Pregatirea unei stationari pe munte pe timp de iarna

      O sa scriu cate ceva despre adaposturile de iarna, unele explicatii fiind insotite de niste schite facute de mine in paint.

Ca vrei sa inoptezi iarna pe munte sau  Doamne fereste, esti nevoit sa ramai si nu dispui de cort, ar trebui sa stii anumite mici probleme pe care le poti rezolva si care iti pot face viata mai usoara. Aceste adaposturi de urgenta pot fi folosite si o noapte dar si mai mult timp, daca dorim o aventura.

        In primul rand, nu trebuie sa lipseasca sacul de dormit, un izopren bun, o sursa de  gatit.

In alegerea locului viitorului adapost, trebuie sa tinem cont de cateva lucruri pe care trebuie sa le "bifam" in mintea noastra. Adapostul trebuie sa asigure o protectie artificiala impotriva:

-vantului: prin folosirea peretilor de stanca, versantii de sub vant, ziduri de pietre, pelerine ...etc

-aerului rece: prin construirea unui adapost inchis si incalzit

-precipitatiilor: cort, foaie de cort, adapost de zapada

-umiditatii si frigului de sub noi: prin folosirea izoprenului, saltelei, haine, tufaris, etc

Impotriva frigului atmosferic, adapostul este protejat natural daca este pe versantii mai putin expusi inghetului si nu se afla pe fundul vailor. Zona cea mai calda se gaseste intre mijlocul si patrimea superioara a versantului deoarece zona este mai putin expusa vantului care trece peste creasta. Se evita de regula de la inceput zone care reprezinta gatuituri, creste, sei, fundurile de vale, care reprezinta zone propice acumularii de aer rece sau zona care faciliteaza trecerea lui.

Trebuie sa stim ca aerul rece curge ca apa, deci va inunda imediat zonele adancite ale scoartei terestre, ca in schita:

De aceea se vor evita inca din start pentru amplasarea bivuacului zonele care se afla sub linia albastra, deoarece acolo se strange aerul rece, este o groapa de frig, unde frigul este extrem. La fel, amplasarea locului de dormit in groapa de frig este total gresita.

Cum observati, muntele ofera rareori in mod natural un loc propice amplasarii bivuacului.

Tot timpul trebuie sa avem in vedere sa diminuam pierderea caldurii atat prin peretii bivuacului cat si pierderea caldurii corporale in contact direct cu solul. Apa, zapada fiind de 20 de ori mai dense decat aerul, pierderea caldurii in contact cu ele se produce de 20 de ori mai repede. Prevenirea pierderilor de caldura se realizeaza prin interpunerea de materiale izolatoare atat sub noi cat si intre noi si exterior. Aceste materiale se numesc izolatoare termice care sunt rau conducatoare de caldura.

Daca pentru sol avem izoprenul, salteaua, cetina, restul de haine, pentru exterior trebuie sa cautam ceva. Cum nu putem cara vata de sticla, scartaietoare sau orice altceva, vom folosi materialele existente in natura: aerul, zapada. Trebuie sa stim ca aerul uscat si imobil este rau conducator de caldura, facand din el un izolator perfect. La fel, zapada, datorita straturilor de aer din ea, face sa fie si ea un izolator perfect. Pe acest principiu sunt confectionate corturile de iarna, pe principiul stratului uscat si imobil de aer intre cele 2 foi, cortul interior si tenda.

Acum ceva fizica.

Toti stim ca aerul rece coboara si cel cald urca. Acest lucru este valabil si in adapost. Odata intrat in adapost, aerul din jur se va incalzi si in mod normal se face o stratificare a aerului, sus cel cald, jos cel rece. Problema este urmatoarea: cu cat volumul de aer de deasupra locului de dormit este mai mic, cu atat se va incalzi mai repede, necesitand mai putin combustibil pentru a fi incalzit.

Adaposturile au de regula si o intrare, de regula pe traseul pe unde se scurge aerul rece in afara adapostului, asa numita groapa de frig sau canalul de scurgere al aerului.

Se poate intampla uneori sa gasim un adapost natural, dar prea mare fata de nevoile noastre. Atunci improvizam un plafon intermediar din foaie de cort, pelerina, etc. In afara ca protejeaza de picaturile care cad inevitabil de sus din perete, mai creeaza si un strat de aer intermediar care ajuta la izolare.

Intrarea in adapost se face in partea opusa vantului predominant daca este posibil. Ca idee generala, locul de dormit in adapost se face cat mai sus posibil iar intrarea cat mai jos, in groapa de frig. Da, aerul rece curge ca apa si trebuie sa ii dam posibilitatea sa "curga" in afara adapostului construind acel sant de fuga.

Sursele de caldura

Ele pot mari temperatura in interiorul adapostului atata timp cat el se poate inchide. Aceste surse consuma oxigenul necesar si de aceea trebuie folosite cu prudenta iar adapostul trebuie sa dispuna de o deschizatura. Deoarece in adapost aerul cald se va acumula sub plafon, locul de dormit il facem cat mai sus posibil iar sursa de caldura o vom pune de asemenea sus, la nivelul culcusului si ideal, chiar mai sus. Daca punem sursa de incalzit in groapa de frig, caldura se pierde: aerul cald se ridica iar in locul lui este aspirat de afara aer rece. Ca principiu, aerul din groapa de frig trebuie sa ramana rece, fiind imobil, actioneaza ca un tampon, o bariera impotriva aerului de afara.

Urmeaza 2 schite, cu realizarea adapostului in zapada:

CORECT

GRESIT

Odata adapostul realizat, el se mai si aeriseste pentru a se zvanta si a elimina cat mai mult din vaporii de apa.

O singura recomandare: nu folositi aceste adaposturi in joaca ci numai la urgenta. In construirea lor pot fi facute greseli din cauza oboselii, terenului, etc si nu recomand folosirea lor pe post de cabana ci numai celor care au obisnuinta de a dormi in zapada, aceste adaposturi fiind pentru urgente de supraviatuire, nu altceva.

Miercuri, 7 noiembrie 2012 - 19:44 
Afisari: 4,650 


odin