Sfaturi practice pentru implicarea in sanctionarea distrugerilor naturii
Nu cred sa existe persoana care merge in natura sa nu fi fost deranjata la un moment dat de comportamentul unora dintre semeni, care pe langa deranjul produs pe moment celor din jur mai lasa si urme greu de sters ale trecerii lor prin zona.
Problemele cele mai intalnite, fara o ierarhizare sunt: taieri de arbori, constructii si drumuri prin paduri/goluri alpine, gunoaiele aruncate si abandonate prin paduri/poieni si pe maluri de rauri, vetre de foc si focuri facute la intamplare, distrugeri ale panourilor informative/marcajelor si indicatoarelor turistice/refugiilor, vehicule motorizate prin paduri, rauri si poieni, cu ceea ce aduc ele (zgomot, eroziune, resturi), ruperea pt. placere stupida si efemera a florilor, copacilor, scrijelituri in special pe copaci si peretii pesterilor, braconaj si altele.
Daca pe toti ne deranjeaza aceste lucruri, de ce nu ne-am si implica in a le rezolva?
E treaba autoritatilor platite din banii nostri sa aiba grija de mediu, dar se pare ca acestea sunt depasite de situatie, de vreme ce lucrurile nu se rezolva, ba din contra.
Asa ca, fie si doar din motivul ca aceste probleme ne afecteaza in mod direct, cred ca ar trebui sa ne implicam cu totii in a le ajuta sa le rezolve.
Modalitatea cea mai simpla este aceea de a sesiza autoritatile responsabile de fiecare data cand intalnim o problema din cele enumerate mai sus si nu numai.
Pt. asta dar si pt. eficietizarea procesului ar trebui ca toti sa stie cui si cum sa se adreseze. Cu cat informatiile sunt mai clare si mai cuprinzatoare, cu atat lucrurile pornesc spre rezolvare mai repede. Pentru aceasta trebuie ca in primul rand cel care semnaleaza o problema sa fie informat.
Esential este sa stim unde suntem si cine are competente in aplicarea legii in acea zona, eventual reguli aplicabile in zona.
Pt. localizare uneori sunt suficiente repere geografice, dar e bine ca localizarea sa fie cat mai exacta, furnizandu-se si repere fixe locale, gen borne silvice, repere metrice, elemente de infrastructura, marcaje, etc.. Coordinatele GPS sunt de un real ajutor.
Apoi trebuiesc fixate reperele temporare: data si ora.
Si urmeaza la fel de important descrierea cat mai detaliata a problemei, aici de folos fiind cat mai multe detalii. De exemplu in cazul exploatarilor forestiere pt. verificarea legalitatii trebuiesc obtinute de la fata locului informatii ce se pot culege direct, fara a pune intrebari prea multe, uneori asta putand fi periculos, gen nr. celei mai apropiate borne silvice (sunt scrise cu vopsea rosie in chenar alb, cel mai frecvent pe copaci/pietre, alaturi de cercuri ros-albe concentrice pe stanca sau care inconjoara un arbore – cifra romana reprezinta nr. unitatii productive a ocolului silvic, iar cea latina nr. unitatii amenajistice, subunitate a acesteia).
Se poate verifica la fel de simplu daca arborii taiati sunt marcati sau nu: la nivelul solului, ramanand pe loc dupa taiere, este o cioplitura peste care se loveste cu ciocanul de marcat cu vopsea (ciocanele de marcat au serii unice pe baza carora pot fi identificate structurile silvice detinatoare si cel care l-a folosit) iar pe trunchiul taiat, pe o cioplitura aplicata cam la 1,5 m de baza este scris un nr. de inventor pt. fiecare arbore in parte. Lipsa marcii poate insemna o taiere ilegala. Doar in cazul anumitor tipuri de exploatari forestiere marca lipseste: taierile definitive unde marcarea se face pe arborii perimetrali, nu pe cei taiati, lucrarile de curatire si degajare unde ce se taie este prea mic etc.
La fel de importante sunt datele referitoare la cei in cauza, dintre care poate cele mai importante si usor de obtinut sunt numerele de inmatriculare al camioanelor, tractoarelor, autovehiculelor, ATV-urilor, motocicletelor, pe baza carora autoritatile in drept pot identifica autorii.
Uneori intrebari puse prudent si politicos pot lamuri unele lucruri, fiindca cel ce nu se stie cu musca pe caciula deobicei raspunde, neavand nimic de ascuns.
Fotografiile/filmele facute la fata locului, avand eventual si data/ora pee le pot fi de mare ajutor.
Apoi trebuie sa stim cui si cum ne adresam pt. lamuriri si eventual rezolvarea problemei.
Sfatul meu este sa va adresati in scris, cat mai concis si explicit, cu cat mai multe detalii, tuturor celor responsabili: administratorului/custodelui de arie protejata daca va aflati intr-o astfel de zona, administratorului silvic, administratorului fondului de vanatoare, primariilor pe raza carora va aflati, Garzii de Mediu, Agentiei pt. Protectia Mediului, Administratiei Apele Romane, Politiei, Jandarmeriei Montane. Tuturor sau doar unora dintre ei, de la caz la caz.
De preferat este sa va adresati si structurilor ierarhic superioare, nu numai celor locale. De exemplu si Garzii Nationale si regionale de Mediu, nu numai Comisariatului judetean, Directiei Silvice judetene si RNP Romsilva, nu numai Ocolului Silvic local. Astfel pe de-o parte se pot pune in miscare mai multe rotite, cei direct vizati vor fi mai receptivi daca stiu ca problema s-a semnalat institutiilor superior ierarhic, iar o institutie vizata actioneaza mai prompt daca si alta a fost implicata.
Solicitarea/sesizarea ideal este sa fie facuta in scris, cu confirmare de primire, dar decat nimic este buna si o solicitare/sesizare prin email.
Este bine ca in solicitare sa se faca referire si la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si sa cuprinda obligatoriu numele autoritatii/institutiei publica vizate, informatia solicitata, adica verificarea problemei semnalate, numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.
Astfel autoritatile au obligatia sa raspunda in scris la solicitare in termen de maxim 30 zile. Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile.
Refuzul explicit sau tacit al persoanei responsabile constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat, prin cercetare administrativa interna in urma plangerii.
In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in lege, se poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii vizate. Instanta poate obliga autoritatea sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale. Hotararea tribunalului este supusa recursului. Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila. Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.
Deci cai de rezolvare legale exista, mai ramane ca cei ce se simt lezati si deranjati sa si faca uz de acestea.
Personal cred ca daca ar exista implicare civica, aceste probleme ar fi eliminate. Daca autoritatile ar primii mii de sesizari documentate si reale, ar trebui sa se miste intr-un fel sau sa lase pe altii sa le rezolve, dar asta depinde de noi toti.
Filmarile, fotografierile, inregistrarile ambientale, etc nu vor putea constitui probe in incriminarea autorului faptelor antisociale de care vorbeste dl.Florin, pentru ca nu sunt administrate conform Codului de procedura penala/civila,ci va "dezincrimineaza" pe dv.in latura subiectiva , va disculpa de fapta penala, dovedind ca in credinta dv, a celui care reclamati, fapta parea a fi una penala (distrugere, distrugere din culpa, distrugere calificata etc, cand ea ar putea fi doar de natura contraventionala).
Si nu uitati ca, in urma plangerii dv, puteti fi citat ca martor intr-o instanta, in cazul in care cel vinovat contesta in instanta obiectivarea juridica a faptelor sale de catre organele in drept!
Sa nu credeti ca apelarea Serviciului de Urgenta 112 sau a unei institutii a statului, va pastreaza anonimatul!Puteti fi identificat in mai putin de 24 de ore, atat ca persoana, cat si locul unde va aflati!
Prin acestea nu sustin sa nu avem o reactie in fata faptelor rele ale altora, ci sa fim mai destepti ca ei si binele pe care noi il vrem sa invinga, cei care fac asemenea fapte sa fie pedepsiti si noi, sa nu ramanem cu-n gust amar, iar prostul sa ne rada in fata!
Luni, 7 mai 2012 - 18:39