Raul de altitudine. Simptome, prevenire, tratament.

      Raul de altitudine (raul de munte) este un sindrom care apare deseori la montaniarzii care urca la altitudini foarte mari (peste 3000m. ). Datorita scaderii presiunii atmosferice, in aer este prezent din ce in ce mai putin oxigen ducand astfel la posibilitatea aparitiei raului de altitudine.

      Severitatea sindromului depinde de cat de sus si cat de repede se face ascensiunea. Persoanele nascute sau care traiesc o perioada lunga de timp la altitudini apropiate de nivelul marii au sanse mai mari de a dezvolta acest sindrom, la fel si cele care fac eforturi fizice foarte mari in timpul sau imediat dupa ascensiune. (Vezi numeroasele cazuri de rau de altitudine la ascensiunea varfului Mont Blanc unde - la presiunea ghizilor - ascensiunea se face foarte rapid, cu pretul unui efort foarte ridicat). 

      Persoanele cu o serie de afectiuni pulmonare, boli cardiovasculare sau afectiuni ale sangelui au sanse foarte mari de a dezvolta rau de altitudine de la altitudini mai mici (peste 2500m).

Pentru a preveni necazurile date de raul de altitudine este necesar sa respectam niste reguli minime si de bun simt:

      - planuiti-va ascensiunea astfel incat sa nu depasiti doza de efort cu care sunteti obisnuiti. Cu cat altitudinea creste cu atat durata de aclimatizare este mai mare. (1 zi < 4000m, 2 zile <5000m).

      - consumati cat mai multe lichide (minimum 1l de apa/2h)

      - dati atentie oricarei probleme aparute, cum ar fi: dureri de cap, ameteala, reactii involuntare, confuzie, somnolenta, sangerari nazale. 

In cazul in care apar asemenea probleme este recomandat sa va retrageti imediat la o altitudine mai mica, altfel riscati dezvoltarea unor afectiuni mai severe precum edemul pulmonar sau cerebral.

      Altitudinea trebuie respectata, nu fortati ascensiunea daca nu sunteti bine aclimatizati. Pe langa problemele medicale personale riscati sa stricati si planurile colegilor de tura si chiar sa le puneti viata in pericol. 

Exista 3 mari categorii ale raului de altitudine:

       1. Raul acut de munte ( Acute mountain sickness – AMS).

        Simptomele AMS sunt unele „normale” pentru o ascensiune: dureri de cap, ameteala, confuzie. stare de voma. Respiratia este de asemenea afectata, cei mai multi alpinisti experimenteaza ceea ce se numeste Cheyne – Stokes sau respiratie periodica, caracterizata prin 10 -15 secunde de respiratie rapida urmate de o perioada in care respiratia lipseste cu desavarsire (apnee). Este des intalnita in timpul somnului si poate speria colegii colegii de cort sau camera. 125 mg de Diamox (Acetazolamida), înainte de culcare, poate ajuta la reducerea sau eliminarea apneei.

        In situatia in care sederea la inaltimi mai mari de 3000 m se intinde pe o perioada mai lunga de timp pot aparea si alte simptome ale AMS cum ar fi umflarea mainilor, a picioarelor, a fetei. Umflaturile nu sunt permanente, de regula nu au alte efecte secundare negative dar pot creea o stare generala de buna dispozitie datorata glumelor la adesa inpricinatului (asta iarna intr-o tura in Alpi am ras de colegul nostru de tura o jumatate de noapte – foarte util moralului general al echipei). 

        Pentru a limita (dar nu elimina complet) riscul de AMS este bine sa nu depasiti 1000m de ascensiune/zi (la altitudini <4000 m) si 300-500m/zi la altitudini de peste 5000m.

        In cazul in care, desi ati respectat in intregime liniile directoare pentru aclimatizare, simptomele AMS – mai ales durerea de cap – persista, este cazul sa va opriti imediat. Nu este recomandat, de exemplu, sa luati un medicament pentru raceala/gripa si apoi sa continuati ascensiunea. Cel mai probabil veti trece la nivelul urmator de gravitate al AMS - edemul cerebral sau pulmonar.

Tratament sugerat

         In primele momente al aparitiei durerii de cap este bine sa va opriti imediat, sa beti cat mai multa apa si sa luati un medicament (ex 800mg de Ibuprofen sau paracetamol). Daca dupa 30-60 de minute durerea de cap nu a disparut, este cazul sa coborati (500 – 1000m, in functie de altitudinea la care va aflati). In nici un caz nu trebuie sa va continuati ascensiunea, riscati viata voastra si a colegilor de tura!

         In situatia in care ati coborat 500-1000m si durerea de cap persista si dupa 10-12 ore sau apar si alte simptome trebuie sa continuati coborarea de urgenta pana la inaltimi sub 2500m.

         Chiar si in situatia aparitiei durerilor de cap unii alpinisti experimentati aleg sa continue ascensiunea (luand Diamox, Ibuprofen/paracetamol), durerea disparand dupa cateva ore. Nu pot recomanda acest lucru decat acelora care au o experienta solida la altitudini mari si care s-au mai confruntat anterior cu probleme de AMS.

       2. Edemul pulmonar de mare altitudine (HAPE)

       Simptome: - In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o gafaiala intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice. Aparitia mai mult sau mai putin rapida a semnelor (edem subacut) depinde de modul de evolutie al insuficientei ventriculare stangi. Auscultarea inimii indica o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), cea a plamanilor raluri uscate, zise crepitante, cu predominenta la baza plamanilor. Alte semne de insuficienta cardiaca periferica (cresterea marimii ficatului,turgescenta venelor jugulare) sunt mai rare, edemul pulmonar manifestandu-se mai ales atunci cand insuficientaventriculara stanga nu este insotita inca de complicatia unei insuficiente ventriculare drepte. (http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/edem-pulmonar_3235)

       Acesta poate evolua de la o forma usoara la una care poate periclita in cateva ore viata. Simptomele apar de obicei in a doua noapte dupa ascensiune, se agraveaza in timpul noptii si pot deveni treptat mai grave. Simptomele usoare includ, de obicei, tuse uscata si dispnee doar dupa un efort usor.

       Tratament - diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea caderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza. (http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/edem-pulmonar_3235)

        3. Edemul cerebral de mare altitudine (HACE).

        Este prezent in grad redus in toate formele de rau de altitudine, dar poate deveni sever. Se manifesta prin cefalee, confuzie mintala, ataxie (mers nesigur si necoordonat) si coma.

Medicamente utile pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor AMS

       Diamox (Acetazolamide) este un stimulant respirator. Aceasta ameliorează, de obicei, durerile de cap cauzate de AMS. Unii alpinisti cu experienţă recomanda luarea de Diamox (125 mg, de două ori pe zi), cu câteva zile înainte de inceperea unei ascensiuni; altii susţin cu tărie argumentatia potrivita careia de fapt Diamoxul doar mascheaza simptomele AMS. Acesta este bine de luat atata vreme cat sunt respectate liniile directoare ale ascensiunii, hidratarea este facuta corect, nu sunt ignorate simptomele AMS aparute si este citit cu mare atentie prospectul medicamentului.

       Decadron (dexametazona) actioneaza în mod diferit, prin reducerea acumularii de lichid in plamani si creier. Prin urmare, ajuta si el la atenuarea durerilor de cap asociate cu AMS.

       Ginkgo Biloba. Recent, o serie de experimente bine construite au aratat faptul ca o cura de Ginkgo Biloba cu cateva zile inainte de inceperea ascensiunii ajuta la atenuarea principalelor simptome ale AMS, in mod special a durerilor de cap. Neavand efecte secundare ramane la latitudinea voastra ce cantitate doriti sa luati.

       Viagra (sildenafil citrat). Mai multe detalii veti gasi aici. http://www.medicalnewstoday.com/releases/11668.php. Nu luati acest medicament decat la sfatul medicului si doar daca alaturi de voi se afla o persoana de sex opus :P!

        Ar mai fi foarte multe de spus despre acest subiect. Cu mare placere accept completari si informatii noi. Impartasirea experientelor fiecaruia este necesara si utila, iar acest articol, cu siguranta, are nevoie si de alte informatii.

        Atentie, sfaturile din articolul de fata se adreseaza in primul rand novicilor in alpinismul la altitudine si sunt bazate pe experiente personale si ale colegilor de ture.

        Inainte de a decide ce medicamente luati este bine sa consultati un medic!

Bibliografie: 

     - http://www.tibetdiscovery.com/travel-tips/high-altitude-sickness/

     - http://www.mountainzone.com

     - http://www.princeton.edu/~oa/safety/altitude.html 

     - http://www.medicinenet.com/altitude_sickness_symptoms/views.htm 

Joi, 2 august 2012 - 12:15 
Afisari: 13,028 


mkcp