Reconstructia Refugiului Piscul cu Brazi - P.N. Buila-Vanturarita

M-am gandit sa postez un articol despre reconstructia Refugiului Piscul cu Brazi din P.N. Buila-Vanturarita in ideea ca poate va fi util celor care vor sa faca la randu-le astfel de proiecte.

Noi (Asociatia Kogayon) l-am facut avand deja experienta din 2009 cand am reconstruit de la 0 Refugiul Curmatura Builei. Atunci a trebuit demolata complet vechea cladire a refugiului din Curmatura Builei care in ultimii ani servise ca stana, apoi grajd pe perioada verii, pana la prabusire. A trebuit sa recladim refugiul pe un nou amplasament, dar am recuperate materialele inca bune din vechea cladire.

In cazul de fata, cladirea de la Piscul cu Brazi statea inca in picioare datorita micilor carpeli pe care le facusem acoperisului cu cativa ani inainte, insa acesta incepuse sa lase apa sa intre si cladirea s-ar fi degradat rapid daca nu se reface capital cel putin acoperisul. Tinand cont si de conditiile precare pe care le oferea refugiul (nu avea decat doua priciuri rudimentare, cladirea nu avea ferestre, usa era o improvizatie, nu exista pardoseala si pod), am luat decizia de a-l reface complet.

Asa arata refugiul inainte

Asa arata interiorul refugiului inainte

Cladirea formata dintr-o singura incapere cu o mica prispa in fata, a fost construita probabil ca adapost de muncitorii de la exploatarile forestiere facute in anii 50’ in bazinul Costesti si folosita ocazional si de catre ciobanii din Costesti/Barbatesti in drumul lor cu turmele spre/dinspre pasunile din Muntii Capatanii.

Primul pas al proiectului a fost acela al obtinerii aprobarilor necesare. S-a obtinut in promul rand avizul Administratiei P.N. Buila-Vanturarita si al Consiliului Stiintific al acestuia, procedura legala obligatorie pentru orice fel de amenajare pe teritoriul unui parc national. Cladirea nefiind mentionata in nici un document, s-a obtinut acordul Primariei Barbatesti, proprietara terenului unde aceasta este amplasata, iar fiindca se faceau lucrari de reparatie la o cladire temporara (fara fundatie) existenta, nu a fost nevoie de autorizatie de constructie.

Fiind pe teritoriul parcului national, sarcina administrarii refugiului revine Administratiei P.N. Buila-Vanturarita.

Al doilea pas a constat in evaluarea tehnica a starii refugiului, realizarea proiectului tehnic de refacere si pregatirea reconstructiei propriuzise. S-a mers la fata locului pt. evaluare si masuratori si s-au stabilit lucrarile si necesare: inlocuirea completa a acoperisului din sita, inlocuirea unei talpi putrezite si indepartarea pamantului din zona afectata, realizarea pardoselii si podului, deschiderea a doua ferestre, realizarea usii si obloanelor, izolarea externa si interna a peretilor, construirea moblierului intern (priciuri etajate, masa, banci) si extern (masa, banci).

Materialele pregatite de carat

In functie de acestea, s-a stabilit apoi necesarul de materiale: 4500 bucati sindrila, cca 200 scanduri, 50 bucati placaj, 50 kg cuie, 30 l ulei (pt. acoperis), balamale si alte maruntisuri, care au fost cumparate si pregatite pentru transport (fasonate la dimensiuni ce permit transportul de catre voluntar si in asa fel incat sa nu se care inutil si sa usureze munca).

Serpasii refugiului

Apoi s-a identificat cea mai scurta si usoara varianta de transport a materialelor: cu tractorul din sat pe drumul forestier, apoi cu utilajele grele pe un drum de exploatare forestiera ce se derula in zona, apoi cu spinarea pe o culme unde s-a amenajat o potecuta.

In poiana de sus trebuie sa ajungem

Aportul voluntarilor a constat in primul rand in transportul materialelor. Tinand cont de experienta din 2009, de data asta am ales varianta sa caram mai intai sus toate materialele si abea apoi sa ne apucam de reconstructia propriuzisa. Asta pentru a evita timpii morti in care cei care lucreaza raman fara material din cauza diferitelor motive ce incurca transportul acestora: conditii meteo nefavorabile, voluntari insuficienti. Pentru a ne asigura ca putem transporta intraga cantitate de materiale conform planului, ne-am bazat pe un nucleu de voluntari ai Asociatiei Kogayon si ai unei organizatii belgiene partenere (Bouworde), care au asigurat permanent ape cele 3 saptamani in care s-au transportat materialele si s-a reconstruit si amenajat refugiul. Acestora li s-au alaturat si alti voluntari, in special la sfarsit de saptamana.

Am ajuns in poiana

Munca efectiva a fost concentrata pe parcursul a 3 saptamani (2-24 iulie): 3 zile necesare transportului motorizat al materialelor pana unde s-a putut ajunge cu tractorul, 12 zile pentru transportul acestora cu spatele de catre voluntari (155 transporturi/om pe un traseu dificil, in urcare, cu diferenta de nivel de aproape 300 m si durata de o ora si jumatate) si 5 zile pentru lucrarile de reconstructie propriuzise.

Materialele si pana la urma materialele au ajuns toate sus

Si apoi a inceput reconstructia

Dupa ce s-au transportat materialele s-a inceput lucrarea propriuzisa, facuta de catre mesteri din comunitatea locala (printre care ma pot numara si eu ca voluntar :) S-a inlocuit o talpa putrezita si s-a consolidate fundamental, s-a demolat complet acoperisul spart, s-a batut sindrila noua, s-a construit pardoseala si pod din cherestea uscata de rasinoase, s-au decupat doua ferestre, s-a construit usa si obloanele ferestrelor, s-a izolat refugiul la exterior cu sindrila si la interior cu placi agglomerate, s-au construit priciuri etajate (6 paturi mari), o masa si banci in interior, o masa si banci in exterior. In plus s-au montat pe pereti cuiere, harta a parcului, la exterior un banner si la interior postere si afise cu regulile. Refugiul a fosta dotat cu faras, matura, materiale informative, caiet de impresii si pix. Fiindca la Curmatura Builei prize montata a avut mare success, aici am montat intrerupator si bec :)

Si incet, incet din ruina am facut...

Un refugiu nou

Incapator

Bine izolat la exteior si interior

Primitor

Si frumos :)

In total proiectul a necesitat 227 zile munca/om.

Au participat 49 voluntari romani (in principal din Asociatia Kogayon si Kepler-Rominfo si prieteni ai acestora), 9 belgieni de la Asociatia Bouworde si 5 mesteri din comunitatea locala (Costesti).

Bugetul total necesar reconstructieri si amenajarii refugiului a fost de cca 10.000 RON din care 6.000 RON pentru materiale, 3.000 RON pentru manopera si 1.000 cheltuieli cu transportul. La acestea se adauga aportul voluntarilor care au participat stand la cort si asigutandu-si fiecare cheltuielile de transport si masa.

Toate acestea au dus la transformarea unei cladiri ruinate intr-un refugiu frumos, primitor, bine izolat, cu o capacitate de 12 locuri, ce va sta deschis in permanenta vizitatorilor Parcului National Buila-Vanturarita pentru cazuri de urgenta.

Multumim tuturor voluntarilor care si-au pus la dispozitie entuziasmul, energia, timpul si banii pentru realizarea acestui proiect, sponsorului Kepler-Rominfo si celor care au avut incredere in Asociatia Kogayon si au donat acesteia in 2010 2% din impozitul pe salarii, mesterilor locali, Administratiei Parcului National Buila-Vanturarita si tuturor celor care au sprijinit si crezut in acest proiect.

Multumim de asemenea tuturor celor care vor avea grija ca acest refugiu sa fie pastrat intact, curat si pentru scopul destinat cat mai multa vreme.

Luni, 12 septembrie 2011 - 16:14 
Afisari: 5,234 


florinstoica..