Scaunul Domnului prin valea Galaoaia Mica

Accesul la Scaunul Domnului se face, in mod clasic, pe patru rute principale, toate bine marcate:

1. direct din Bistra Muresului, traseu marcat cu banda albastra

2. din valea Bistrei, pe valea Zapodia cu Cale, traseu marcat cu triunghi albastru

3. din valea Bistrei, pe valea Zapodia cu Podul (Zanoita pe harta de la Muntii Nostri), in fapt parte a traseului 4

4. prin Valea Galaoaia Mare si Poiana de Mijloc, traseu marcat cu punct albastru

In cele ce urmeaza as dori sa va prezint o a cincea varianta de a ajunge la Scaunul Domnului, din valea Galaoaia Mica.

Traseul, marcat cu triunghi rosu in 2017, porneste din DN15 (Toplita - Reghin), la scurt timp dupa intrarea in localitatea Galaoaia dinspre Toplita:

https://goo.gl/maps/xofHBiRUa6N2

Ca si reper se poate utiliza podul peste raul Galaoaia. In dreptul podului se poate observa un indicator turistic nou:

Pe acest indicator apare si noul traseu marcat cu triunghi rosu, pe valea Galaoaia Mica. Timpul estimat, de 4 ore, este calculat pentru parcurgerea in totalitate pe jos a traseului.

Din acelasi punct porneste si traseul marcat cu punct albastru, spre Poiana de Mijloc prin valea Galaoaia Mare.

Asfaltul dispare in cativa metri de la acest indicator si intram pe drumul forestier. Spre deosebire de alte drumuri forestiere de pe vaile din sudul Calimanilor, acesta este destul de pietros iar inaintarea cu o masina de oras se face cu viteza mica.

Se trece de o prima bariera de unde circulatia publica este interzisa. De aici inainte accesul auto se face strict pe propria raspundere, intrarea pe drumurile forestiere putand fi sanctionata cu amenda de 2000 lei.

La aproximativ 2.4 Km de la drumul national ajungem la confluenta vailor Galaoaia Mica si Galaoaia Mare unde, firesc, se intersecteaza si drumurile forestiere aferente lor. Traditional, bariera de pe valea Galaoaia Mare este tot timpul inchisa.

Intram pe drumul forestier de pe valea Galaoaia Mica, cu lungimea declarata de 4.3 Km.

Parcursul acestuia este mai putin bolovanos, fiind in general destul de bun si pentru o masina de oras. Dupa aproximativ 3.9 Km de la ramificatia celor doua vai ajungem la un punct in care masina poate fi lasata pe margine. Ultimii 400 metri ai drumului nu mai pot fi parcursi auto din cauza degradarii accentuate. Ca si reper, in padurea din stanga vom vedea un canton vechi.

Asadar, accesul auto scurteaza traseul pe un singur sens cu 6.3 Km (aproximativ 1h30m de mers pe jos).

Marcajele din aceasta portiune a traseului sunt rare insa orientarea este facila, urmarindu-se drumul.

Continuam in mod obligatoriu pe jos ultimii 400 metri ai drumului forestier.

La scurt timp ajungem la finalul acestuia, un loc larg conceput pentru a putea intoarce cu usurinta camionele care transporta lemne.

Continuam pe un drum de TAF insa la scurt timp constatam ca marcajele apar pe versantul din stanga, peste apa. Apare, asadar, prima provocare si anume traversarea firului Galaoaiei Mici, lucru nu chiar foarte usor in perioadele in care debitul este marit. Nu exista podet.

Urmam poteca ce se tine pe dreapta (pe sensul de urcare) paraiasului, prin padurea frumoasa de fag.

Panta creste considerabil pe masura ce urcam iar Galaoaia Mica se aude din ce in ce mai incet.

Treptat, fagul dispare iar poteca isi urmeaza acelasi parcurs abrupt printr-o padure rara de molid. In stanga noastra observam un culoar de-a lungul caruia au fost trasi arborii atunci cand au avut loc exploatari in zona.

La capatul culoarului putem vedea si treptele amenajate pe un molid mai solid care a fost folosit la amenajarea funicularului.

Din acest punct amenajarile iau sfarsit si ne putem bucura de un traseu in adevaratul sens al cuvantului.

Poteca, ingusta pe alocuri, inainteaza pe un picior destul de abrupt. Doboraturile ne pun si ele la incercare, pe alocuri ocolirea acestora fiind anevoioasa.

Strecurandu-ne cu atentie printre crengile uscate constatam ca am luat altitudine foarte rapid iar in stanga noastra, sus, deja putem vedea Stancile Estice.

Ajungem intr-un punct in care in zadar cautam marcajele inainte caci poteca vireaza catre dreapta, pe o curba de nivel usor ascendenta.

Peisajul monoton de pana acum se mai schimba iar deasupra noastra, in stanga, incep sa se inalte stanci uriase.

Apare si marcajul patrat rosu care delimiteaza Rezervatia Naturala Scaunul Domnului.

Poteca isi schimba din nou directia spre stanga si urmeaza o noua dar scurta urcare abrupta care ne scoate intr-o zona dreapta.

Iesim din padurea deasa in dreptul unui indicator care marcheaza sfarsitul potecii noastre marcata cu triunghi rosu. Am intersectat traseul marcat cu punct rosu. Aceasta este un circuit care permite vizitarea Stancilor Estice.

Il urmam pentru putin timp pana la un punct de belvedere clasic.

Aici intelegem cat de deoarte suntem fata de sectorul inalt al Calimanilor. Cu o harta in fata putem distinge varfuri precum Bistricior sau Pietrosul Calimanilor.

Din locul in care am lasat masina (la 6.3 Km de drumul national) am facut aproximativ 55 minute pana la Stancile Estice din zona Scaunul Domnului. Traseul este insa unul foarte abrupt si poate nu pe placul celor care isi doresc o plimbare relaxanta.

Miercuri, 2 mai 2018 - 13:31 
Afisari: 3,453 


xoreax