Sambata pe crestele Alpilor

Nu, nu am fost eu, ci Mihai zis si telemark. El nu stie sa scrie aici

"Sâmbătă pe crestele Alpilor elveţieni"

De sub pernă, o voce se răţoieşte la mine : «  E ora unu şi un sfert, este timpul să te scoli ! ». De abia pusesem capul pe perna, în jurul orei 22, şi iată că trebuie sa ies de sub pătură. Pe jumătate buimac, cobor în bucătărie. Fac repede câteva sandviciuri, pun cafeaua la încălzit şi doar apoi mă încumet să arunc o privire afară. Plafonul de nori este jos, nu plouă, dar nici a senin nu seamănă. Imediat după 2 dimineaţa o tai la drum. Ceva mai mult de 300 de km mă separă de Verbier, celebră staţiune de schi din Alpii elveţieni. Dupa Berna începe să plouă cu găleata, dar când începe să se crape de ziuă, pe lângă Martigny,  cerul este ceva mai degajat.

Se fac 20 de ani de când nu am ajuns prin acea zonă şi am emoţii. Sunt aşteptat pentru a decola cu elicopterul, la ora 7, pentru a mă urca undeva aproape de Rosablanche, un modest vârf de 3250m.

Cu câteva zile în urmă, dupa mai multe telefoane şi schimburi de mailuri, locotenent-colonelul Pierra-Alain LUGON, mi-a acordat acreditarea « presă » pentru a putea urmării desfăşurarea unei dintre cele mai celebre curse de schi-alpinism din lume, La Patrouille des Glaciers.

   

 

În aprilie 1943 s-a desfăşurat prima ediţie a unei curse care avea ca scop testarea capacităţii rezistenţei militarilor elveţieni. Cei 53 de km au fost străbătuţi în 12 ore şi 7 minute. De la 18 echipe în primul an, 42 s-au angajat la a doua ediţie în aprilie 1944. Din motive lesne de înţeles, ediţia din 1945 a fost amânată patru ani mai târziu. Dar dispariţia unei echipe căzută într-o crevasă a stopat net concursul timp de peste 30 de ani. Până în 1984.

LA PATROUILLE DES GLACIERS are loc, la fiecare doi ani,  între Zermatt şi Verbier, în cantonul elveţian Valais ( Wallis în germană ). Există două parcursuri. Cel de 53 de km, urcă peste 3900 de metri şi coboară peste 4600. Distanţa reală, adică cea desfăşurată, este de 110 km. De câţiva  ani, un parcurs scurt a fost creat pentru amatori. Lung de doar 26 de km - real 53 - urcuşurile nu cumulează decât 1881m între Arolla şi Verbier.

Echipele sunt formate din 3 membrii , care trebuie să sosească împreună. Abandonul unuia dintre ei, elimină echipa din clasament. Un minim de echipament este strict controlat şi marcat la plecare.

Startul se da pe intervale orare între mizeul noptii şi ora 4 dimineaţa. De-a lungul etapelor care se desfăşoară noaptea, echipele schiază legate în coardă, inclusiv  în coborârea de la Tête Blanche (3650m) la şaua Bertol (3279m).

 

Pasajul cheie este urcuşul către Rosablanche, denumit  « pasajul celor 1301 trepte », în plină faţă sudică, unde sute de spectatori, urcaţi pe schiuri,  încurajează echipele.

 

Coborârea către Verbier nu este neapărat uşoară, mai ales că uneori absenţa de zăpadă în staţiune obligă concurenţii să termine cursa cu schiurile în spinare. Sosirea este transmisă în direct la televizor!

Anul acesta 1412 echipe au fost înscrise în diversele categorii : militar, civil, feminin, masculin sau mixt, adica 4236 participanţi. Trei dintre ei au format singura echipă română : zărneştenii Lucian Clinciu şi Dan Georgian Spulber, însoţiţi de Daniel Marc din Târgu Mureş. Am aflat prea târziu de prezenţa lor, pentru a putea discuta cu ei. Plecaţi la ora 1 din Zermatt, cu numărul 347, aceştia au fost stopaţi la Arolla după ceva mai mult de 5 ore şi jumătate de cursă, din motive pe care nu le ştiu încă. Cert este ca steagul naţional a fluturat de-a lungul întregii competiţii şi la ceremonia de premiere.

Anul acesta victoria masculină a revenit patrulei civile elveţiene compusă din Troillet, Moret şi Hug în 6 ore 24 minute şi 32 secunde. La feminine, elveţiencele Bochatay, Ancay şi Vaudan au străbătutu cei 53 de km în 9 ore 30 min 55 sec. Condiţiile meteo capricioase şi slaba înzăpezire de la Verbier la sosire par a fi cauza timpilor realizaţi anul acesta. Recordurile din 2006 vor mai aştepta : 6 :14 : 48 la masculin şi 8 :15 :15 la feminin !

 

Organizarea a fost, ca de obicei la…înălţime : 20 de ghizi de munte, 45 medici, 15 câini de avalanşă şi stăpânii lor, 6 militari specialişti meteo, 6 militari specialişti avalanşe, 75 militari specializaţi munte, 400 specialişti în transmisii radio, 30 asistenţi ai Comandamentului aflat sub ordinele brigadierului general Marius Robyr.

Şi eu în toată treaba asta vă veţi întreba? Plecat cu coada-ntre picioare de acasă din cauza vremii, şansa a fost şi de partea mea, astfel că în loc de 7 doar după 11 m-am suit în elicopter. Dacă în acele 15 sau 20 de minute cât a durat zborul nu mi-au sărit timpanele, totuşi efectul altitudinii l-am simţit binişor ! La Rosablanche ambianţa era festivă, sute de spectatori, muzică, clopote, ţipete. Sticle de vin alb deschise peste tot, cineva chiar făcea şi o specilitate culinară locală: celebra « raclette », brânză topită însoţită de un păhărel de vin alb. La 3160 de metrii! Soare cât cuprinde, privelişte aproape perfectă către Cervin, mont Blanc, Argentiere, şi mai ales, la o aruncătură de băţ, faimosul Grand Combin. Cel mai nasol a fost că am suferit cumplit din lipsă de antrenament. De vreo 10 ani, cel puţin, nu mai fusesem la asemenea altitudini, urcatul cu elicopterul m-a cam dat gata, iarna asta nu am schiat aproape deloc, de băut în afară de cafea si…vin alb nu am avut, cremă solară deloc, aşa că vă las să imaginaţi cum arăt acum! Luasem cu mine un recipient cu « apă de viaţă românească » dar care, cu toate insistenţele mele,  nu a avut nici un succes. Din cauza altitudinii oare? Am făcut vreo 100 de clişee, pe film, astfel că pentru a ilustra această scurtă prezentare, m-am folosit de pozele oficiale ale Patrulei.

Curioşii pot vizualiza graţie unui progrămel extrem de interesant întregul parcurs al acestei fabuloase curse de schi-alpinism. Acesta poate fi descărcat de aici : www.pdg.ch, site disponibil în franceză, engleză şi germană. Chiar vă sfătuiesc să zburaţi deasupra Alpilor, este IM-PRE-SIO-NANT !

Mulţumesc celor care m-au susţinut de-a lungul acesti superbe zile. Merci Pierre-Alain et tous les autres de la PDG pour leur aide et soutien. Je vous dis dès à présent : à la prochaine !"

Copyright foto PDG

Luni, 21 aprilie 2008 - 12:45 
Afisari: 1,810 


marian