Prin Crai, intre Vladusca si Valea Spirlei

Acum ceva timp am postat pentru iubitorii Craiului o schita si cateva insemnari ce-si propuneau sa ajute la cunoasterea si intelegerea portiunii dintre Valea Podurilor si Vladusca : http://www.carpati.org/articol/prin_crai_intre_valea_podurilor_si_vladusca/1010/

Articolul de mai jos continua prezentarea masivului spre sud, cu zona cuprinsa intre Vladusca si Valea Spirlei. Inainte de a intra in subiect precizez ca schita nu este perfecta si poate fi imbunatatita (astept comentarii si propuneri in acest sens) iar aparitia unor descrieri de buna calitate (vezi articolul lui Dan Marza despre abruptul Spirlei) este foarte utila si apreciata, indiferent de numele autorului.

Pentru inceput o schita (disponibila la o rezolutie mai buna pe Picasa: https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/20112012PiatraCraiuluiHartiAleUnorZoneDinAbruptulVestic  ) si o imagine de ansamblu cu o buna parte din zona prezentata, vazuta de la Plaiul Foii :

Schita trebuie privita sub rezerva ca nu are calitatea unei ridicari topo iar relieful este complex.

Vladusca isi aduna apele de pe o zona intinsa, de la Amfiteatrul Coltilor Gemeni pana dincolo de Anghelide. Firul principal este intrerupt de numeroase praguri si rupturi de panta cu aspect de perete ce impiedica ascensiunea directa. Nici traversarea de pe un mal pe celalalt nu este usoara, cele trei braie avand serios de treaba la intersectia cu valea : Braul de Sus se strecoara prin doua hornuri inclinate aflate de o parte si alta a firului, Braul de Mijloc trece pe malul stang (geografic) printr-o mare diferenta de nivel - locul "La Placi" iar Braul de Jos coboara si apoi urca rampe abrupte (imaginile in ordinea mentionata) :

Numerosii afluenti ai Vladuscai si crestele ce ii despart sunt in general accesibili si interesanti pentru catarare usoara in zona lor superioara, deasupra Braului de Sus . Sub hatasul acestuia aspectul se schimbasemnificativ, valcelele si muchiile se aspresc si se transforma in pereti verticali. De aceea, desi Braul de Mijloc si cel de Sus merg in paralel mult timp, trecerea cu usurinta din unul in altul se face in bazinul Vladuscai doar in doua puncte : padina inierbata ce iese la locul Elis (privita din ambele parti)

si, putin mai spre sud, Scocul Bun (valcel accesibil pana in creasta)

In continuare afluentii Vladuscai cuprinsi intre firul principal si Spirla vor fi prezentati de la nord la sud, pornind din seaua de obarsie a firului principalul.

Primul afluent (fara nume) are un parcurs scurt, intrerupt de numeroase praguri, si conflueaza cu Vladusca imediat sub Braul de Sus. Din creasta porneste sub forma unui scoc pamantos inclinat si rupt, la mica distanta de seaua principalului Vladuscai.

Urmeaza Valcelul Cu Poieni, ce pleaca din creasta ca doua padine inguste si paralele o buna distanta, cu un parcurs domol presarat cu mici praguri :

Mai jos scocul sudic are o saritoare (se poate ocoli larg prin stanga in urcare), apoi firele se unesc la nivelul Braului de Sus. 

Dupa confluenta fetele devin veritabile poieni, paradis al caprelor negre, de aici si denumirea data acestui fir. 

Minunea nu poate dura prea mult, poiana e o exceptie in aceasta lume a verticalului, asa ca talvegul se adanceste si devine perete deasupra Braului de Mijloc. Apoi isi domoleste panta pentru putin timp, prevestind parca marea cadere din capatul traseului Anghelide (iese in dreapta petei galbene, intre aceasta si Poarta, "spaland" prima panta ascendenta din Anghelide)

Valcelul cu Poieni e marginit spre sud de o creasta ingusta, o succesiune de tancuri si praguri, a carei parcurgere este placuta si spectaculoasa (vazuta aici din Valcelul Ulciorului):

Creasta este intrerupta de doua sei prin care hatase de capre bine conturate fac legatura intre Valcelul cu Poieni si vecinul sau sudic, Valcelul Ulciorului

Suntem din nou in creasta principala si inaintam spre varful La Om. Urmeaza un bazin larg si domol ce isi aduna firele pentru marile confruntari din aval, usor de anticipat inca de aici :

Este Valcelul Ulciorului, numele a fost ales dupa cel al grotei aflate pe malul sau stang in zona Braului de Mijloc. Din creasta pana in Braul de Sus talvegul larg al valcelului coboara lin printre piepti de piatra, putinele praguri putand fi usor ocolite pe fetele de iarba. Imediat sub Braul de Sus panta creste insa abrupt si rupturile se succed una dupa alta.

Acelasi valcel vazut din Braul de Mijloc, in dreapta se observa grota omonima :

La intersectia cu Braul de Mijloc linia valcelului se domoleste putin apoi capata din nou accente verticale si intersecteaza Traseului Anghelide in portiunea descendenta de dupa Poarta, in sensul de urcare.

In partea superioara a valcelului privirea ne este atrasa de muchia sa nordica si apoi de o cetate de piatra vizibila inca din creasta :

Privita de dedesubt, din Braul de Sus, cetatea isi dezvaluie forma rotunda si secretul bine ascuns : o grota larga si putin adanca, avand o coloana mare in centru si strajuind o poiana cat un teren de fotbal. Sub ea sunt dispuse pe doua niveluri alte trei grote mici. Dan Marza a numit locul "bisericuta" :

Accesul la "bisericuta" se face pe un scoc inierbat ce traverseaza centrul cetatii (ce imediat mai jos devine vertical) , urcand apoi in dreapta un prag de piatra :

Valcelul Ulciorului si-a adunat incet-incet firele rasfirate prin copaia larga iar acum panta incepe sa creasca. E locul in care intersecteaza Braul de Sus si coborarea pe fir trebuie abandonata. 

Parasim valcelul in favoarea hatasului braului, fie spre sud (stanga, avand ca reper un tanc ascutit prin spatele caruia vom trece) fie spre nord (dreapta, pe sub cetatea de piatra).

Se impune o precizare importanta: Valcelul cu Poieni, Valcelul Ulciorului si muchiile invecinate lor au un parcurs accesibil doar in portiunea superioara, intre Braul de Sus si creasta. De aceea parcurgerea in coborare impune retragerea obligatorie pe Braul de Sus si implicit cunoasterea acestuia.

Din nou in creasta principala. La sud copaia larga a Valcelului Ulciorului este marginita de o coama larga alcatuita dintr-o succesiune de muchiute si scocuri inierbate, multe din ele prietenoase si apreciate de doritorii de catarare usoara, a caror panta creste in apropierea crestei.

Dincolo de coama, spre sud, urmeaza bazinul unui valcel pe care l-am numit Scocul Bun pentru ca ofera o cale de acces facila intre creasta masivului si Braul de Mijloc (o prezentare a valcelului este in http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_scocul_bun_acces_direct_braul_de_mijloc_-_creasta_nordica_/2482/  ).

Sub Braul de Mijloc Scocul Bun primeste din dreapta un afluent ce-si are obarsia in padina inierbata de la locul Elis (este valcelul ce leaga Braul de Mijloc si intrarea in Traseul Anghelide). Apoi face doua schimbari bruste de directie, intai spre dreapta si apoi la stanga, spre vest, firul a curs spre nord modeland Canionul Negru). Dupa o verticala impresionanta primeste din stanga doi afluenti si continua coborarea sub numele de Secundarul Sudic al Vaii Vladusca, peste un numar de praguri si saritori interesante (grad de dificultate 2A, o prezentare a portiunii alpine a acestui fir se gaseste in http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_valea_vladusca_-_secundarul_sudic/2480/  ).

Coborarea din creasta principala pe Scocul Bun incepe in extremitatea nordica a bazinului acestuia, chiar pe coama ce-l desparte de Valcelul Ulciorului. Se tin in general fetele de iarba din dreapta, iar cand traversarea talvegului este necesara se revine pe dreapta cat mai repede. Desi parcursul nu prezinta dificultati tehnice este de preferat intai urcarea lui pentru familiarizarea cu aspectul locurilor. Cateva imagini din coborarea Scocului Bun :

Acelasi fir, devenit Secundarul Sudic al Vladuscai, vazut de jos din padure (saltul peste perete il face prin strunga ingusta in forma de V aflata la verticala talvegului):

O caracteristica a Craiului sunt vaile accesibile in portiunea superioara dar dificile sau chiar inabordabile in zona joasa de padure, iar Scocul Bun e una dintre ele.

Scocul Bun e delimitat pe stanga de o muchie abrupta, cvasi-verticala pe fata ei sudica si tapetata cu iarba si grohotis marunt pe cea nordica. Imediat deasupra Braului de Sus muchia de transforma in perete vertical apoi panta ramane inclinata si jnepenisul devine stapan. Pana in Braului de Mijloc muchia capata din nou accente aproape verticale.

Din nou pe creasta. Dupa muchia din stanga Scocului Bun suntem in dreptul unei uriase caldari inierbate. Este Caldarea Ocolita, prin urmare firul de vale ce porneste de aici scapand apoi vijelios poarta numele Valcelul Caldarii Ocolite (pe stanga se vad Coltii Rai):

Ca o paranteza, nu am inteles de ce predecesorii au numit "Caldarea Ocolita" un loc prin care se mergea spre creasta, usor si aproape pe oriunde, inca de la inceputul secolului trecut.

Vlacelul Caldarii Ocolite este cel mai nordic afluent al Vaii Spirlei si respecta "regulile zonei", fiind usor accesibil doar in partea lui superioara. Dupa ce isi aduna afluentii in caldarea imensa panta incepe sa creasca si urmeaza o prima repriza de saritori spalate. Se domoleste putin, mai trece o saritoare si primeste din stanga un afluent cu forte proaspete venit dinspre Coltii Rai. Acum nimic nu-i mai sta in cale, se arunca multe sute de metri peste numeroase praguri. Aici totul e urias si impresionant: peretii uneori surplombati ai vaii, saritorile verticale, Turnul Nordic al Spirlei si poiana foarte inclinata ce strajuiesc firul pe stanga.

Mult mai jos, la limita padurii, valea primeste din dreapta Valcelul Craitei, si el la fel de navalnic si tumultuos dar cu un parcurs semnificativ mai scurt. Valcelul este cel mai nordic fir ce trimite apa spre bazinul Spirlei, avandu-si obarsia in fetele inclinate din zona Braului de Mijloc intre Scocul Bun si Valcelul Caldarii Ocolite. In aval de confluenta cu Valcelul Caldarii Ocolite are cateva praguri uriase, fiind practicabil in portiunea de deasupra acestora pana la seaua de obarsie. Poteca ce vine dinspre punctul de belvedere ajunge in fir chiar sub o saritoare (in centrul primei imagini) ce poate fi urcata sau ocolita foarte larg prin sud (prin bazinul VCO si urcand apoi printr-un jnepenis des):

Ceva mai sus scocul trece peste un mic prag apoi primeste din stanga geografic (dreapta in urcare) doi afluenti scapati printre creste ascutite. Cel de sus este Hornul Rosu, poteca foarte abrupta si dificila mai ales in coborare.

Panta se domoleste si urmeaza o poienita larga si inverzita. Inainte de seaua de obarsie firul trece inca o saritoare, usor de ocolit pe fetele inierbate din stanga (geografic) :

Pentru o imagine de ansamblu a zonei consider utile si cateva precizari despre braurile de aici.

Braul de Jos isi desfasoara parcursul numai prin locuri cu vegetatie (o prezentare completa a portiunii dintre Izvorul lui Orlowski si valcelul Craitei se gaseste la http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_braul_de_jos_1._izvorul_lui_orlowski_-_craita/2173/ ). Dupa traversarea firului principal al Vaii Vladusca, loc remarcabil prin contrastul dintre doua fete de piatra perpendiculare - una perfect neteda iar celalalta compusa parca din felii, braul se strecoara pe sub imensi pereti verticali pana la pata galbena din capatul Traseului Anghelide.

Urmeaza o scurta coborare de-a lungul valcelului ce vine din Poarta apoi braul ramifica, astfel ca pana la intersectia Valcelului Caldarii Ocolite (si in continuare mult mai departe) sunt posibile doua variante: una pe sub fetele de piatra ce marginesc initial Traseul Anghelide (varianta mai salbatica si dificila pe care eu o consider principala, marcata pe schita si descrisa in jurnalul mentionat anterior) si alta mai jos, la limita dintre padure si abrupt.

Spre deosebire de Braul de Jos, care are un parcurs relativ constant ca altitudine, Braul de Mijloc castiga pe verticala peste 300 de metri intre Valea Vladusca si Valcelul Caldarii Ocolite, in principal datorita celor trei urcusuri semnificative: La Placi, sub grota La Ulcior si pasajul aflat la sud de Scocul Bun. Intrucat exista numeroase descrieri ale acestei portiuni de brau voi puncta doar cateva repere.

Mergand spre sud, dupa traversarea grohotisului din firul Valcelului cu Poieni, braul se orienteaza descendent spre vest (dreapta) pentru a ocoli un contrafort puternic. Aici continua insa pe sub perete si apoi peste un piept de piatra un hatas bine batut (mai ales de capre), care urca peste contrafortul mentionat si reintalneste braul in vecinatatea Valcelului Ulciorului. Varianta (marcata punctat pe harta) contine un pasaj de catarare, dificil de parcurs in sens invers sau daca e umed. Hatasul spre sud, in locul in care reintalneste braul :

Din portiunea orizontala a braului de langa Scocul Bun, privind spre sud peste firul Valcelului Caldarii Ocolite, distingem deasupra Turnului Nordic al Spirlei o strunga inierbata aflata la aceeasi altitudine (in dreapta fotografiei, in umbra)

Acesta este nivelul geologic al Braului de Mijloc, care el se transmite pana in traseul marcat La Lanturi unde continua Braul de Mijloc - ramura sudica. Din pacate firul foarte accidentat al Valcelului Caldarii Ocolite a putut fi traversat facil doar mult mai sus iar poteca braului nu a mai coborat, iesind in traseul La Lanturi la nivelul Braului de Sus - ramura sudica. De aici diferenta de nivel semnificativa intre cele doua capete ale Braului de Mijloc in zona Lanturilor, cauza a multor confuzii si dificultati in orientare.

Cea mai dificila si expusa portiune a Braului de Mijloc este cuprinsa intre Scocul Bun si Coltii Rai. La sud de Scocul Bun braul are o saritoare de 7-8 m care se poate catara sau ocoli pe valcelul pietros din stanga (tot in catarare dar mai usor). 

Apoi urmeaza un punct foarte aerian, ce se oate ocoli urcand direct prin(tre) jnepeni fata inclinata din stanga. Ceva mai spre sud braul este iar intrerupt de un piept de piatra spalat, chiar inainte de a ajunge in Valcelul Caldarii Ocolite. Pasajul (prezentat din ambele sensuri de mers) este foarte expus iar trecerea e ingreunata de aparenta lipsa a prizelor de picior, ascunse vederii cand descataram.

Din Braul de Mijloc se poate iesi spre creasta urmand Valcelului Caldarii Ocolite. Deasupra braului inaintarea e blocata de o saritoare de 5-6 m ce poate fi depasita pe fata din dreapta

Ceva mai sus o succesiune de saritori intrerup din nou firul. Urmand afluentul din dreapta observam imediat spre stanga o branita inierbata ce revine in valcel deasupra saritorilor. Accesul in continuare pana in creasta este elementar.

Dupa traversarea Valcelului Caldarii Ocolite braul urca abrupt prin locuri aspre, vizand o sea din zona Coltilor Rai. Este Trecerea Mult-Dorita, loc indelung cautat pentru ca Braul de Mijloc sa nu se intrerupa si sa ajunga in traseul Lanturilor. Calea de acces a fost "botezata" si mentionata prima data de dl. Dinu Mititeanu.

Braul de Sus are de la Vladusca spre Valcelul Caldarii Ocolite doua portiuni distincte: intai un hatas clar parcurs relativ des (pana la Locul Elis), apoi unul abia conturat (o prezentare completa a Braului de Sus intre Amvon si varful La Om se gaseste la http://www.carpati.org/jurnal/piatra_craiului_braul_de_sus_din_poiana_inchisa_pana_dincolo_de_varful_ascutit_iii_amvon_-_la_lanturi_/2108/  ).

Braul prezinta un punct aerian la trecerea pe sub Bisericuta.

Pe coama ce desparte Valcelul Ulciorului de Scocul Bun braul are un hatas slab conturat si neclar. Un bun reper este intrarea in bazinul Scocului Bun, pentru care se coboara un horn scurt relativ inclinat

Muchia ce delimiteaza Scocul Bun spre sud are o vegetatie bogata prin care hatasul se pierde usor. Ca orientare generala se urca sustinut pana intr-o sea aflata sub un mic perete vertical, de unde trecerea in Valcelul Caldarii Ocolite se face urmand o prispa inclinata de iarba (seaua vazuta dinspre sud)

Din prezentare nu putea lipsi Traseul Anghelide, perla a Craiului desfasurata in bazinul Vladuscai. Intrucat despre aceasta minunata cale de acces spre Braul de Mijloc s-a scris mult si amanuntit il mentionez doar prin intermediul a doua imagini, una continand parcursul traseului iar cealalta "semnul distinctiv" caracteristic.

Articolul a fost ilustrat cu imagini proprii dar si unele surprinse de Marius Radu, Mircea Ordean si Dan Marza, carora le multumesc pe aceasta cale. Si o mentiune suplimentara pentru contributia importanta a lui Dan la trasarea schitei.

Joi, 21 februarie 2013 - 17:47 
Afisari: 4,493 


mugurel.ilie..