Rezervaţii Naturale în Dobrogea de Nord.

   Dobrogea de Nord se află cumva în afara contextului mai amplu al naturii din ţara noastră.  

   Aici geologia are ca primă particularitate vechimea straturilor de roci ce apar la lumina zilei, dar şi marea diversitate a acestora în teritoriul acesta relativ restrâns.

   Ambientul natural trece şi el rapid de la uscăciunea zonelor de stepă la întinderea de ape a Deltei Dunării. Acest lucru se reflecta direct în diversitatea speciilor vegetale şi mai puţin direct în răspândirea faunei.

   Pentru punerea în evidenţă a acestot bogăţii naturale, dar mai ales în speranţa protejării lor, în Dobrogea de Nord au fost instituite în jur de 30 de rezervaţii naturale.

   Nu ne vom ocupa aici de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, care e parte şi a Patrimoniului Mondial UNESCO şi nici de Parcul Natural Munţii Măcinului, care are o la fel de mare notorietate, ci vom încerca să aruncăm o privire, prin intermediul aparatului fotografic, spre câteva rezervaţii naturale, aş zice eu, mai puţin cunoscute.

 

 

1.      Rezervaţia Naturală Colţanii Mari-Casimcea.

 

   Se află în zona centrală a Podişului Casimcei.

   Accesul se face din localitatea Casimcea, o comună tulceană destul de răsărită în zonă. Din centru mergem spre sud pe un drum asfaltat pănă la un zăvoi de carpeni înalţi.

   Dincolo de această pădure umbroasă vom ţine tot direcţia sud, cale de aproximativ 3km, pe un mal sau pe celălalt al Râului Casimcea.

   În luna iunie peisajul dobrogean, cu capete de strat de roci dure şi cu turbine eoliene, capătă culoare în dreptul lanurilor invadate de rođul aprins al macilor.

 

 

   ,,Colţanii Mari” e denimirea dată unui promontoriu stâncos ce se ridică cu 30-40m deasupra apelor Râului Casimcea.

   E evident faptul că tocmai apele acestea molcoame au reuşit peste vreme să reteze acest deal de roci dure şi să dea naştere acestui apbrupt stâncos.

   Dealtfel rocile sunt dintre cele mai dure, aici fiind vorba de straturi de şisturi verzi, roci care ţin de paleopiticul mijlociu şi datate după unuii autori la peste 600 milioane de ani vechime, iar după alţii la chiar la peste 2 miliarde de ani vechime.

   Cu siguranţă aceşti colţani cenuşii şi oarecum degradaţi sunt cele mai vechi strate de roci din ţara noastră.

 

 

   Tot ca un superlativ, Râul Casimcea e şi el cel mai mare din întreaga Dobroge.

   Aici îl aflam pe cursul său superior, cu imaginea calmă, cu mendre leneşe, după luptele milenare cu pereţii de piatră...

 

 

   O urcare pe vârf se impune, pentru că orizontul se deschide foarte mult peste aceste întinderi nesfârşite ale podişului dobrogean.

 

 

   De pe vârf, privire spre amontele Casimcei.

 

 

 

2.      Rezervaţia Naturală Colţanii Mici-Izvoarele Casimcei de la Războieni.

 

   Din centru comunei Casimcea prindem un drum asfaltat spre direcţia nord şi după mai bine de 5km ajungem în satul Războieni.

   Dic capătul de sus al satului mai urcam prin poiană circa jumătate de km şi ajungem în locul de unde spre est se vede pâlnia de formare şi chiar o fântănă amenajată care ne e altceva decât izvorul Râului Casimcea.

 

 

   Se vede treaba că şi în această zonă de la izvoare râul a înfruntat roca dură a şisturilor verzi şi s-a nascut astfel peisajul numit Colţanii Mici.

   Trebuie amintit că râul dobrogean abian născut aici, la Războieni, merge tot spre sud, trece pe lângă Colţanii Mari, apoi ajunge în zona Peşterii Sfântului Cassian de lângă Cheile Dobrogei, după care se îndreaptă spre est şi într-un final îşi varsă apele în Lacul Taşaul, o lagună fluviatilă de la nord de Năvodari.

   Lacul Taşaul are legătură cu Canalul Midia-Năvodari, de pe unul din malurile sale extragându-se calcare dolomitice necesare procesului de obţinere a fontei în furnalele (furnalul) de la Galaţi. Toate acestea doar pentru cazul în care am fi întrebaţi de pionieri...

 

 

   Tot în aceste locuri, la umbra unor stejari matusalemici se văd risipite pietrele de mormânt ale unui cimitir turcesc părăsit, cimitir al turcilor başchirizi, asemanator cu cimitirele parăsite de la Iaila şi Balabancea.

 

 

  

3.      Rezervaţia Naturală Valea Mahomencea-Corungea.

 

   Satul Corugea se află tot în Podişul Casimcei, la 10-12 km mai spre vest de comuna Casimcea.

   Valea Mahomencea îşi are izvoarele undeva la vest de localitate, dar ea începe să se adâncească cam în drept cu satul.

   Pârăul Mahomencea este tributar Râului Topolog, cel care îşi varsă apele în Lacul Hasarlâc, de lăngă Braţul Măcin al Dunării.

 

 

   Caracteristica principală a acestei văi este deosebirea de structură geologică ai celor doi versanţi ai săi.

   Astfel, dacă versantul stâng e format din şisturi verzi dure, malul drept e un abrupt aproape continuu de leoss.

 

 

E posibil ca iniţial valea să fi fost tăiată doar în straturile de roca dură, iar ulterior, după formarea straturilor de leoss de la sfârşitul cuaternarului, straturi ce în Dobrogea ajung şi la 30m grosime, ca rezultat al depunerilor de praf adus de vant, pârâul să continue să-şi taie drum şi în aceste depozite de leoss.

 

  

 

   Doamna profesoară Smaranda Enică, geolog de meserie, şi cu mine, la baza unor pereţi de leoss de pe versantul drept al Văii Mahomencea.

 

 

   Eu la cercetarea unor mici goluri subterane, ca să nu le spunem peşteri, care au luat naştere prin procesul de sufoziune.

 

 

 

   Pe Valea Mahomencea zonele de chei mai adânci alternează cu depresiunile mai deschise, astfel că mai în aval, pe cursul apei au fot şi doua mici localităti, Sânca şi Haidar, aşezări părăsite acum şi satele astfel disparute...

 

 

  

 

4.      Dealul Ienicerilor-Hamangia

 

   Se află în zona în care drumul de la Macin şi Slava Rusa ajunge în europeanul Tulcea-Constanţa.

   Astfel că din punctul rutier numit Două Cantoane prindem judeţeanul spre Beidaud pentru doar vreo 2km.

   Dealul Ienicerilor (numit local şi Dealul Balena, sau Dealul Luna) este in ,,insellberg”, un martor de eroziune ce se ridică cu 155m deasupra câmpurilor din jur, câmpuri cu o altitudine absolută foarte redusă, aici fiind foarte aproape Balta Ceamurlia, din Complexul lagunar Razelm-Goloviţa-Zmeica.

 

 

   Versantul sud-estic al dealului e mai prelung, el întinzându-se spre localitatea Baia, fostă Hamangia în vremea administraţiei turceşti.

   Suprafaţa pământului e ciuruită de numeroase gropi circulare, care nu sunt decât nişte doline de prăbuşire dezvoltate într-un strat de calcare orizontale.

 

 

   Una din doline a ajuns cumva la finalul unui proces de prăbuşire a tavanului, după ce stratele inferioare, cele situate la doar 2,5-3m adâncime au fost dizolvate odată-şi-odată de nişte ape freatice, când dealul îşi avea vârful la nivelul foarte de jos.

 

 

   Andrei Raftopol coboară primul prin micul aven de 3m adâncime şi doar 1m diametru.

 

 

   Avenul dă într-o săliţă cam de 4x5m şi doar 1m înălţimea tavanului.

 

 

   Coboară şi Simona şi cu mine şi vedem că în vreo 3 direcţii pornesc galerii, care comunică cu săliţa de sub aven prin ferestre destul de mici.

   Din informaţiile luate de pe site-ul ,,România-natura” s-ar părea că galeriile acestei peşteri ar putea totaliza o dezvoltare de aproape 350m, pe o distanţa aeriană de 95m.

 

 

 

5.      Rezervaţia Naturală Beidaud

 

   Localitatea Beidaud e situată într-o depresiune a Podişului Casimcei dezvoltată pe cursul superior al Râului Hamangia.

   În partea de nord-vest a satului, pe un pinten de deasupra văii, se găsesc ruinele unei cetăţi getice.

   Pentru a ajunge în rezervaţie noi am ieşit din localitate şi am ajuns la nivelul podişului în urma a 2-3 serpentine ale drumului.

   Rezervaţia prezintă şi un şir de capete de strat, roci pe care suntem tentaţi să le clasificăm la o primă privire ca fiind ,,strate de Carapelit” ori ca roci granitice, ca în Macin, dar nu, se pare ca aici avem tot strate de şisturi verzi, eventual porfire dure, ca în Muntele Consul.

 

  

 

   Vedere spre localitatea Beidaud, fotografie luată de pe marginea abruptului spre Valea Hamangia.

 

 

   Plimbare printre colţanii de pe marginea abruptului din Rezervaţia Naturală Beidaud.

 

 

   Aici întâlnim vegetaţie de silvostepă, cu poieni ierboase, dar şi cu tufe de măceş şi păducel, cu exemplare de mojdrean frumos mirositor şi de stejar pitic.

 

 

   Iarba şarpelui (Echium maculatul).

 

 

   Frăsinel (Dictamnus albus).

 

 

 

6.      Rezervaţia Naturală Muntele Consul-Izvoarele

 

      Muntele Consul e poate cea mai iconică imagine a unui ,,insellberg” din pediplena dobrogeană.

   Cu cei 333m alt. absolută vârful muntelui se ridică binişor deasupra nivelului de luncă al Râului Taiţa, pentru că acesta are aici zona cursului inferior, doar puţin mai spre sud-est vărsându-se în Lacul Babadag, cumva şi el parte a comlexului lagunar Razelm-...

   Izolarea sa în peisajul domol am câmpiei a născut şi lengenda conform cărei sub vârf ar fi inelul de care Noe şi-a amarat corabia...

 

 

   Rezervaţia este mai întâi de factură geologică, rocile fiind aici porfire frumos colorate, roci ce ţin de Podisul Babadagului.

 

 

   Porfire roz şi mov de pe versantul estic al Muntelui Consul

 

 

    Porfire cărămizii pe cuarţite albe.

 

 

   Dealtfel abruptul nord-vestic are un adevărat profil alpin.

 

 

   Pe lângă geologia spectaculoasă, rezervaţia naturală ia în considerare şi flora specifică de stepă, dar îmbrăcată primavara şi de covor de Bujor de pădure în zonele mai adăpostite.

 

 

   Bujori şi pe versantul sudic.

 

 

 

7.      Rezervaţia Naturală Chervant-Priopcea.

 

   Cuprinde creasta relativ îngustă ale dealurilor Chervant şi Priopcea, cresată de circa 3km, paralelă cu drumul dintre localităţile Cerna şi Măcin.

 

 

   Abruptul estic se ridică deasupra pâlniei de formare a pârâului Cerna, cel care se varsă în Lacul Traian, de langă Braţul Măcin.

 

 

   Privire în urmă, cu creasta Chervantului paralelă cu drumul ce vine dinspre localitatea Cerna.

   Vedere de pe primele trepte stâncoase ale Priopcei.

 

 

   Creasta Chervantului e formată în principal din cuarţite cu nuanţe diferite, ce variază de la alb la roz şi căramiziu.

 

 

   În schimb zona somitală a Vârfului Priopcea, care se ridica la alt. absolută de 411m, ţine de granitul specific Munţilor Macinului.

 

 

   Păr sălbatic pe faţa estică a Pripocei.

 

 

   Un fluture-molie întâlnit pe Vârful Priopcea.

 

 

8.      Rezervaţia Naturală Dealul Ghiunghiurmez.

 

   Mai zicem o dată: Ghiun-ghiur-mez.

   E o rezervaţie cu o suprafaţă destul de mare, chiar dacă ea cuprinde doar dealul cu acest nume turcesc.

   E un deal prelung, întins aproape pe 10km, între localităţile Pecineaga (de la Braţul Măcin) şi Meşteru, din apropierea Topologului.

   Deci forma de relief ţine de Podişul Babadagului, ca geologie aparţinând rocilor dure, porfire şi şisturi verzi.

   Aspect de stepă pe faţa nordică a Dealului Ghiunghiurmez.

 

 

   Zonă terasată, probabil atunci când aici se cultiva viţa de vie şi nu era declarată încă Rezervaţia naturală.

 

 

   La poalele versantului nordic sunt postate strate mari de loess, relief marcat în prezent de ravene adânci.

   Se poate observa cum vegetaţia arboricolă îşi caută adăpost de vănt şi poate o zona mai umeda pe aceste aşa-zise canioane în loess.

 

 

   Peisaj dobrogean cu stepa ajunsă la sfârşitul toamnei.

 

 

   Satul Dorobanţu adăpostit pe o vale ce coboară de pe versantul nordic al Dealului Ghiunghiurmez.

 

 

 

9.      Rezervaţia Naturală Dealurile Agighiol.

 

   Dealurile de la Agighiol fac parte din Dealurile Tulcei, un promontoriu de calcare din estul horstului dobrogean.

   Mai mult, Dealurile de la Agighiol sunt formate din vechi atoli de corali, geologie asemănătoare cu cea de la Crucea, din judeţul Constanţa, sau chiar cu formaţiunile calcaroase din Cheile Dobrogei.

 

 

   Strate de calcare mezozoice (carbonifer) la marginea unui atol de corali, formaţiuni cu diametrul de 3-4m.

 

 

   Astfel de blocuri monolitice de calcar sunt mai evidente pe versantul estic al celui mai înalt dintre dealuri.

 

 

   Dealurile sunt destul de aproape de malul Lacului Razelm şi oferă frumoase perspective mai ales spre lagună şi chiar şi spre apele departate ale Mării Negre.

   Vedere de pe vârful unui deal spre localitatea Sarichioi, de pe malul Lacului Razelm.

 

 

   Turbinele eoliene aliniate pe cele 3 dealuri de calcar.

 

   Mai trebuie amintit că la baza acestor dealuri, mai precis în locul numit Movila lui Uţă, a fost descoperit în anul 1931 un mormânt princiar cu două săli de inhumaţie în care se aflau obiecte de aur şi argint de o valoare inestimabilă, din care se remarcă ,,Coiful de la Agighiol”.

   Copii ale artefactelor de aici se pot vedea la Muzeul de Arheologie din Tulcea.

 

   Unul din dealurile cu atoli de corali mai dinspre nord.

 

 

  

10.  Rezervaţia Naturală Deniztepe.

 

   Din limba turcă Deniz Tepe se traduce ,,Dealul de la Mare” şi asta pentru că forma de relief cu structura de insellberg se află în marginea drumului Tulcea-Constanţa.

   La ieşirea din localitatea Mihail Kogalniceanu spre Constanţa se face un drum la dreapta, 2km până în satul Lăstuni.

   De aici se pleacă spre Deniztepe.

 

  

 

   La baza dealului, depozitele masive de leoss sunt brazdate ca de fiecare dată de ravene adânci, formate de apele de şiroire.

 

 

   De pe culmea dealului, vedere înapoi, spre satul Lăstuni, de unde am urcat noi.

 

 

   Varful principal, de 272m alt., are un relief accidentat, cu spinari discontinue de roci dure, în principal porfire colorate, asemănatoare cu cele din Muntele Consul.

 

 

   De pe vârf avem frumoase perspective spre Lacul Babadag, Ceatatea Enisala şi spre întinderile Lacului Razelm.

 

 

   Rezervaţia Deniztepe e de factură geologică, dar şi pentru insula de vegetaţie de stepă pe care o reprezinta dealul în mijlocul unor arii cultivate.

   Deasemeni zona înaltă reprezintă şi o statie de pasaj al pasărilor călatoare din neamul răpitoarelor.

 

 

   Vedere de pe deal spre satul Lastuni.

   În spate se vede şi Dealul Karatepe (Dealul Negru), zona de unde izvorăşte Râul Teliţa, cel care trece prin satul Lastuni şi pe la baza Dealului Deniztepe, pentru a se vărsa doar puţin mai încolo în Lacul Babadag.

 

 

  

 

11.  Rezervaţia Naturală Uspenia.

 

   Rezervaţia se află pe larga vale a pârâului Slava, în amonte de mânăstirea lipovenească Uspenia.

 

 

   Biserica Mânăstirii Uspenia văzută cam de unde începe rezervaţia de pe Valea Slava.

 

 

   Locul de cort de sub stejarul de langă poarta din fund a curţii mânăstirii.

 

 

   Pe drumul dintre lanuri şi pădure, dincolo de mânăstire.

 

 

  Rezervaţia naturală ocroteşte o pădure de liliac...

 

 

 

   Dar şi miile de exemplare de Mojdrean, un arbore mediteraneean cu flori albe şi frumos mirositoare.

 

 

   Mici pâlcuri de Bujori de pădure pe versanţii de lângă mânăstire.

 

 

   Flori rare din Rezervaţia Naturală Uspenia.

 

 

   Şi o plantă iubitoare mai mult de umbra şi de umezeală.

 

 

 

 

   Pe lângă aceste rezervaţii naturale prezentate mai sunt încă multe altele în Dobrogea de Nord.

   Putem numi câteva chiar din aria de cuprindre a Parcului Natural Munţii Măcinului:

-Rezervaţia Naturală Valea Fagilor

-Rez. Nat. Dealul Bujoarelor

-Rez, Nat. Cheile Chediului-Vârful Moroianu

-Rez. Nat. Vârful Secaru-Pietrele Lacului

 

   Alte rezervaţii care îşi aşteaptă şi ele ,,descoperitorii” şi fotografii ar mai fi:

-Rez. Nat. Pădurea Babadagului-Codru

-Rez. Nat. Dealul Sarica

-Rez. Nat. Dealul Călugarul-Iancina

-Rez. Nat. Carasan Teke

-Rez. Nat. Dealul Bujorului-Babadag

-Rez. Nat. Edirlen

-Rez. Nat. Dealurile Beştepe

-Rez. Nat. Başpunar

-Rez. Nat. Măgurele

-Rez. Nat. Korum Tarla

-Rez. Nat. Muchiile Cernei-Iaila

-Rez. Nat. Peceneaga

-Rez. Nat. Enisala

-Rez. Nat. Lacul Traian

 

   Deci tot atâtea motive pentru noi incursiuni în natura Dobrogei de Nord...

 

  

 

   Fotografii:

Andrei Raftopol

Gigi Cepoiu

 

  

 

 

  

  

Vineri, 19 iunie 2020 - 18:20 
Afisari: 4,255 


gigicepoiu