Avand la baza diferite materiale din revistele Muntii Carpati si Alpin Info,ma incumet sa abordez un subiect care stiu ca doare la ora actuala in Romania...
Voi incepe cu cele mai defaimatoare experiente ale unor psudoalpinisti,ce ne-au stricat imaginea alpina in cartea “The First Fifty Years of the British Mountaineering coucil,(Primii 50 de ani ai Consiliului Britanic de Alpinism,publicatie aparuta in anul 1996. La pagina 242 apare scris alb pe negru:
“…anul 1991. Vizita romanilor.
Intre 11 si 24 martie,au venit 4 alpinsti romani,dupa o calatorie nu tocmai usoara,de-a lungul intregului continent. In ciuda vremii proaste,au urcat o serie de trasee de iarna in Scotia. Desii foarte prost echipati,dupa standardele vestice,i-au fermecat pe toti cei cu care s-au intalnit...dupa aceasta vizita s-a luat decizia ca de acum inainte,invitatiile sa nu se mai adreseze doar alpinistilor de top”
Marian Anghel,afirma pe buna dreptate ca”Aceste randuri exprima mila si bunavointa fata de alpinstii romani”
In continuare in aceiasi publicatie sta scris: “..anul 1992. Invitatul roman a reusit sa ajunga abia joi…Alpinistii din Sherffield l-au luat la ei acasa,pentru cateva zile,dar nu prea a catarat! Marea surpriza a lui Andy Pollit,a fost atunci cand a primit o factura telefonica uriasa,cateva zile mai tarziu.Foarte multe telefoane la 89.89... Cred ca asta explica de ce alpinsitul roman a disparut subit intr-o dimineata,fara sa mai fie vazut vreodata”
Lasand la o parte toate acestea,cu multa dizgratie aduc in vizor poate cea mai dezgustatoare faza din istoria alpinismului romanesc,tentativa,mult spus,a sotilor Cuibus de a cuceri varful K2... In continuuare tot Marian Anghel alcatuieste o sinteza “Profitand de faima varfului K2,precum si de faptul ca inca nu mai fusese urcat de vreo femeie, o cvasicunoscuta tipa din Romania,fara experienta sau palmares,publica articole cu tema: “prima femeie pe K2!”,incercand sa atraga astfel,finantari cat mai mari. Se pare ca nu reuseste,deoarece dupa numai un an,in 2001,aceiasi persoana apare in cadrul unei noi expeditii care sa urce pe K2,alaturi de sotul ei(cu palmares similar) si Dan Coman,singurul care avea experienta de altitudine,dar care nu mai activase de vreo 2-3 ani.Acest grup mai mult decat suspect, reuseste sa obtina finantari in numele ascensiunii pe K2,printr-o campanie puternica in mass-media. Ce face federatia de specialitate in acest timp? Nimic! Nici o pozitie oficiala fata de mascarada pusa la cale,in numele alpinsimului romanesc. De fapt,aceiasi federatie nu a spus nimic nici atunci cand,un alt alpinist,clujean,se bate cu caramida in piept ca a reusit recordul mondial de viteza pe cascada de gheata,recunoscut de F.R.A.E.
“Marea expeditie” pe K2,pleaca totusi,in ciuda gurilor ce spuneau ca nici macar nu vor pleca din tara,dar din 3 membrii au ramas numai 2,adica sotii Cuibus.
Dupa o perioada de tacere,in care lucrurile deja pareau uitate,apar primele vesti in tara,gratie internetului(cat de mica este lumea astazi). O expeditie ceha,aflata in tabara de baza a varfului K2,povesteste cum o pereche de romani insotiti de 25 de serpasi ajung in tabara,creind inca din primul moment suspiciuni...Ei sunt banuiti ca vor sa urce varful fara sa plateasca taxele necesare,in ciuda declaratilor celor 2 ca sunt doar o trupa de trekking. Curand familia Cuibus se cearta,iar “faimoasa” alpinista romanca pleaca din tabara de baza spre Islamabad,parasindu-si echipamentul individual la baza muntelui.Mesajul respectiv se incheie ironic,cum ca cei 2 s-au impacat in Islamabad si curand vor lua avionul spre casa.
Reveniti in tara,in loc sa se faca pierduti in neant,sotiiCuibus incep sa faca afirmatii care mai de care mai fanteziste,despre ascensiuni la 7000 m...”
Acum ce sa mai spunem? Vrem nu vrem acesta este un criteriu negativ din cauza caruia alpinismul romanesc a mai scazut cu un pont.... Si daca stau bine sa ma gandesc,in luna iulie a acestui an rasfoiam plictisit un ziar de sport pe litoralul Marii Negre.... Nu mica mi-a fost mirarea ca pe prima pagina,la o rubrica minuscula(dar pe prima pagina!), la rubrica “Alpinism si Catarare” cum era intitulata,sa citesc cu stupoare ca sotii Cuibus au anuntat ca ar dori o noua tentativa pe K2.... Mai zi ceva...
Alaturi de toata aceasta porcarie,ca numai asa o pot numi, la polul opus daca il pot numii asa,imi vin in minte randuri pe care Gica Dijmarescu le-a asternut tot pentru revista Ai! Amintesc pentru cei ce nu stiu ca Gica Dijmarescu,a fost conational de-al nostru,este stabilit de ani buni in Statele Unite,care a reusit pana in momentul de fata sa urce de 5 ori pe Mount Everest,palmaresul neputand fi calificat ca performanta pemtru Romania,deoarece Gica nu a detinut niciodata pasaport romanesc! La ora actuala este considerat unul dintre cei mai buni alpinisti de altitudine in viata! Pe scurt Gica afirma:
“Eram in clasa 1 sau a 2,cand am vazut la Teleenciclopedia primele imagini de pe Everest[...]Atunci mi-am propus ca intr-o zi sa merg si eu pe Everest.Trebuie sa marturisesc ca nu am pierdut niciodata aceasta idee,insa era aproape imposibil de materializat.Eu am facut armata la Vanatorii de Munte din Targul Jiu,insa nu am fost selectat pentru echipa de alpinism din cauza caracterului meu rebel si pentru lipsa de experienta.
Nu am nici o idee despre structura alpinismului in Romania,insa in Himalaya au murit romani cu duiumul,in opinia mea nefiind necesar.Pe vremuri,pentru a ataca un munte in afara tarii,erau selectati doar cei mai buni sau cei cu mai multe pile.Am fost intotdeauna pentru cat mai multa libertate si cred ca eu sunt exempluil cel mai bun.Ma intreb:ce nebun m-ar fi trimis in Himalaya?”
Acum daca stam si analizam exista un adevar in toate! In tara asta se judeca mukte lucruri,unle pe buna dreptate si unele nu... Gica s-a apucat de Alpinism acum 7 ani si uitati unde a ajuns!... Si stau sa ma gandesc.... In Romania ce sansa ar fi avut sa faca parte din vreo expeditie?.... In care expeditie mai bine zis?.... Ce sansa avea sa fie selectat?.... Nu a fost un catarator de elita,nu a efectuat nici o premiera,nu a nu a facut nimic din toate acestea... Nu si-a propus dar a reusit performanata... In Romania daca ar fi spus ca pleaca pe Everest,marea majoritate i-ar fi ras in nas.... S-ar fi spus ceva de genul: “Cine se mai crede si asta,habar nu are cu ce se mananca muntele si pleaca tocmai pe Everest...”Si totusi uitati ca se poate,si la ce nivel inca...
Si aici as putea adauga o parere personala! Nu totdeauna cei mai buni cataratori,sunt si cei mai buni alpinisti de altitudine... Nu dezvolt mai mult ideea,deoarece propria experienta nu imi permite... Va las pe dvs. pe dvs sa judecati unde se afla cheia succesului... In performanta,in extrem,intr-o alta tara,intr-o preselectie mai mult sau mai putin subiectiva,in propriile forte si increderea in tine,sau pur si simplu in ...sansa?
Ganduri bune pentru toti si cand ne-o fi mai rau asa ne fie!
EdY D
Sâmbătă, 29 octombrie 2005 - 14:01
Afisari: 2,677
spedymont
Comentariile membrilor (0)
