Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Stane in deriva (2)

   Povestea spune că un om, săpându-și grădina, a găsit în pământ o statuie de marmură albă.

   O curăță cu grijă și o duse bucuros să o vândă unui colecționar bătrân.

   Cu banii frumoși obținuți pe ea, omul nostru se întorcea spre casă gândind:

   ,,Cum poate cineva să dea o așa grămadă de bani pentru un bolovan cioplit, vechi de mii de ani?!”

   În acest timp colecționarul mângâia finețea formelor perfecte și o privea uimit de frumusețea ei spunându-și:

   ,,Cum poate cineva să se lipsească de o asemenea minunăție pentru doar un pumn de bani pe care mâine poate că nici nu îi mai ai?!”

   Desigur, diferența de percepție dintre cei doi era dată numai de cunoaștere.

 

   Revenind la oile noastre, vom înțelege că numai cunoașterea ne poate determina să ne înfrângem starea inițială de teamă și de repulsie pe care o încercăm la apropierea de o stână.

   Și având în vedere că păstoritul ne-a ținut nouă, românilor, neamul neclintit din aceste locuri vreme de mai bine de trei milenii, cunoașterea aceasta poate deveni obligatorie…

 

   La nivelul cel mai de jos istoria se exprimă prin datini și tradiții. Astfel păstoritul se desfășoară după un calendar bine stabilit dealungul vremurilor, având ca repere câteva sărbători creștine.

   De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) oile se strâng de la oamenii din sat și se formeaza turma.

   Mieii, care au scăpat de sacrificial pascal, sunt acum înțărcați, despărțiți de oi (ce behăială!), și adunați și ei în turma cârlanilor și sterpelor.

   În primele zile ale lunii mai (în funcție și de vreme), oile mânzări urcă în munte.

   Până la Sfântul Ilie (20 iulie) tradiția interzice femeilor sa urce la stâna și ciobanilor să coboare in sat.

   La această sărbătoare din miez de vară se organizează nedei în satele mocănești, ori în poieni mai înalte din preajma acestora.

   De Sfântă Măria Mică (8 septembrie) turmele se pregatesc să coboare din munte, lucru care se petrece de obicei în a treia săptămână a aceleiași luni.

   Pâna la Sfântu Dumitru (26 octombrie) oile se mai țin încă în turmă (în strânsură) prin poienile și fânețele din marginea satului.

   Pentru a avea miei încă din iarnă, berbecii se dau în oi înainte de aceasta sarbatoare.

   După Sfântu Dumitru oile se răvășesc, urmând ca fiecare gospodar să se îngrijească de oile lui pe timpul iernii.

   În alte vremuri, cănd transhumanța nu era împiedicată ca acum, turmele se mențineau și iarna și mergeau sa ierneze în zone cu climă mai blândă, în lunca Dunării, ori în Dobrogea.

 

   De cele mai multe ori stâna se amplasează la marginea de sus a pădurii și asta din mai multe motive:

-să fie adăpostită de vremea rea de pe munte, de vânt și furtuni cu descărcări electrice.

-să aibă în apropiere un izvor cu apă bună. (În spatele stânii din Oslea Română (M. Godeanu) se poate vedea un ,,apeduct” ce adduce apa lânga stâna de undeva de la o distanță de peste 1km.)


   Stână părăsită in Muntele Oslea Română (M. Godeanu).

 

/Staneinderiva/img_7499-oi.jpg

 

-să se poată procura ușor lemne de foc pentru pregătirea hranei și prepararea produselor din lapte.

-să sigure un acces ușor pentru căruța ori tractorul venit de jos.

-în partea de jos a golului alpin și prin luminișurile din pădure se găsesc și ierburile cele mai bune pentru păscutul turmei.


   Stână in Muntele Tega (M. Podul Calului).

 

/Staneinderiva/img_2743-iiooii.jpg

 

   Stâna e o construcție semipermanentă alcătuită din 2-3 încăperi.

   Comarnicul e camera principală a unei stâne, spațiul în care se face focul. Din această cauză pereții de bârne ai stânii au spații lăsate pentru a se putea face ventilația. (Lucru de care nu suntem încântați dacă înoptăm în extrasezon la o stână.)

   În acoperiș, chiar deasupra vetrei de foc, este prevăzut un chepeneag, acoperit și el cu șindrilă, prin care iese fumul.

   În unele zone din țară comarnic se numește numai dispozitivul de care se prinde ceaunul (cazanul) deasupra focului.

   E vorba de un drug gros de lemn de care se agață toarta vasului pus la foc. Grinda aceasta de prindere se rabate în plan orizontal, fiind prinsa cu o balama de stâlpul bine înfipt în podeaua stânii.

   Astfel se ia de pe foc ceaunul făra a fi nevoie sa fie ridicat de doi oameni.


   Comarnic rabatabil la stâna Scorota (M. Retezatul Mic).

 

/Staneinderiva/img_3822-oi.jpg

 

   La unele stâne drugul orizontal se prinde chiar de unul din stâlpii din perete, în acest caz dispozitivul numindu-se vârtej.

   Tot în comarnic se mai găsesc cioroboaiele, vasele si sculele cu care baciul prepară cașul, urda etc.

   De grinzile acoperișului sunt prinse scoabe de care se prind plasele de pânză ori tifon in care cașul se lasă la scurs.


   Stână părăsită in Valea Soarbele (M. Retezatul Mic).

 

/Staneinderiva/img_3710-oi.jpg

 

Stâna din Scorota (M. Retezatul Mic)

 

/Staneinderiva/img_3816-oi.jpg

 

   Celarul este cea de-a doua cameră a stânii, cea în care cașul se pune la teasc (sub o greutate).

   Masa înclinată, prevăzută în partea de jos cu un uluc de scurgere, pe care se pune la teasc cașul, se cheama crintă. (În Prahova crintă se cheama și telemeaua tare, uscată.)

   În celar se frământă brânza și se pune în putini, ori cașul scurs se taie în felii și se pune la saramura în putini de brad.

   Unele stâne au și o a treia cameră, de fapt un depozit unde se păstrează la loc curat și aerisit putinile cu brânza framântată ori pusă la saramură. Tot aici se țin și alimentele pentru hrana oamenilor.

   Cum am văzut într-un Articol anterior, în stâna dorm numai baciul și mânătorul (ucenicul).

 

   Stână părăsită pe Cracul cu Ștevie (M. Godeanu).

 

/Staneinderiva/img_7739-oi.jpg

 

   Mai mult un bordei decât o stână. Stâna din Vlașcu Mare (M. Cernei).


/Staneinderiva/img_8303-oi.jpg

   

   Stâna din Muntele Podul Calului inainte de furtună. (M. Buzăului).


/Staneinderiva/img_2757-oi.jpg


   Stâna din Muntele Rențea. (M. Baiului).


/Staneinderiva/img_5473-oi.jpg


Mânzările, oile pe lactație cărora li s-au luat mieii de la supt, se mulg de 2-3 ori pe zi.

   Mulsul oilor se face la strungă.

   Oile își așteaptă rândul la muls într-un țarc anume, diferit de țarcul târlei, cel în care înoptează turma.

   Strunga e formata din 3-4 deschizaturi cu portiță prin care oile vin pe rand, trecând prin spațiul tot mai îngust numit gârliciu.


   Strunga stânii din Muntele Rențea (M. Baiului).

 

/Staneinderiva/img_5477-oi.jpg

 

   Strunga stânii din Oslea Română (M. Godeanu)

 

/Staneinderiva/img_8077-oi.jpg

 

   Scaunele pe care stau mulgătorii sub un acoperiș precar se cheamă spătari.

   Ciobanul eliberează portița cu picioarul lasând să intre o nouă clientă la muls. Oaia se mulge printre picioarele din spate, cu două mâini, laptele curgând în șiștar.

   Șiștarul este o găleată specială, cu gura înclinată și baza mai largă decât marginea de sus, desigur, pentru a nu se răsturna.

   (După parerea mea valoarea unui mulgător e dată de fantezia de înjuraturi cu care își calmează oaia în timpul mulsului.)

   După muls șiștarele se spală și se pun la zvântat într-un prepeleac. Prepeleacul e un trunchi de lemn cu numeroase crengi ramificate și tăiate la o dimensiune anumită.

   Mai ,,neliniștite”, caprele sar rândul la muls trecând în gârliciu direct peste alte oi. În acest mod ele pot sări din țarc nemulse.

   Să nu ne imaginăm că mulsul se desfâșoară tihnit, în liniște…

 

   Târla este locul împrejmuit în care oile se odihnesc peste noapte.

   În zonele mai vântoase din Dobrogea târla este prevăzută cu un perete-paravan din stuf numit surlă.

   Peste noapte oile sunt păzite de urs și de lup de către ciobanii care dorm lângă țarc, ,,la aripă” și de câinii care îi însoțesc.

   La cel mult două săptămâni locul târlei trebuie schimbat deoarece balegarul muiat de ploi devine un mediu în care oile se pot infecta la picioarele julite prin pietrele de pe munte.

   În locul târlei iarba se înneacă și în timp locul ei e luat de ștevie și urzici.


   Interior la stâna din Muntele Rențea. (M. Baiului).


/Staneinderiva/img_5475-oi.jpg

 

   Pe munte câinii ciobănești sunt folosiți atât pentru pază, cât și pentru mânatul turmei. Numărul și forța câinilor depinde de mărimea stânei, dar mai ales de faptul dacă zona e bântuită de urși. Astfel se poate constata că în Bucovina, unde nu prea sunt urși, cățelandrii de la stână au un rol pur decorativ…

   La stânele din Carpați putem întâlni și trei rase de câini ciobănești autohtoni.


Ciobănescul mioritic este o rasă veche românească.

   E un câine de talie mare, puternic, robust, fără a fi greoi. Se spune despre el că e singurul ciobanesc ce are șanse sa scape in lupta cu ursul.

   Blana este dublă, stratul exterior fiind de 10-15cm lungime. De cele mai multe ori exemplarele întâlnite la stână sunt de culoare albă, eventual cu pete gri sau negre.


  Ciobănesc mioritic. Poiana Dălghiului (M. Ciucaș).

 

/Staneinderiva/img_9556-oi.jpg

 

Ciobănescul carpatin e o rasă formată în timp tot în spațiul românesc.

   E un câine de talie mare, puternic si impozant. Blana dublă are stratul exterior scurt, des și aspru.

   Coada este lungă, cu păr lung și e ținută în jos numai în repaus.

   E un câine curajos, dar echilibrat și calm.


   Ciobănesc carpatin. Poiana Dălghiului (M. Ciucaș).

 

/Staneinderiva/img_9561-oi.jpg

 

Ciobănescul românesc corb e o rasă autohtonă întâlnita în special în Carpații Meridionali.

   E un câine de talie mare, cu piept lat și înalt. Blana dublă e de culoare neagră, unele exemplare prezentând pete albe pe piept și pe labe.

   E un câine inteligent, activ și ascultător.

 

   Câini la teica cu zer la stâna Scorota (M. Retezatul Mic).

 

/Staneinderiva/img_3821-oi.jpg

 

   Când potecile noastre ne duc în preajma turmelor, ori a stânelor, să nu uităm nicio clipă ca avem de-aface cu câini domestici, inteligenți, care nu-și fac decât datoria și atât.

   Afirm cu toată responsabilitatea că niciodată nu am avut probleme grave cu câinii ciobănești.

 

 

   La începutul anilor 70 tata era primar la Mâneciu. Cum atunci numărul partidelor era destul de redus, (adică unu) și viața politică lăsa mai mult timp liber lucrurilor mai pământești. Cum ar fi mersul pe munte.

   În acea vreme tata legase o frumoasă prietenie cu comandantul unității militare de la Mogoșu, maiorul Bujor.

   Duminica dimineața așteptam cu nerăbdare claxonul gâjâit al GAZ-ului de armată care venea sa ne ia într-o nouă aventură.

   Mergeam împreună cu tata ,,în inspecție” la vreuna din stânele din Munții Grohotiș: în Radila Mare, Moașa, Ulita (și nu Ulița), Poiana Lungă, Cucioaia, Nebunu, Bobu Mic, Babeșu, unde erau baci nea Vasile Frânculeț, Stelică Piuaru, Lică Tomoșoiu, Nică Torofleacă, Costache Cursaru, Nicu Fofircă, ori Gică Duțu.


   Nenea Costache Cursaru.

 

/Staneinderiva/img_3529-oi.jpg

 

   La capătul drumului forestier rămâneam câteva clipe sub prelata ,,gipanului” pentru a lăsa să treaca valul de praf care ne urmarea ca o coadă de cometă.

   Ne pregăteam să continuăm drumul pe jos și de fiecare dată admiram echipamentul ,,ștok” al ofițerului: ghete înalte, de un roșu închis, pantaloni pană, cămașă subțire cu epoleți.

   Rucsacul său imens avea chingile din piele galbenă, căptușite pe fața interioară cu pâslă albă.

   Nu mergeam în ospeție cu mâna goală… Maiorul sălta voinicește rucsacul burdușit cu batoane de salam, conserve si franzele albe.

   Ranița tatei, mai uzată, stătea să se rupă sub greutatea sticlelor cu țuică ori undelemn, a pungilor cu fasole uscată ori păstăi de pe arac și tot ce pusese mama pentru câteva ciorbe bune.

   Pentru mine nenea Bujor aducea o traistă strânsă de gât cu un șnur gros, destul de babană, dar ușoară, pentru ca era plină cu un amestec de pachete de ,,Carpați” și duzini de chibrituri.

 

   Ajunși la stână, până să ne tragem noi sufletul coborau și oile pentru mulsul de prânz.

   Dintre oaspeți numai eu mă implicam, ca mânător la strungă. Se glumea pe seama mea, ciobanii încredințându-l pe tata că aș fi numai bun să mă ,,îmbarc” vreme de-o vară în echipajul stânii.

   Ei își continuau buna-dispoziție la o dușcă în stână, în vreme ce eu ma jucam cu puii dolofanii ai vreunei cățele cuminți.

   După ce ciobanii stateau la masă și își luau și tainul din țigările aduse de mine, baciul ne invita și pe noi să gustăm din bunătățile de la stână.

 

   Baciul stânii din Muntele Paltinu (M. Baiului).

 

/Staneinderiva/img_4866-oi.jpg

 

   Baciul stânii din Muntele Șețu (M. Grohotiș)

 

/Staneinderiva/img_6283-oi.jpg

 

   Cașul dospit.

   Pentru prepararea cașului se strecoară laptele mulsși se pune într-un vas mare (cazan, ceaun). Se adaugă chiagul și se omogenizează bine.

   (Cheagul folosit în present și la stână e o soluție industrială de pepsină. Cheagul natural se obține din stomacul mieilor sacrificați înaintea vârstei de 3 săptămâni.

   Se pune la macerat bucăți din stomacul animalului, în lapte cu multă sare.

   După 2-3 saptămâni se taie mărunt și se freacă între degete pâna se dizolvă în 3l de apă caldă.

   Se filtrează și se dozează pentru mai multe întrebuințări.

   La nevoie se poate întrebuința și mucoasa stomacului de porc.)

   După circa 10-12 ore se desprinde coagulatul cu mâinile de pe pereții vasului și se mărunțește.

   Se adaugă zer încălzit și se trece la adunarea cașului sub forma unui gogoloi mare.

   Se pune cașul, după ce s-au cules toate bucățelele din zer, într-un tifon și se așează la scurs, sub o loazbă groasă de lemn.

 

   Brânza de putină și brânza de burduf.

   Cașul dulce presat 2ore se duce pe masa-crintă din celar și se lasă la dospit la temperatura de 12-14 grade vreme de 10-12 ore.

   Cașul astfel dospit se trece prin mașina de tocat, sau se freacă cu ajutorul ravalului, o bucata groasă de lemn de fag, cu crestături mari pe una din fețe.

   Brânza frământată se introduce prin presare în putină, în burduf de oaie, în bășică de porc, sau în coajă de brad.

 

   Cașul sărat.

   Cașul dospit se taie sub formă de feliiși se pun în saramură în putini. Se pot păstra așa până la livrare (consum), ori se pot scoate la zvântat după câteva zile.


   Bunătățile stânii in Cheile Țesnei (M. Mehedinți).

 

/Staneinderiva/img_9227-oi.jpg

 

   Untul.

   Untul se prepară în special spre toamnă, când iarba e mai consistentă și laptele mai gras.

   Se smântânește laptele prins, dar se folosește și zerul înainte de extragerea urdei, adăungându-se și puțină spumă de urdă.

   Se pun într-un putinei de 15-20l și se bat cu un bătător cu găuri până ce particulele de grăsime ies la suprafață.

   Untul acesta crud se adună cu o lingura de lemn și se pune în apa rece dintr-un vas.

   Ce rămâne după extragerea untului se numeste țiței și e o zeamă acrișoară și răcoritoare.

 

 

   Urda.

   Pentru prepararea urdei, zerul rămas după scurgerea cașului dulce, se fierbe timp de o ora la 85-90 grade C, fără a se da în fiert.

   În acest timp are loc precipitarea restului de proteină din zer.

   Se amestecă cu un linguroi de lemn pentru ca urda să nu se lipească de fundul ceaonului.

   Bucățelele de urdă se ridică treptat la suprafața cazanului, se culeg cu un polonic și se pun într-un tifon curat pentru scurgerea zerului.

   După 10-15 min. se obține urda, care are o consistență fină, gust dulce, ușor înnecăcios.

   1kg de urda se obține cam din 10-12l de zer rămas la scurgerea cașului.

 

   Jintița.

   E tocmai amestecul acesta de urdă și zer, de dinainte de ieșirea la suprafață și culegerea cu polonicul.

   Jintița se poate consuma caldă, adica proaspată, ori pusă la rece, când devine mai acrișoară.

 

   Balmoșul.

   Se pune o cantitate de jintiță să fiarbă la foc mic. Se amestecă continuu pentru a nu se lipi de fundul vasului.

   Se fierbe 10-15min., atenți ca spuma să nu dea în foc.

   Se adaugă mălai sub forma de ploaie și se mestecă încet pentru a nu se forma cocoloașe. Se lasa la fiert până când deasupra începe să iasă grăsimea (untul) din jintiță.

   Balmoșul se servește cu lapte prins (bătut), sau cu salată de roșii, castraveți și ceapă.


   Interior stână mai modestă. Muntele Vlașcu Mare (M. Cernei).

 

/Staneinderiva/img_8209-oi.jpg

 

 

   Poate că nu ar trebui să trecem cu vederea greutățile și pericolele de care au parte oile și oamenii de la stână…

   După ce primăvara sunt tunse, oile se îmbăiază într-o substanță dezinfectantă pentru îndepărtarea paraziților de pe piele: căpușe, râie.

   Dacă apar cazuri de gălbează toate oile vor primi, preventive, gogoși cu o substanță ce le va proteja ficatul de acest dăunator.

   Pe lângă pericolul infecției la picioare și acelea ce vin de la animalele sălbatice, oile sunt permanent expuse la descărcări electrice și furtuni cu grindină.

   (Am văzut în Valea Iarului din Retezatul Mic o groapă plină cu cadavrele oilor trăznite.)

   Pe vizibilitate scăzută turma poate ajunge în zone prăpastioase, unde se pot întâmpla accidente.

   Deasemeni, oile se pot rătăci in caz de ceață, ori de depărtare de turmă și cum oaia nu e la fel de inteligentă ca un câine, nu știe să se întoarcă singură la stână.

   Baciul de la stâna din Cheile Țesnei ne-a povestit că în fiecare an are 5-6 cazuri în care oile lui sunt mușcate de bot de vipere. Spunea că le crestează pe mușcătură, le stoarce cu putere și pe deasupra le maid ă și pe gât o fiertura din ierburi de leac. Și le scapă…

 

   Cănd vorbim de greutățile vieții de cioban trebuie să avem în vedere că mai bine de jumătate din zilele de la munte sunt ploioase.

   Și când scoți nasul dimineața din cort și vezi că plouă cu găleata… parcă-ți vine să mai amâni plecare cu câteva ore, ori chiar cu o zi.

   Ei bine, în aceste împrejurari ciobanul trebuie să-și părăsească culcușul său de la ,,aripă”. Oaia ,,funcționează” pe orice vreme și ea trebuie mulsă și dusă la păscut și pe ploaie.

   Mai adăugăm și furtunile care surprind ciobanii pe vârful muntelui, dar mai ales atacurile nocturne ale ursului și lupilor.

   (De aceea nu cred că e cazul să reproșăm ciobanilor că au câini prea mulți și prea răi. Prea mulți sunt doar urșii…)

   Răsplătit cu o țigară, ori cu un gât de tărie, orice cioban poate povesti episoade ce-ți pot face părul măciucă. …Și măciuca fir de păr.

   Așa că să-i dăm cezarului ce-i al cezarului și ciobanului tot respectful pentru munca sa grea.


   Cioban in Muntele lui Andrei. (M. Baiului).


/Staneinderiva/img_5488-oi.jpg

  

 

   Învață de la stână să-nduri furtuna grea,

   Învață de la turmă să fi smerit ca ea.

   Învață de la greier când singur ești să cânți,

   Învață de la Lună să nu te înspăimânți.

   Învață de la floare sa fii gingaș ca ea,

   Învață de la oaie să ai blândețea sa.

   Învață de la păsări să fi mereu în zbor,

   Învață de la noi ce-nseamnă un popor.

   Învață de la ape să nu dai înapoi,

   Învață la Română, Carpații îi știm noi…

 

   Să zicem că până aici am scos-o noi la capăt cu partea de cunoaștere…

   În fapt ,,deriva stânelor” tinde să devină tot mai mult o realitate. Stânele sunt tot mai pustii în primul rand din cauza lipsei de interes al noilor generații.

   Numai cine e crescut la stână de mic, poate să spună că mai e atras de viața dură de pe munte.

 

   ,,Fluierul, oile și-un câine

     Mi-au fost frați, mi-au fost tovarăși

     Parcă-aș vrea să întorc anii

     Și cioban să mai fiu iarăși.

 

     Să mai dorm noaptea la stână,

     Tata să-mi spună povești…

     Unde ești, copilărie?

     Și tu, tată… unde ești?”  (versuri de Mariana Adăscăliței)


   Ciobănaș sub Vqrful Neamțu. (M. Baiului).


/Staneinderiva/img_5620-joi.jpg

 

   În drumurile noastre vedem cum munții rămân pustii și vara, cum stânele ne ies în cale fără noroiul și mirosul iute la care ne așteptăm, tăcute și oarbe, ca niște vlăgiute piese de muzeu…

   Colac peste pupăză, ,,normele europene” cer condiții de fabrică de brânzeturi în vârf de munte.

   Asta nu poate fi decât ,,o mână în beregată” pentru filonul cel mai viguros al ființei noastre naționale: civilizația pastorală din spațiul cartpatin.

  



Marți, 21 februarie 2012 - 19:00 
Afisari: 8,269 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

baltighost
baltighost
Coarda
 
1
Interesanta tema abordata si foarte frumos descrisa. Din pacate stinele icep incet-incet sa se degradeze iar oile si ciobanii dispar treotat din muntii nostri.

Imi amintesc cu placere de noaptea petrecuta la stina parasita dar curata de pe Cracul Steviei din Muntii Godeanu unde ne-am apucat de spus bancuri fiindca nu puteam dormi din pricina sforaitorilor din grup. Ce vremuri...


Marți, 21 februarie 2012 - 19:28  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
2
Excelent articolul! Felicitari pentru fila de istorie redata de mai sus!


Marți, 21 februarie 2012 - 19:49  

ad078
ad078
(admin)

 
3
Excelent! Adaugat la favorite Carpati.org


Marți, 21 februarie 2012 - 20:18  

dragois
dragois
Caraba
 
4
Pentru mine, a mers la suflet...


Marți, 21 februarie 2012 - 20:54  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
5
Frumos descris. Sa ne bucuram de acest obicei romanesc cat inca mai exista. Cred ca in 20 de ani nu va mai exista oierit. Vad de pe acum cat s-a redus numarul turmelor si stanelor in Baiu care sunt in descrestere de la revolutie incoa. Si regulile astea europene...


Marți, 21 februarie 2012 - 21:28  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
6
Scenografia perfectă a muntelui: flori, brazi, izvoare, miros de cetină și cimbrișor, un soare discret, un norișor alb si pufos în care se ascunde o acvilă și nu în ultimul rând...o stână.
Felicitari pentru articol!
Acum să mă aștept și la un articol despre gătelile ciobănești?Carpati.org


Marți, 21 februarie 2012 - 21:43  

luna
luna
Busola
 
7
Dupa mine sunt ok stanile, sa ramana la locul lor, dar sa fie interzisi cainii la stani, sau sa fie obligatoriu sa fie legati si eliberati doar in caz strict de atac al ursilor/lupilor. Cat despre articol, interesant. Mare parte despre stani nu stiam, desii am observat ca au mici asemanari.


Miercuri, 22 februarie 2012 - 00:19  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Ma bucura interesul pentru cele prezentate. Sunt doar cateva generalitati pentru a fi destul de in tema cand stam de vorba cu ciobanii intalniti pe munte. In salbaticie orice om e dornic sa mai schimbe o vorba.
Iar cine e invitat la stana... s-a scos.

@luna: ai dreptate. Dealtfel exista si vorba ,,stana fara caini". Iar peste zi ciobanii ar putea duce cate 4-5 dulai in lesa, ca babutele alea cu pechinezii prin parcuri.


Miercuri, 22 februarie 2012 - 15:51  

bobimanta
bobimanta

 
9
Va salut. Pomenind de strunga unde se mulg oile, mi-am amintit de termenul "ciorang" care desemneaza ciobanul ce mana oile in strunga. De aici ar veni, zic unii, numele Braului Cioranga Mare, care strange ce-i drept destul de multe capre negre.


Miercuri, 22 februarie 2012 - 16:39  

zentai
zentai
Coarda
 
10
Fain articol...tihnit! Cred ca avem, mai toti, nostalgia pastoritului, un spatiu ferit de civilizatie, un timp care incremeneste in pace! De asta ne atinge la coarda sensibila....


Joi, 23 februarie 2012 - 09:10  

baltarel
baltarel
Busola
 
11
Felicitari, pentru tema acestui articol!
Nu sunt multi ce inteleg rostul indeletnicirlior de pe la stanii. Mai nou au inceput si in randul apicultorilor sa apara unele probleme. Numai cand stai pe langa slujitorii stanelor si chiar inoptezi la stana intelegi grijile ce-i apasa. Oricum campatul pe langa stana e un chin, in noaptea respectiva e greu sa pui geana peste geana.
Multe povesti frumoase despre oierit mi-au incantat copilaria, mai ales cele legate de primavara.


Joi, 23 februarie 2012 - 14:32  

roze
roze

 
12
frumos articol! Carpati.org


Joi, 23 februarie 2012 - 15:59  

bala
bala
Coarda
 
13
Excelent articol, l-am citit cu mare placere Carpati.org


Vineri, 24 februarie 2012 - 00:51  

edo
edo
Caraba
 
14
Un articol minunat din toate punctele de vedere: informatie, fotografie, suflet. Ce stane mai vizitam anul asta Carpati.org ?


Vineri, 24 februarie 2012 - 11:49  

leovit
leovit
Busola
 
15
Frumos articol..mai stiam cite ceva ,avand bunic cioban tare de mult si totdeauna taifasuim cu ei si le mai dam cate ceva...facem nelipsitele poze cu ei.Citind ,,Jural de cort,,de I.Ionescu Dunareanu ma apucat o dorinta de macar 3 zile la o stina...sa vedem..Asteptam noi jurnale,dar de ce nu ture si cu altii Dl Gigi ?


Vineri, 24 februarie 2012 - 16:11  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
16
@bobimanta:interesanta deductia pentru toponimul din Piatra Craiului! Eu stiam ca ucenicul respective se cheama ,,manator”. Mi-as permite o gluma sa spun ca se cheama ,,strungar”, eu neavand de-a face cu treburile astea de TCM.

@zentai: asa este: ne plac lucrurile asezate. In Articol aveam in plan sa mai subliniez diferenta dealungul istoriei dintre statornicia in munca a ciobanilor si atitidinea de ,,fluiera-vant” a haiducilor, domnitorilor uzurpatori etc.
Ar mai fi un subiect interesnt de abordat: perpetuarea acestei meserii milenare ne face asemanatori la limba, la port, la obiceiuri in viata pastorala cu ,,vlahii” din Serbia, Croatia, Muntenegru, cu cei din Pirinei si cu valonii, semn ca urmasii latinilor sunt peste tot…

@baltarel: avem multe amintiri in comun de pe la stanele pe unde am trecut, ori unde am ramas peste noapte.

@roze, bala: inca o data multumesc tuturor pentru aprecieri!

@edo: Anul acesta vom fi fotoreporteri pentru viitorul Articol ,,O zi la stana din Bratocea”.

@leovit: in majoritatea turelor imi place sa merg cu un grup cat mai mare, doar ca e vorba de prietenii de la ,,Mecanturist”-Galati. Din acest capat de tara e mai greu sa organizezi ture pe Carpati. Apreciez foarte mult organizatorii de ture, eu paticipand la cele ale lui mihaiburo, dragois…


Vineri, 24 februarie 2012 - 18:07  

zentai
zentai
Coarda
 
17
@-gigi- mai e o populatie in Elvetia, asemanatoare profund cu romanii de la munte, atat in port, cat mai ales in limba, foarte asemenatoare cu lb.romana, mai asemanatoare chiar decat aromana, ceea ce m-a frapat profund.Ca sa nu zic "pe post" vreo prostie cat mine de mare, n-o sa spun cum secheama, desi imi bazaie prin cap!Nu sunt mare amator de noi ipoteze istorice...

Haiducii erau, frate, baietii care mai "inviorau" atmosfera.Sub aspectul "laturii subiective", se deosebeau de talharii la drumul mare prin faptul ca ceea ce luau de la bogati dadeau la saraci (e atestat istoric acest fapt).Atat de tare a impresionat "mentalul colectiv", c-au intrat in doine!Vine din faptul ca romanii, ca natie, n-au fost niciodata transformati in "alta tara" (pasalac, provincie,gubernie etc).Si in timp ce peste tot in spatiul european taranimea era aservita chiar de pe la inceputuri (adica pamanturile apartineau in totalitate nobilimii, taranii avand statut de "tolerati"pe domeniile nobiliare), in spatiul romanesc obstile libere taranesti au dus-o pana prin sec XVIII.
De-asta ma mira profund anii pe care aceasta natie ii traieste acum!Ceva ne-a molesit ura si dispretul fata de aservire!

Articolul tau, care insinueaza teme istorice, atinge ceva din sufletul romanului...Nu cred foarte tare in teza ta, cum ca stanile or sa dispara...La anii grei ce-or sa vina, romanii or sa faca ceea ce au facut de milenii, or sa "reziste" asprimii vremurilor.La asta, ca natie, romanii sunt cel mai bine antrenati!Carpati.org.N-o sa bagam in seama mofturile U.E.legat de ceapa, usturoi, cresterea porcului etc, ci o sa primim doar ceea ce ne face noua bine.Daca am avea si conducatori onesti, in vreo 50 de ani, am face legea prin zona!

M-am lungit...dar azi simt nevoia sa fiu optimistCarpati.org


Sâmbătă, 25 februarie 2012 - 09:51  

jhony
jhony
Busola
 
18
Ai un mod aparte de-a povesti! Si tema este de-o sensibilitate fara egal. Nu m-am gandit niciodata sa descriu starea stanelor din Carpatii. Cred ca ai facut un lucru foarte bun si meriti felicitarile noastre!


Sâmbătă, 25 februarie 2012 - 15:03  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
19
@zentai: te referi aici la ,,romansi", o ramura iliro-traca stabilita cu mult timp in urma pe coastele muntilor ce apartin astazi de Elvetia, in regiunea Engadin.
Deosebirea dintre ,,haiduc" si ,,talhar" tine, ca la vanatoare, de ce parte a pustii te situiezi... E o parere personala, eu fiind ,,doctor" doar in popoare migratoare.

@jhony: tema ramane deschisa. In text am precizat ca totdeauna, chiar si in copilarie, la stana am fost doar ca oaspete, ca turist.


Marți, 28 februarie 2012 - 16:36  

zentai
zentai
Coarda
 
20
@-am vrut sa zic "romansi" si io dar nefiind f.sigur...am zis ca mai bine sa tac pe ce nu sunt sigur?!Carpati.org.
Cu haiducia e simplu, hai sa dam doua secole inapoi si sa spunem ca noi doi suntem haiducii si boierul, unul din astia , nu zic nume, ne face sa eficientizam, ceva in genul "I'll be Boc"Carpati.org .Ce facem cu punga cu bani?Noi-un chiolhan la Hanul Ancutei, satul-cate un galben la fiecare amarat!Distractie la maxim-crestinism in forma cea mai pura-mila fata de aproapele, ca si boieru' mai trebe usurat de grija celor lumesti Carpati.org


Marți, 28 februarie 2012 - 17:44  

dococtavius
dococtavius
Caraba
 
21
Sincere mulțumiri, atât pentru informațiile prezentate cât și pentru modul foarte în care le-ai așezat pe ... ecran.


Sâmbătă, 3 martie 2012 - 18:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0702 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org