mai ales cele din locuri mai izolate, cand starea lor va fi exemplara (curent electric, apa), cand paturile vor fi curate, cand drumetii se vor saluta unii pe altii, cand cabanierul ne va bate in usa dimineatza zicand "e ora 5, e vreme buna de urcat in creasta [Fagarasilor] ", cand va reaparea panoul "turistii din creasta au prioritate la cazare" , cand cabanierul va gasi un coltisor de dormit pt oricine-i bate la usa in ceas de seara, cand ... , cand ... Sa auzim numai de bine ! Marţi, 19 februarie 2008 - 14:45
boreal2007	9	Mihai, ma tem ca acele vremuri vor fi, pentru noi, o eterna "fata morgana". In conditiile in care intr-o zona accesibila te costa aproximativ 500euro/mp construit la cheie (fara proiect si autorizatie), asta intr-un caz fericit, ma intreb cat ar costa sa faci o cabana intr-o zona accidentata?!? Nu ma gandesc la cabanele la care se lucreaza cu anii si nu se mai termina (ex. Cabana Malaesti), iar multe din aceste cabane nu cred ca au achizitionat toate materialele legal, ci la cele facute si terminate in acelasi sezon, cele la care totul a mers snur, terminate in aprox. 6 luni. Constructia unei cabane, sa zicem de aprox. 50 de persoane, banuiesc ca ar trebui sa se faca pe o suprafata de minim 500 mp utili (impartita pe 2-3 nivele), cu tot cu sala de mese , bucatarie, camere angajati, magazii etc, la care se adauga aprox. 25% grosimea peretilor. In concluzie 625 mp construiti ar costa undeva la 325 000 euro, la care mai adaugi lucrari cu terasari, captare apa, mobilier etc si cheltuielile cu personalul angajat, pentru ca daca vrei sa ai camere si lenjerie curata, toalete igienice, mancare calda etc va trebui sa angajezi minim trei persoane persoane. In final, te intreb: in cati ani crezi ca s-ar putea amortiza investitia si cat crezi ca ar trebui sa coste cazarea pe o noapte/persoana? Marţi, 19 februarie 2008 - 18:35
stefalexe	10	Va invit sa va faceti o statistica si sa cercetati problema cabanier vs administrator. Majoritatea cabanelor sunt gestionate acum de mici afaceristi, care inainte de a avea o cabana au avut vreun magazin sau cine stie ce afacere prin oras; putini mai sunt cei ce se ocupa de o cabana doar asa, din dragoste pentru munte sau de dragul traditiei in familie. Aceasta lista e posibil sa va intristeze grav! Asta a fost motivul pentru care cabanele au trebuit sa traga cat mai multi bani de la cei ce le calcau pragul prin preturi mai mari la cazare si vanzare, care a dus intr-un final la separarea grupurilor cu bani sau fara bani. Oamenii de munte in general nu au fost prea instariti, si aici ma refer in special la cei dintre 1990-2000, deci cred ca am gasit sursa separarii lor. Incet incet, acestia si-au achizitionat echipament performant, si nu vor apela niciodata la serviciile unei agentii de turism, si poate doar ocazional la serviciile unei cabane foarte apropiate de valea ce urmeaza a fi parcursa incepand cu zorii zilei urmatoare. Dar chiar si asa, ei nu vor deveni niciodata o sursa principala de bani pentru administratorii cabanelor, fiind mult mai putini decat restul lumii. Eu fac parte din a doua categorie, respectiv evit cabanele sub orice forma, am cort, imi car tot ce-mi trebuie in rucsac, intru cu placere doar in anumite locatii si ma bucur de absenta amenajarilor din munti. Cand s-or umple si la noi muntii de cabane si hoteluri precum Alpii, o sa mergem in Caucaz pentru linistea unei vai fara cabana, unui munte fara mini-bar in varf si a unei statiuni fara tren sau aeroport in apropiere. Miercuri, 20 februarie 2008 - 00:04
anita	11	Da asa este turistii nu mai respecata muntele, dar oare pot fi ei numiti adevarati turisti, eu nu cred. Acei ce nu respecat muntele mai degraba trebuie numiti pantofari. Iar avand in vedere faptul ca noi nu mai putem apuca acele vremuri, nu sunt de acord, pt ca am cunoscut multi oameni care pe poteca dau buna ziua. E datoria noastra sa-i reinvatam sau invatam pe acei turisti ce nu stiu sau au uitat regulile muntelui, asta daca dorim ca si noi si muntele sa fim respectati. Cunosc genul asta de ''pantofari'' care nu stiu altceva decat sa arunce gunoaie pe munte fara nici un pic de jena si sa se comporte total necivilizat si pe poteci si in cabane. Am avut neplacerea de a cunoaste aceste persoane cand, mergand in coborare pe poteca am inceput sa adun intr-o punga diverse ''articole'' intalnite pe poteca sau in jurul acesteia, si mi s-a pus intrebarea: ''Dar de ce aduni gunoaiele de pe jos ca oricum nu le poti aduna pe toate, de ce te chinui atata, maine o sa fie la fel'' , le-am raspuns: ''ca nu ma chinui, chiar imi face placere pt ca o fac pt munte, si nu numai atat dar ''maine'' nu va fi la fel, va fi mai bine pt ca eu am adunat niste gunoaie care nu se vor mai adauga la cela de ''maine'' , iar in plus daca am strange fiecare cate ceva de pe poteca la coborare, muntele ar deveni mai curat! '' Deci haideti sa nu ne mai gandim la cum au fost oamneii in trecut si cum arata muntele atunci, ci sa facem in asa fel incat oamenii sa invete regulile nescrise ale muntelui, sa invete sa-l respecte si astfel sa devina muntele un loc mai curat (dar nu numai el, ci si intreaga Natura). Ce ziceti? Duminică, 9 martie 2008 - 20:35
mvc	12	Nu putem sa ingnoram trecutul ! Datorita acelor oameni suntem noi, azi ... E f greu de schimbat mentalitati ! Insa ma bucur ca exista si alti frumosi-utopici, inafara de mine ! Luni, 10 martie 2008 - 11:53
jujea	13	pentru mvc. garda nu moare. noi preluam stafeta si vrem sa o facem cu fruntea su. stiu ca sunt si netoti care urca la 2000 de metri pentru bautura si manele dar noi , cei care ridicam muntele la rang de religie, suntem mai multi. Miercuri, 30 septembrie 2009 - 22:46

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu