Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Pesteri si chei in nordul Olteniei

   Povestea unui jurnal de călatorie poate fi la fel de plictisitoare ca și povestirea unui film văzut ieri, ori ca povestirea unui vis din noaptea trecută.

   Stă doar în talentul de povestitor al unuia ca Ioan Grigorescu, Romulus Rusan, Cristian Lascu (și de ce nu, unul mai apropiat nouă, Ioan Stoenică), să facă din detaliile turei o narațiune captivantă.

   Apoi mi-ar plăcea să cred că specificația ,,Obiective” agățată de titlul Articolului nu va face doar o clasificare a celor prezentate, ci va stabili și câteva oportunități de călătorie pentru cititor, poate chiar pentru vara viitoare.

 

   Dacă șirul Munților Mehedinți, de la Dunăre și până la Piatra Mare a Cloșanilor, e format din roci calcaroase, munții din nordul Olteniei sunt doar tiviți în partea lor sudică de bare masive din aceste roci sedimentere.

   Râurile pornite de sub crestele Căpățânii, Parângului ori Vâlcanului, în drumul lor spre șesuri, au fost nevoite să ferestruiască chei adânci prin depozitele mezozoice așezate deacurmezișul.

   Iar numeroasele guri de peșteri căscate în pereții verticali nu sunt decât dovada peste timp a unor cursuri de apă la niveluri neverosimil de înalte.

 

 

1.      PEȘTERA LILIECILOR DE LA MÂNĂSTIREA BISTRIȚA

 

   Pe DN 67, Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, oprim în localitatea Costești. Aici, în stânga serpentinelor de coborâre din partea cealaltă a așezării, putem vizita Muzeul Trovanților .

   (Referiri la acesta, cât și la alte obiective din zonă, se găsesc în Articolul meu ,,Trovanții de la Costești”.)

   Din centrul comunei un drum asfaltat ne conduce cale de 7km spre Mânăstirea Bistrița.

 

   Legenda Mânăstirii Bistrița amintește că în tinerețile sale, banul Barbu Craiovescu a fost închis de către turci și condamnat la moarte.

   Se spune că în noaptea de dinaintea osândei tânarul de 18 ani s-a rugat neîncetat la icoana Sfântului Procopiu.

   A doua zi gâdele nu l-ar fi găsit pe condamnat în celulă, acesta fiind descoperit de către un preot tocmai în fața altarului de la capela Bistriței, cu cătușe la mâini...

 

   În memoria acestei minuni Barbu Craiovescu va ridica prin anul 1490 Mânăstirea Bistrița.

   Din pisania mânăstirii (actul de întemeiere) reiese că la construirea sa a participat și un mester pietrar pe nume Manu. Istoricii i-au mai întâlnit numele și în pisaniile mânăstirilor Dealu, a Bisericii mitropolitane din Târgoviște și celei din Curtea de Argeș, deducând că acesta nu este altul decât Meșterul Manole din legenda Mânăstirii Curtea de Argeș...

   Mai târziu, Neagoe Basarab, nepot al fraților Craiovești, dar și cel mai învățat domnitor de până la Constantin Brâncoveanu, aduce din Serbia moaștele Sfântului Grigore Decapolitul și le statornicește la Mânăstirea Bistrița.

   La vremuri de restriște moaștele sfântului erau ascunse în străfundurile peșterii din apropiere.

 

   Accesul la peșteră se face pe o cărare amenajată pe alocuri cu trepte de beton si balustradă.

   Măicuța ce ne însoțește la vizitarea peșterii va avea răbdare ca noi să ne mai oprim și să admirăm Cheile Bistriței.

   Se cunoaște faptul că toponimul acesta mai poate fi întâlnit și la Cheile Bistriței de la Zugreni (Neamț), cât și la Bistrița din sudul Munților Vâlcan (Gorj), în slavona ,,bistrița” denumind un ,,râu repede, vijelios”.

 

  După ce trecem de poarta zăbrelită, mai întâi trebuie să ținem piept îndoielilor care ne încearcă, și asta pentru ca de la început trebuie să depășim un culoar cu tavanul cam jos.

   După circa 20m spațiul se deschide și în sala înaltă a cavernamentului descoperim în partea dreaptă siluieta întunecată a Bisericii Ovidenia.

   Galeria continuă, iar aspectul auster ne face sa ridicăm ochii spre cupolele înalte, în speranța descoperirii de speleoteme cu care suntem obișnuiți din alte peșterii mai darnice.

   Apoi renunțăm a mai căuta cu raza lanternei pe sus, pentru a nu deranja coloniile de lilieci ce-și găsesc aici adăpostul de peste zi.

   Vraja aproape hipnotică, dată de întuneric, de liniste și de umeaeală, se risipește destul de repede când observăm în lateral o deschidere spre lumina zilei.

   Ajungem sub o arcadă mai mare, dar constatăm ca suntem agățați într-un perete deasupra Cheilor Bistriței.

   Urcăm câteva trepte și închidem circuitul de vizitare, urmând să mai trecem încă o dată prin galeria îngustă, de penitență, de la început.

   În afară de Peștera Liliecilor, în Cheile Bistriței se mai întâlnesc alte 20 de peșteri, printre care Peștera Veche, Peștera Neolitică și Peștera Metrou.

  

 

 

2.      CHEILE OLTEȚULUI ȘI PEȘTERA POLOVRAGI

 

   Din DN 67 spre Târgu Jiu un indicator albastru ne trimite în dreapta spre Cheile Oltețului, iar unul de culoare maronie spre Mânăstirea Piolovragi.

   După ce străbatem dealungul localitatea lăsăm în stânga zidurile vechi ale mânastirii și ținem drumul spre Cheile Oltețului.

   În pădurea din dreapta putem identifica numeroase exemplare de castan comestibil, astfel că prin octombrie putem culege de pe jos o sacoșă zdravănă cu gândul la spuza unui foc domolit și la o moșoaică de vin roșu.

   Părăsim drumul pietruit atunci când acesta începe să ia înălțime pe malul stâng al râului și coborâm prin poiana spre vad. Intrarea în chei e copleșitoare...

   Îngustimea lor mă duce cu gândul la buștenii de fag tăiați butuci cu joagărul, când, spre sfârșitul tăieturii, despicătura strângea tot mai tare lama de oțel.

 

/Pesterioltene1/img_4674-prel-a1.jpg

 

   Oltețul iese din chei liniștit, cu apele întinse pe toată lățimea albiei. E tentantă o incursiune în întunericul ca de peșteră... Socotești ca o pereche de cizme ar rezolva totul.

   Bineînțeles ca ești nepregătit și atunci cauți variante. Iată, la fel de tentantă e și cărarea din stânga ,,amenajată”, parcă, cu mărgăritare albe de grohotișuri fine.

   După ce străbatem o ,,pânză” de urzici viguroase ne angajăm într-un urcus susținut prin pădurea de fag.

   Un sfert de ceas ne ia să ajungem la marginea de sus a pădurii, în schimb aici constatăm că hățașul se conturează mai departe pe o brână agățată pe versantul drept al cheilor.

   La o privire mai atentă băgăm de seamă că suntem pe falia de contact al calcarelor pe suportul de marne.

   Mai sus depășim un prag, de parcă am trece prin crenelul unei fortărețe, după care pătrundem în Sala Liliecilor a Peșterii cu Șalitru.

 

   Revenim la lumina zilei și din gura peșterii privirea ne zboară dincolo de chei, pe terasa înaltă a celuilalt versant. Pe acest Vârf la Pietrei se distinge o cruce de piatră numită Crucea lui Ursache.

  

   Pe vârful de deasupra peșterii, la 1000m altitudine, se află ruinele cetății Argina, cetate dacică despre care se spune că ar fi a lui Zamolxe.

   Un traseu marcat cu bandă roșie conduce într-o jumătate de ceas la platoul cu o excelentă belvedere.

   Cetatea datează din sec. 2 î. Hr., în incinta ei descoperindu-se arme și unelte de fier, ceramică dacică cenușie și o placă de bronz având pe față imaginea cavalerilor danubieni.

   Se spune că în acel loc s-ar afla urmele unei cetăți dacice, ori a unui templu de-al lor. Totdeauna astfel de informații sunt ca o nebuloasă, poate nici dacii nefiind siguri dacă odată Zamolxis le-a fost rege sau zeu...

   Fără istorici vechi autohtoni, cum grecii îl au pe Herodot, iar romanii pe Tacit și Dio Cassius, de la daci ne parvin puține cuvinte. După unii celebrul ,,Decebalus per Scorilo” ar fi o chestiune de filiație... Eu aș zice că nu e vorba decât de o notiță pe care cei doi țineau scorul la X și O (riți-piți): DECEBALU   SCOR   PERILO.

 

   Înaintăm pe drumul din Cheile Oltețului. Sunt locurile prin care a hălăduit o vreme haiducul Iancu Jianu.

   Povestea lui parcă se deapănă special pentru un scenariu de film...

   Pentru vitejia sa de arme Iancu Jianu ajunge căpitan al al oștirii Țării Românești și, implicit, un mic boier. Gândul codrului începe să-l încerce atunci când vede nedreptățile de care aveau parte oltenii din care se trăgea și el.

   Picatura care a umplut paharul a fost episodul în care și-a aflat iubita răpita și apoi ucisă de un ciocoi grec.

   N-a haiducit mult, însă destul pentru a băga spaima în ocârmuire.

   Vândut de o ,,iudă” și prins, e condamnat la moarte.

   Și, ca într-o poveste cu pretenții, osânditul e scăpat de la spânzurătoare de Sultana Gălășescu, o tânară din os domnesc, care îl ia de soț.

   Mulțumit de întorsătura, Vodă Șuțu ,,îl reabilitează”, atâta doar că liniștea haiducului era liniștea unui vultur în cușcă de aur...

   Pentru că în iarna grozavă a anului 1821 primește Jianu o hârtie cenușie, plicuită în patru: ,,Prietene Jiene, adună-ți oamenii, căci peste o lună de zile scoatem plugurile! Al dumitale, gata ca un frate, Tudor.”

 

   Dintr-o baladă locală vine și coloana sonoră a filmului ,,Haiducii”:

,,Sub poală de codru verde

Mititel focșor se vede,

Mititel și potolit

Tot de haiduci ocolit.

Nu știu zece ori treizece

Ori peste sută mai trece...”

  

   Cu Amza Pellea, tată!...

 

   Ajungem în fața intrării boltite a Peșterii Polovragi. Strașnic cuib de haiduc!

   Trecem de poarta zăbrelită și ne alăturăm grupului deja format, dar incomplet devreme ce ne așteaptă și pe noi.

   Încă de la început Peștera Polovragi are dimensiuni impresionante.

 

/Pesterioltene1/img_4676-prel-a1.jpg

 

   Doamna care ne călăuzește pașii printre formele cu denumiri dintre cele mai ciudate are o imensă poftă de povestire și o energie care tot crește, astfel că la sfârșitul primei prezentări termină fraza pe o tonalitate foarte înaltă...

   ,,Bravo!...” mă trezesc eu și aplaud urmat de întreg grupul. Gata, se realizează o legătură puternică ghid-grup, așa încât putem merge împteună până la capătul pământului.

 

/Pesterioltene1/img_4692-a1.jpg

 

   ,,Maurul (adică eu) și-a făcut datoria, maurul poate să se retragă.”

   Rămânem mult în urma grupului pentru a avea timp să admirăm, dar mai ales să avem loc liber pentru a fotografia în liniște.

 

   Papagalul.

 

/Pesterioltene1/img_4688-a1.jpg

 

   Moartea cu coasa.

   Aici imaginea imprimată sub formă de negativ s-a realizat prin acelaș procedeu cu care oamenii preistorici își imprimau forma mâinilor pe pereții peșterilor de la Altamira.

 

/Pesterioltene1/img_4694-a1.jpg

 

   În stânga descoperim deschiderea spre galeria de la un etaj inferior.

   Acolo jos e vorba de o galerie activă, prin care, explorând 1km de sifoane, scafandrii au reușit să iasă în albia râului din Cheile Oltețului.

 

/Pesterioltene1/img_4696-a1.jpg

 

   Chiar dacă galeria principală, cea prin care mergem noi, e fosilă, din tavan cad neîntrerupt stropi de apă.

   Aici picăturile încrețesc oglinda apei dintr-un mic bazinet, un așanumit ,,gur”.

 

/Pesterioltene1/img_4705-prel-a1.jpg

 

   Picăturile de apă sunt cele care continuă la infinit să modeleze în calcar toate minunățiile care ne înconjoară aici.

 

/Pesterioltene1/img_4708-prel-a1.jpg

 

   Cuptorul dacic.

 

/Pesterioltene1/img_4709-a1.jpg

 

   Gururi cu pereții despărțitori supradimensionați.

 

/Pesterioltene1/img_4712-a1.jpg

 

   Meșterul a cărui imaginație nu are limite...

 

/Pesterioltene1/img_4713-prel-kroop-album-a1.jpg

 

   Vrăjitoarea și Regele.

 

/Pesterioltene1/img_4719-a1.jpg

 

   O stalagmită ridicată în mijlocul unui lac.

   Se vede la baza ei ,,gulerul” de depunere care ar fi trebuit să fie exact la suprafața apei.

   Probabil ca nivelul apei a crescut ulterior.

 

/Pesterioltene1/img_4721-a1.jpg

 

   Coiful dacic.

 

   (Știm că de la daci nu ne-au rămas decât câteva cuvinte, multe dintre ele conținând consoana ,,z”: barză, viezure, benzină, bezmetic, chinezării, limuzină, chenzină, mizel, supradoză, criză, creizi (cu capul), parizel, zăgan (the gun-adică pistol), viză, derezină etc.)

 

/Pesterioltene1/img_4723-a1.jpg

 

   Numeroasele nuanțe ale calcarului de recristalizare.

 

/Pesterioltene1/img_4725-prel-kroop-a1.jpg

 

   La capătul sectorului care se viziteazătavanul peșterii coboară foarte mult.

   Pentru continuarea galeriei sunt necesare atât echipament, cât și aprobări, pentru că Peștera Polovragi are peste 10km lungime, din acest punct de vedere situându-se printre primele 10 peșteri din țară.

   Noi ne ținem tot mai departe de grup și încercăm o tentativă de evadare spre fundul pământului.

 

/Pesterioltene1/img_4710-prel-a1.jpg

 

   Nu reușim mare lucru, în schimb rămânem mult în urmă, fapt ce ne permite să ne mai si jucăm un pic...

 

   Intrăm în Casa piticilor...

 

/Pesterioltene1/img_4702-a1.jpg

 

   Ne autointitulăm ,,The witch”...

 

/Pesterioltene1/img_4701-a1.jpg

  

 

 

 

 

3.      PEȘTERA MUIERILOR ȘI CHEILE GALBENULUI

 

   În România să vorbești de speologie și să nu amintești de Peștera Muierilor e ca și când ai vorbi de rețete de slăbit fără să fie de față și Oana Roman.

   E ca și când ai vorbi de ,,școli filosofice” și ai trece cu vederea ,,Dialogurile” lui Ciutacu cu Bendeac...

   E ca și când s-ar creiona noi proiecte spațiale fără să se țina cont de indicațiili tovarășului Nicolae Ceaușescu care anticipa cu mult timp în urmă: ,,Socialismul trebuie să ajungă în toate țărilii lumii, pe toată planeta și, dacă se poate, (acum dând din mână) și pe... alte... planete!...”

   Reținuse de la plugușor că deja pe Marte pionierii învață carte...

 

   Peștera Muierilor se vizitează de obicei în tandem cu Peștera Polovragi, legătura dintre ele făcându-se pe un drum local bine întreținut.

   Dacă venim din DN67, vom străbate mai întâi localitatea Baia de Fier, comună bogată, formată cu ceva timp în urma din oierii sibieni veniți de peste munte și stabiliți aici, așa cum au luat naștere și alte așezari oltene de sub munte: Vaideeni, Romanii de Sus, Polovragi, Novaci.

   Pătrundem rapid în Cheile Galbenului, fără să ne dăm seama, asta pentru că aici versanții sunt mult mai depărtați, iar cheile mai puțin adânci.

 

   Numai cei care hotârâsc să-și continuie drumul pe vale în sus vor descoperii cale de mai bine de 10km cheile adevărate.

   Aproape de izvoarele Galbenului, spre culmea Muntelui lui Cătălin, vom fi surprinși de peisajul nefiresc al unei foste exploatări de grafit. Cu un conținut de peste 70 la suta carbon, acest cărbune superior se folosea la fabricarea electrozilor pentru oțelării.

   Se remarca în peisaj un funicular gravitațional, cupele pline ridicând prin contrabalans pe cele goale la cota de sus a exploatării. Un mecanism la fel de ingenios ca și planul înclinat de la Comandău, cu care se transportau buștenii în vagoneții.

   De remarcat timpul trecut al verbelor folosite în acest paragraf!...

 

   Înainte de a trece apele Galbenului pe noul pod, construit cu tuburi gofrate (!), privim versantul drept al văii, care știm ca e perforat pe dinăuntru ca un șvaițer, Peștera Muierii având un cavernament dispus pe cinci niveluri.

   Noi vom vizita numai nivelul doi, care nu este ramificat, în schimb e orizontal și cu cele mai interesante concrețiuni.

 

   Așteptăm cuminți în fața gurii zăbrelite a peșterii, pentru ca ghidul, după ce a condus un grup până spre ieșirea din aval, trebiue să se întoarcă singur prin peșteră.

   După noi sosește un grup mare de pensionari, aflați, se pare, într-un turneu cu autocarul.

   Sunt la fel de vocali ca și un grup de elevi din clasele primare. În plus nu au deloc răbdare și, bineînțeles, sunt în permanență nemulțumiți.

   Cu toate că pentru ei costul biletului de intrare este redus la jumătate, se socotesc între ei că de banii aceștia ar putea bea câte doua beri de căciulă.

   Se contrazic, se trag de mânecă de parcă ar cere cuvântul, apoi unul simulează o retragere...

   Ei bine, pleacă toți, la fel de gălăgioși cum au venit. Ca o ,,Nuntă a Zamfirei”.

   Gata, au văzut-o și p-asta!

   Moment în care ghidul descuie lacătul de la poartă.

 

   Intrăm în peșteră în urma unui grup de vizitatori nu tocmai numeros.

 

/Pesterioltene2/img_4632-prel-a1.jpg

 

   Încă de la început galeria abundă în speleoteme de o mare diversitate, din acest punct de vedere Peștera Muierilor fiind printre cele mai frumoase din țară.

   Atâta doar că turismul masiv și electrificarea au dus la degradarea formațiunilor de calcar prin dezvoltarea unor alge și ciuperci, așa cum se vede chiar în această imagine, pe stâlpul masiv din dreapta.

 

/Pesterioltene2/img_4629-prel-a1.jpg

 

   Albul strălucitor al scurgerilor de ,,mondmilch”.

 

/Pesterioltene2/img_4631-a1.jpg

 

   Altarul.

   Pe cât sunt de numeroase, tot atât de multe denumiri sugestive au aceste formațiuni de calcar: Cupola Altarului, Amvonul, Orga Mare, Orga Mică, Turcul, Cadâna, Domul Mare, Domul Mic etc.

   Cine dă nume acestor formațiuni de calcar trebuie să aiba imaginația unei ghicitoare în cafea.

   În copilărie și sora mea se facea că îmi ghicește în cafea, în schimb eu nu vedeam cu nici un chip literele acele inchipuite pe care mi le arăta ea... Îmi preciza că sunt chiar literele cu care încep numele unor fete din clasa mea.

   E drept că nu-i venea prea greu ghicitoarei de ocazie, la noi în clasă fiind doar 7 băieți și 28 de fete.

 

/Pesterioltene2/img_4639-prel-a1.jpg

 

   Draperii și scurgeri parietale.

 

/Pesterioltene2/img_4642-a1.jpg

 

   Pășim sfioși printre minunile ivite din întuneric atunci când ghidul comută zona luminoasă dintr-un sector în altul, tot mai în față.

 

/Pesterioltene2/img_4644-prel-a1.jpg

 

   Printr-un tunel mai scund trecem spre al doilea sector cu săli supradimensionate.

 

/Pesterioltene2/img_4649-prel-a1.jpg

 

   Bazinele Mari.

   O ,,cascadă” de gururi ce duce cu gândul la suratele de mai mari dimensiuni de la Capadocia, în centrul Turciei.

 

/Pesterioltene2/img_4658-a1.jpg

 

   Lumănarea stinsă.

 

/Pesterioltene2/img_4659-a1.jpg

 

   Bazinele Mici.

 

/Pesterioltene2/img_4665-a1.jpg

 

   Heroglife din argilă de recristalizare formând așanumita ,,piele de leopard”.

   Mai spre capăt ne oprim în fața unui schelet de animal preistoric, din oasele acoperite și ele de calcar înțelegându-se că ar fi vorba de un urs de cavernă.

   Ghidul ne precizează că în Peștera Muierilor s-au găsit resturi scheletice de la Ursus arctos, Ursus speleus, Saiga tartarica, rinocer, mamut, hienă, leu, râs etc.

   ,,Ele au trăit toate odată în această peșteră?” întreb eu ca un turist atent si deosebit de interesat...

   ,,Nu, separat, dealungul mileniilor.”

   ,,Așa da, altfel ar fi fost o hărmălaie...”

 

/Pesterioltene2/img_4669-prel-a1.jpg

 

 

 

 

4.      CHEILE SOHODOLULUI

 

   De la Târgu Jiu prindem drumul DN 67D spre Baia de Aramă și în localitatea Arcani facem dreapta spre Cheile Sohodolului.

   Străbatem localitatea Runcu și la ieșirea dinspre nord ne aflăm în fața unei adevărate bariere de calcar, barieră ce crește în înălțime de la vest spre est.

   Este vorba de platforma Gornovița, care, în acest sector, a fost ferăstruită de către apele râului Sohodol, dând astfel nastere cheilor cu acelaș nume.

 

/Pesterioltene2/img_4591-a1.jpg

 

   Râul Sohodol izvorăște de sub Vârful Siglăul Mare (1682m alt.), în apropiere de Vârful Straja din Munții Vâlcan.

   El străbate o depresiune intramontană cale de vreo 12km, însoțit și de un drum forestier și abia ajuns aici apele sunt nevoite să lupte cu calcarul sarmațian al barei Gornovița.

 

/Pesterioltene2/img_4601-a1.jpg

 

   O eroziune diferentiată a făcut să rezulte un pinten viguros, rămas înfipt în mijlocul albiei.

 

/Pesterioltene2/img_4602-a1.jpg

 

   La un meandru apele se pierd sub un perete înalt de calcar, perete pe care încearcă să-l reteze de la rădăcină.

 

/Pesterioltene2/img_4604-a1.jpg

 

   Culorile dimineții într-o zonă întunecată a cheilor. Nu am făcut absolut nicio prelucrare a fotografiei...

 

/Pesterioltene2/img_4609-a1.jpg

 

   Mai sus apele par a fi blocate de un pinten oblic de calcar.

 

/Pesterioltene2/img_4610-a1.jpg

 

   A rezultat o străpungere hidrogeologică, fenomen natural numit aici ,,Nările”.

 

/Pesterioltene2/img_4614-a1.jpg

 

   Ne plimbăm prin Cheile Sohodolului încă de la primele ore ale dimineții.

 

/Pesterioltene2/img_4621-a1.jpg

 

   Un alt arc de piatră aruncat peste ape.

 

/Pesterioltene2/img_4622-a1.jpg

 

   Datorită condițiilor de climă bânde, în zona Cheilor Sohodolului au fost identificate circa 350 de specii de plante, pe un areal destul de redus.

   Pe plaiurile expuse la soare ale Runcului se pot întâlni castani seculari, plantați în anul 1859.

 

   Facem cale întoarsă putând astfel să mai admirăm încă o dată pereții plini de grote ai Cheilor Sohodolului.

  

   În Cheile Sohodolului (Runcului) se deschid și câteva pesteri: Peștera Popii, Peștera Inel, Peștera Gârla Vacii, peștera Pârleazului, Peștera cu Lilieci.

  

/Pesterioltene2/img_4625-a1.jpg

 

 

 

 

 

5.      CELĂLALT SOHODOL

 

   Părăsim Cheile Sohodolului și până vom ajunge acasă pentru a vedea pozele, ne încearcă un sentiment de împlinire așa, mai parțială: măcar am ,,bifat” și toponimul acesta pe care-l știam de la geografia dintr-a patra.

   Sohodol parcă denumea o vale seacă în zonele carstice...

   Pe harta rutieră caut Baia de Aramă și-mi fug ochii în smuciturile mașinii:

   ,,Mai e un Sohodol!...”

 

   Din localitatea Apa Neagră facem dreapta și în scurt timp ajungem la Padeș. În lunca largă a Motrului se distinge profilul greoi al monumentului ce amintește de Proclamația lui Tudor Vladimirescu în fața pandurilor săi.

   În Cheile Sohodolului s-a demonstrat că natura e la îndemâna oricui, dar pentru a învăța ceva dint-o o călătorie e bine de știut câte ceva și din istoria locurilor.

  

   Satul Sohodol e o străveche așezare românească, adevărat cuib de vulturi străjuit de crestele Orlei și a Pietrei Mari a Cloșanilor.

   Pătrundem în locurile de origine ale Basarabilor întemeietori de țară. Tihomir, tatăl marelui Basarab I Întemeietorul, venea, se pare, din aceste locuri, un vechi sat din preajma Sohodolului numindu-se chiar așa: Tihomir.

   Ne amintim că Basarab I, și chiar și fiul său, Nicolae Alexandru, erau catolici.

   Iar după profesorul Neagu Djuvara acești înaintași ai dinastiei basarabilor erau de neam turcic. Mai precis cumani.

   Și pentru ca istoria să ne bulverseze și mai mult, aflăm că Basarab I, în luptele sale contra principilor maghiari se bucura de sprijinul... tătarilor.

   Tare de tot, frate!...

 

   Trecem prin satul Costeni și remarcăm mușcatele înflorite de pe la toate ferestrele, dar și smochinii cu fructe verzi și leandrii înfloriți de prin grădini.

   Aici aflăm de existența Peșterii Fusteica în apropiere, iar informațiile le primim ,,la pachet” localizarea în teren a Peșterii Cloșani, cât și a peșterilor de pe Motrul Sec: Lazului, Martel, Vacilor...

 



6.      PEȘTERA GURA PLAIULUI DE LA TOPEȘTI

 

   Din ținutul calcaros și arid al Sohodolului de pe Motru un drum pietruit nr trece muntele spre Tismana pierzându-se prin codrii întunecoși. Aici lumina zilei se pierde printre crengi, dar și prin lianele verzi ale iederei mediteraneene pe care o știm din Valea Cernei.

 

   Legenda Mânăstirii Tismana amintește de călugărul Nicodim, venit tocmai de la Muntele Athos să rostuiască pe aceste meleaguri oltene mânăstiri ortodoxe (Tismana, Vodița), ca străjeri ale dreptei credințe în fața catolicismului maghiar.

   Ctitorie a Basarabilor, după tradiție prima biserica de lemn (de lemn de tisă, de unde vine și numele Tismana) a fost ridicată de Vlaicu Vodă, construcția de piatră având ca ctitor pe Radu I (1377-1384).

 

   De la Tismana ne îndreptăm spre nord pe un drum local și după 5km ajungem în satul Topești.

   Informațiile privind situarea în teren a Peșterii Gura Plaiului le aflăm repede, dar ele nu sunt suficiente, deschiderea spre adâncuri fiind de mici dimensiuni și, ca mai toate peșterile, e ascunsa pe coclauri.

   O călăuză ne conduce rapid sub un plai din neguroasele păduri ale Tismanei.

 

   După intrarea modestă urmează un pasaj descendent ce conduce într-o primă sală mai mare.

   Aici ne atrage atenția dantelăria gururilor cu apă de pe planșeul peșterii.

   Le ocolim cu grijă și când ridicăm ochii lumina lanternei cade pe o stalagmită uriașă. Un fior nefiresc ne țintuiește în loc: parcă e un străjer tăcut, în zale de oțel strălucitor.

   Un alt pasaj de coborâre alunecoasă ne conduce spre adevăratele minuni subterane.

   În jocul de lumini al lanternelor coechipierilor formațiunile de calcar par transparente ca niște întruchipări de cleștar.

 

   Pe pereții umezi și prin lăculețele de pe podea apar vietăți albe, cu mișcări ezitante, încete, abia perceptibile.

   Sunt niște gândaci aproape transparenți, orbi, cu niște antene subțiri și disproporționat de lungi. E un coleopter cavernicol numit Tismanella Chippuiri, un endemism pentru peșterile din nordul Olteniei.

   Prin apa limpede a bazinetelor mai mișună și un fel de crustacei albi, nefirești ca niște stafii în miniatură. Sunt din genul Niphargus, ființe ale întunericului absolut, studiate pentru prima data cu rigoare științifica de către profesorul Emil Racoviță.

 

   Aproape de ieșire, niște pui de salamandră, negrii cu pete galbene, nu reușesc să ne păcălească și să credem că sunt exemplare de Proteus, acea misterioasă salamandră albă din peșterile de pe coasta Dalmației.

   Afară răcoarea pădurii ne pare zăpușeală.

  

   În afara de Peștera Gura Plaiului, în preajma localității Topești se poate afla o întreagă salba de peșteri: Peștera din Bile, Peștera Haiducilor, Peștera Pârgavului, Pestera cu Chiciură, Peștera cu Apă de la Coroană, Peștera Boldul Poienii Cireșului.

 


   Când scriu acest Articol afară sunt -18 grade și Crivățul urlă prin crengile goale ale stejarilor, întinse cu disperare spre cer ca niște mâini diforme, asemănatoare cu cele din tabloul ,,Guernica” al lui Picasso.

   Socotesc că acum ar fi indicată o tură prin peșterile din nordul Olteniei.

   Cele +10 grade din pesteră ar părea acum o adevărată zăpușeală...

 

 

   Dunărea în această după-amiază.

 

/Pesterioltene2/img_7310-prel-a1.jpg

 

 

 

 

   P.S.  Un al treilea Sohodol îl întâlnim în Țara Moților. E un sătuc la confluența Sohodolului cu Arieșul.

   Dar asta poate va fi o altă poveste, când vom vedea și peșterile Lucia Mare și Lucia Mică.

  



Joi, 2 februarie 2012 - 18:44 
Afisari: 7,128 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
1
Felicitari pentru acest reportaj ce ne poarta prin maruntaiele pamantului, prin lacasurile stralucitoare si pline de comori ale stalactitelor.
Faptul ca inca mai apar astfel de descrieri despre lumea subterana, de care tocmai speologii vorbesc din pacate din ce in ce mai putin, ma bucura enorm.


Joi, 2 februarie 2012 - 20:35  

edo
edo
Caraba
 
2
Excelent articolul Gigi. O mica si foarte importanta corectura: din 1359 Alexandru după înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei (Tarii Romanesti), aderă la credința ortodoxă, luându-și numele de Nicolae. Este primul domnitor roman ortodox, iar fiul sau Vladislav I va continua sa fie de asemenea "schismatic". Ortodoxismul a fost in acea perioada de început a Tarii Românești o forma de luptă împotriva permanentei tendințe de dominație maghiară. ȚÎn luna mai 1359, în condițiile interceptării de către regele Ungariei a corespondenței pe care o întreținea cu Papalitatea și grăbit în a fi uns „domn autocrator”, adică singur stăpân, suveran prin drept divin, se adresează împăratului bizantin și patriarhului Callistus I pentru a înființa o mitropolie în Țara Românească. Cererea îi este acceptată și sub tutela patriarhului ecumenic de la Constantinopol este înființată Mitropolia Ungrovlahiei avându-l la conducere pe chir Iachint, mitropolitul de Vicina" (citat wikipedia).


Vineri, 3 februarie 2012 - 10:04  

ratza
ratza
Busola
 
3
Trebuie să recunosc că am citit articolul zîmbind puternic, în special la cuvintele din dialectul dacic.


Vineri, 3 februarie 2012 - 11:58  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
4
Foarte frumoase imagini!.
Ma bucur ca am facut parte din echipa galateana ce s-a bucurat de aceste locuri, sperand ca si in acest an sa reusim a gasi locuri la fel de interesante de vazut.


Sâmbătă, 4 februarie 2012 - 09:30  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
@catalin: Discretia speologilor e justificata, adevarul fiind de partea lor: pestera nu are nimic de castigat in urma vizitei noastre. Totusi ar trebui sa conteze si bucuria noastra, de oameni civilizati, atunci cand descoperim frumusetile din intunericul pamantului.
O vorba spune: intre fericire si adevar e mai bine sa alegi fericirea.

@edo: Abia astept un nou ,,colocviu" de istorie veche, in stilul nostru, in varful patului la o cabana, cu o cana de vin fiert in causul palmelor.

@ratza: Mabucur daca zambetul a alungat plictiseala unui text cam lung. Lista de astfel de cuvinte dacice poate fi extinsa de fiecare: globalizare, cazino etc.

@alex: Neaparat anul acesta trebuie sa descoperim mai multe. Vara asta se spune ca va fi mai lunga cu o secunda, prin iunie parca...


Sâmbătă, 4 februarie 2012 - 15:42  

zentai
zentai
Coarda
 
6
PS- mai sunt cateva cuvinte de la daci, precum labadudi, pirocopilcanitza sau piramidon...In fine...Eu zic ca n-am vazut nicio statuie (pe Columna lu'Traienel sau alea din marmura rosie) vreun dac care sa zambeasca...Nu stiu daca ar fi gustat goangele noastre.Si nici macar nu ne-ar fi socotit vrednici sa ne trimita la ZalmoxisCarpati.org!!Noroc ca ne despart vreo doua mii si saptezeci si ceva de ani de lipsa lor de umor...prezumata!

Articol de citit la tele enciclopedia!

Nu cred ca "maurul" a suspinat , ca ultima data,prin pesteri , cat sa-si cerea o "ieseala",dar aplauzele la finalul de soprana al doamnei ghid m-au dat pe spate!Hotarat, tre sa te ocolesc, ca sa nu ma dea afara din judet, pe undeva, vreodataCarpati.org Carpati.org


Luni, 6 februarie 2012 - 16:33  

byanka_cld
byanka_cld

 
7
Multumim! Tocmai mi-ai dat o idee de mini-circuit. Si fii sigur ca o sa folosesc acest jurnal ca punct de inceput pentru o vizita la pesterile din zona.


Luni, 6 februarie 2012 - 18:06  

gabicolea
gabicolea
Caraba
 
8
Nea Gigi, te-ai apucat de un mic ghid al locurilor de vizitat din tara ... nu ar fi rau sa te recruteze tanti Udrea la ministerul ei ...ooops, fostul... dar poate tot viitorul ei minister Carpati.org

In fine, de adaugat ca in cheile respective, mai ales in Ch. Galbenului si in Ch. Sohodolului sunt multe trasee de escalada de toate gradele si dificultatile (de la cativa metri pana la 3-4 lungimi de coarda)


Zile senine


Marți, 7 februarie 2012 - 11:15  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
@zentai: mai adaugam un subiect, dacii, la lunga lista de discutii pentru atunci cand ne vom intalni. Va trebui sa bem doar cate o cicoritoare pentru a putea duce discutiile pana la capat...

@byanka_cld: Ar insemna ca efortul meu nu a fost in zadar. Pentru a fi pregatita pentru intrarea in pesteri as recomanda cartea lui Marcian Bleahu, ,,Omul si pestera". (Doua capitole din aceasta carte in doua Articole de-ale mele de mai inaine.)
O vara frumoasa!

@gabicolea: Eu as zice ca cititorul tinta e studentul din anul I, care a terminat neasteptat de bine sesiunea din vara si nu stie incotro sa o apuce mai intai...
Mergem impreuna in cheile Oltetului, Galbenului, Sohodolului. Eu vin cu aparatul foto si cu agenda pentru notite.


Marți, 7 februarie 2012 - 19:05  

jhony
jhony
Busola
 
10
Intotdeauna sunt incantat cand citesc articole sau jurnale care descriu forme carstice.
Frumos jurnal!


Marți, 14 februarie 2012 - 22:40  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9182 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org