Reguli și nereguli în Parcul Național Cozia

Reguli

Din definiția parcului național înțelegem că acesta reprezintă o arie delimitată prin lege pentru a se proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Așadar, pe teritoriul acestuia, rolul omului se rezumă la a conserva mediul natural cu intervenție minimă. De regulă, parcurile naționale nu înglobează așezări tradiționale omenești, acestea regăsindu-se în cuprinsul parcurilor naturale, unde activitățile omului se îmbină armonios cu cele naturale. În schimb, cu rol de excepție, în parcurile naționale putem întâlni așezări monahale sau uneori cabane turistice, deși tot din definiția ariei protejate aflăm că turismul nu este una dintre activitățile pentru care se constituie parcul și, mai mult, acesta poate fi limitat dacă se opune protejării biodiversității. 

Puțină istorie

După cum probabil știți, Yellowstone a fost primul parc național din lume, fiind înființat la 1 martie 1872. Este celebru și pentru că are cea mai mare întindere din SUA și una dintre cele mai mari din lume, având o suprafață de 8.987 km pătrați, mai mare decât cea a județului Timiș (cel mai mare de la noi din țară).

Primul parc național din România, întemeiat în anul 1935, este PN Retezat. În acest moment, pe teritoriul țării noastre sunt 14 parcuri naționale, la care se adaugă și alte arii protejate cu un statut asemănător, precum geoparcuri sau parcuri naturale, în total fiind nu mai puțin de 31 astfel de situri și, lucru îmbucurător, numărul acestora este în creștere.

Așa se face că în martie 2000 se pun limitele Parcului Național Cozia, la 34 ani de la prima propunere în acest sens. Aria acestuia avea să fie mărită în 2003, ajungând la 17.000 ha, cuprinzând totalitatea masivului Cozia, Narățul (din munții Căpățânii) și Doabra-Călinești (din munții Lotrului). 

În planul de administrare a parcului este menționat că, pe lângă protecția și conservarea speciilor faunistice și floristice, pe teritoriul parcului național se oferă posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.

Nereguli

Dacă în cele anterioare am aflat câteva reguli sub care ființează aceste suprafețe protejate, cu principii împrumutate corect din zone în care au fost bine implementate, în cele ce urmează voi aborda și subiectul mai puțin plăcut, acela al administrării acestor arii, la care suntem mai puțin organizați. 

Succint, voi încerca să prezint cu obiectivitatea de acum faptele interpretate subiectiv la momentul în care s-au petrecut. Povestirea din rândurile care urmează a fost trimisă în aproape același conținut sub forma unei petiții la adresa de contact prin email a Parcului Național Cozia, la 8 iunie 2015. Însă voi reveni la acest subiect ulterior.

***

În data de 12 aprilie 2015, aflându-mă în zona Călimănești împreună cu familia, am decis să ne petrecem o parte a zilei plimbându-ne până la Cascada Lotrișor.

La intrarea din DN7 pe drumul care șerpuiește pe malul râului Lotrișor, mai exact după 200 m de la bariera (ridicată), am fost întâmpinat de un paznic, care s-a recomandat a fi ranger al Parcului Național Cozia, și care mi-a solicitat plata unei taxe de 5 lei pentru accesul pedestru mai departe.

Valoarea taxei respective nu era menționată pe niciun panou informativ aflat la vedere, ori la vreun eventual ghișeu pentru bilete, iar eu nu știam de existența acesteia. Orice persoană aflată în situația mea ar fi putut să creadă că fie legal nu există nicio taxă de drept pentru acces, fie valoarea acesteia se poate modifica aleator în funcție de aspecte mai mult sau mai puțin obscure. În cazul meu, solicitând lămuriri (în mod evident, nu unei persoane care mă putea lămuri), paznicul a schimbat regula și mi-a cerut să plătesc un singur bilet cu valoarea de 5 lei pentru accesul întregului grup, format din 4 persoane. 

Pe același principiu de negociere, paznicul ne-a informat că pentru acces, mașinile trebuie să achite o taxă de 10 lei (echivalentul a două bilete), indiferent de numărul de persoane aflate la bord, lucru pe care a și avut ocazia să ni-l dovedească.

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că nu există nici măcar o poartă de acces dincolo, instituind cel puțin spațial trecerea către un loc pentru care am achitat o sumă de bani, ci efectiv taxa își face efectul exclusiv temporal – după ce o achiți.

Acum, din puținele cunoștințe juridice pe care le am, în Constituția României este reglementat accesul pedestru liber în zonele publice și nu poate fi restricționat printr-o taxă. Ori drumul respectiv nu este, poate, public?! Cum ar fi posibil un astfel de lucru, din moment ce nu este construit pe proprietate privată, din fonduri private?

Chiar dacă parcul național ar institui taxa prin regulament intern sau lege a ministerului, tot în Constituție este menționat că: legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții.

În fine, am înțeles că este vorba despre o taxă de acces instaurată de PNC, dar am întrebat totuși suplimentar dacă voi primi un bon fiscal aferent biletului achiziționat. Răspunsul a fost negativ, argumentat de faptul că tichetul ține și locul unui bon fiscal. Inițial, am încercat să refuz cumpărarea invocând evaziunea fiscală, dar fiind pus în situația de fie a cumpăra un tichet și a ni se permite accesul, ori a nu cumpăra și a face cale întoarsă, am ales prima variantă. 

Plimbarea care a urmat s-a transformat vrând-nevrând dintr-una de agrement, într-una de observare și informare. 

Am aflat în parte de pe tichet, în parte de pe panourile întâlnite – informații consolidate ulterior din pagina de web a parcului – că zona care face parte din parcul național are un regim special: este interzis accesul mijloacelor de transport motorizate, accesul animalelor de companie, zgomotul (muzica), aprinderea focului în zonele neamenajate ca vetre, deversarea deșeurilor în apă etc. 

Desigur, regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate, la câteva sute de metri după respectivul punct de taxare găsind mașini parcate sau aflate în trecere, cu muzica duduind - spre bucuria persoanelor ieșite la grătar, ori cu animalele de companie lăsate libere din lesă și fără botniță (câini), gunoiul aruncat la marginea râului. 

Un puști care folosește panoul de informare pe post de țintă (sper să nu-și păstreze apetitul pentru vânătoare)

Am găsit aceeași atmosferă inclusiv la cascada Lotrișor, precum și în mai multe puncte pe parcursul drumului. 

La întoarcere, paznicul era angrenat într-o discuție amicală cu unul dintre grupurile despre care am menționat anterior.

Așadar, am constatat nu numai că rangerul/paznicul parcului nu aplică regulamentul parcului național, dar chiar negociază încălcarea tuturor prevederilor prin biletul buclucaș. Am presupus astfel că aplicarea regulamentului parcului nu intră în atribuțiile domniei sale.

***

A trecut mai bine de o lună și jumătate de la respectiva ieșire când, la 5 iunie 2015, după ce căutasem informații despre parc și despre instituțiile cărora să le pot sesiza cele întâlnite acolo, am trimis o sesizare la ANPC, în mare povestind cele de mai sus și întrebând care este statutul biletelor de intrare în PNC, totodată solicitând și informații despre administratorul drumului dintre DN7 și cascada Lotrișor.

Am primit această notificare automată în urma înregistrării sesizării, după care am așteptat răspuns timp de 30 de zile.

Pentru că acesta nu a venit, am trimis email-ul de mai jos pentru a afla ce s-a întâmplat.

Se pare că documentele se înregistrează cu o întârziere de o săptămână...

Tot în iunie, mai exact pe 8, am trimis în paralel o petiție către PNC (email: parcn@cozia.ro), în care am istorisit întâmplările prezentate mai sus și am adresat inclusiv o serie de întrebări:

Pentru a păstra cronologia, în data de 10 iulie am primit răspuns la sesizarea făcută ANPC:

Puteți frunzări aici Ordinul de Ministru nr. 3836/08.11.2012 privind tariful biletului de acces în parcul național:

http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2013/01/2013-01-15-OM3836-metodologie-tarifare.pdf

Articolul 2 lit. f din OUG 28/25.03.1999 prevede următoarele: 

“Art. 2 Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1) încasările efectuate din următoarele activităţi:f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale.”

La 13 iulie, neprimind până atunci nici măcar o confirmare că petiția a fost înregistrată, am scris din nou parcului, pe aceeași adresă de email.

Și așa a trecut vremea. Venind rândul acestui articol pentru a fi pus pe hârtie, la începutul lunii septembrie am încercat să îi contactez telefonic pe cei de la PNC, pentru a le afla punctul de vedere. După mai multe apeluri în care nu mi-a răspuns nimeni, am reușit să discut cu o doamnă care mi-a spus că adresa de email pe care am trimis sesizarea este a parcului, dar că au întâmpinat probleme cu serverele și că nu au primit mesajul. Mi-a indicat să trimit petiția către domnul Pavel Prundurel, de la care am și primit răspunsul de mai jos în foarte scurt timp:

“Stimate domnule Cristi Iliescu

Doresc să vă răspund la solicitarea dvs cât mai repede posibil pentru a nu vă lăsa să așteptați.

1. Răspuns :Tariful de vizitare a Parcului Național Cozia, în cuantum de 5 lei (inclus TVA) este instituit în baza legislației ariilor protejate, aprobat prin OM 3836/2012 al autorității de mediu. Aceste acte legislative respectă Constituția României. Vizitarea Cascadei Lotrișor se face pe drumul auto forestier aflat în administrarea RNP-Romsilva. Fiind drum auto forestier, există anumite limitări și restricții pentru circulația persoanelor și vehiculelor în această zonă. Suprafețele forestiere din zona Cascadei Lotrișor, inclusiv drumul forestier, sunt menționate în patrimoniul RNP-Romsilva. Limitele acestora pot fi consultate la Direcția Silvică Vâlcea. 

2. Răspuns :Este adevarat că reglementarea circulației vehiculelor, persoanelor etc, se implementează destul de dificil la nivelul întregului parc, pentru că acest aspect nu este suficient de bine înțeles și respectat de întreg publicul larg. Pentru simplificare, prin OM 3836/2012 s-a stabilit un tarif unitar de 5 lei pe persoană/zi. Nu s-au prevăzut cazuri particulare (ex: persoane autointitulate de bună credință. Pe dvs vă credem că sunteți de bună credință, dar avem suficiente exemple de persoane care sunt de bună credință doar în accepțiunea lor).

3. Răspuns :Biletul de vizitare este document fiscal, înseriat, înregistrat în evidențele contabile. Formatul și conținutul acestuia au fost verificate și aprobate de instituțiile fiscale. Când vom avea alte reglementări impuse, vom proceda ca atare.

4. Răspuns : Biletul de vizitare are tipărit pe el tariful de 5 lei pe persoană/zi. Noi recomandăm vizitatorilor să meargă pe jos de la intrarea pe drumul forestier până la Cascada Lotrișor. Să ne credeți că multe persoane caută tot felul de variante (nu au echipament adecvat, au copii mici etc). Este dificil să întorci omul înapoi sau să nu-l lași să treacă cu mașina. Dacă în mașină au fost 2 persoane, vor primi 2 bilete de vizitare. 

5. Răspuns: Încasările din tarifele de vizitare la nivelul întregului parc național pe anul 2014 au fost de 10.992 lei. Din acești bani s-a plătit și tipărirea acestor bilete de vizitare și s-au virat taxele la stat. Valoarea netă rămasă a fost folosită în scopul administrării ariei protejate (câte puțin pentru: igienizări, activități de pază, refacere trasee turistice, amplasare panouri informative etc). Toată această activitate este verificată anual în cel mai mic detaliu de Administrația Finanțelor Publice. Mă gândesc că ce bine ar fi dacă toate instituțiile/autoritățile/agenții economici etc, ar fi atât de bine controlați din punct de vedere fiscal ca și noi. 

6. Răspuns : În activitatea de administrare a PN Cozia trebuie să avem un sprijin solid și din partea autorităților (Garda de mediu, Agenție de protecția mediului ș.a.). Deseori apelăm la acestea pentru verificări, controale, luarea unor măsuri etc. Despre alte aspecte, nu pot să-mi dau cu părerea sau să interpretez legile statului. 

Pavel Prundurel

RNP Romsilva- Administratia Parcului National Cozia RA”

Morala (în loc de concluzii)

Ce s-a întâmplat în urma acestui demers? Se va schimba ceva în bine? Vom fi luați în seamă ca parteneri de discuție?

Eu pot contabiliza doar timp pierdut pentru mine, controale făcute de mântuială de către autorități și lehamitea arătată de instituție. De parcă îmi răsună în urechi: Ți-am spus să stai în banca ta!

Pe de altă parte, mă consider mai informat și am satisfacția de a fi participat cu ceva la ținuta civică a turistului. Știu că vocea mea poate fi auzită, și cu timpul cred că și tonul mi se va cizela. Și voi spune în continuare lucrurilor pe nume.

Cât despre munte, în termeni generali... cred că ni se ia de sub picioare și se parcelează. Cu tarif de vizitare. Instituit legal. La fel de legal ca interzicerea focului deschis în parc, a aruncării gunoiului sau a accesului motorizat. Printre altele. Dar animalele și plantele nu au gură să strige că li se încalcă drepturile. 

În concluzie, la noi în țară trebuie să mai treacă vreme până când va fi dat uitării dictonul Interesul poartă fesul! Să nu uităm însă că datorită lui avem în țară atâtea parcuri naționale - să mai paraziteze și alte structuri ceea ce nu a reușit Romsilva. Pentru că informare a turistului nu se practică nici în Media, nici la fața locului, așadar situația va fi de actualitate și pentru urmașii noștri, doar că ei vor avea panouri înfipte în mormanul de gunoi, pe care va sta scris: Aici a fost cândva un parc național.

Septembrie 2015

Cristi Iliescu

Sâmbătă, 12 septembrie 2015 - 15:26 
Afisari: 8,166 


cristi.ilies..