Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2021
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Vremea
Varful Bulboace
Muntii Vrancei-Penteleu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Padurea: trecut, prezent si... poate, viitor

Unul din sloganele silvicultorilor afirma: „codrul e frate cu romanul”. De parca francezul, finlandezul, slovenul ar fi dusmanul padurii. Dar asa avem noi, romanii, complexul de „om bun”, de a fi mai cu mot ca altii. L-o fi intrebat cineva si pe codru daca e multumit de ce frate „si-a tras”? Stati putin, de fapt neamurile nu ti le alegi, cu ele te pricopsesti. Frati buni la inceput, poate ca romanul s-a pervertit odata cu trecerea timpului. Despre asta voi incerca sa dau seama.


In vremurile cand padurile erau mai intinse decat puteau oamenii cuprinde, s-au facut „danii”, improprietariri, de catre voievozii castigatori in razboaie, pentru capitanii si chiar pentru ostenii lui mai viteji. In timp, acesti stalpi de istorie, facatori de neam, au intemeiat sate si targuri, iar padurea a devenit proprietate a obstii, a intregii suflari a comunitatii.


Din padure se taia in principal lemn de foc. Mai totdeauna, acesta era rezultat din copacii uscati in picioare, care nu facusera fata bataliei pe verticala pentru lumina. Nimeni nu taia un copac mare, verde: era greu de manevrat si trebuia asteptat un an pentru a se usca.


In codru mai intrau mesterii sa caute esentele deosebite: tei, brad, stejar, pentru confectionarea de unelte, instalatii tehnice si obiecte de uz casnic. Geniul popular a dezvoltat in timp o adevarata civilizatie a lemnului, construind de la case, biserici, mori de apa si razboaie de tesut, pana la linguri, ciubere si covate pentru copii mici.


Pana la inceputul secolului trecut, recoltarile de material lemnos erau punctuale si se situau sub puterea de regenerare a padurii. In primul deceniu al sec.20, cu 30-40 de ani intarziere fata de revolutia industriala din Anglia, incep sa se organizeze si in tara noastra societati pe actiuni in vederea exploatarii si valorificarii materialului lemnos.


Noile inteprinderi de prelucrare a lemnului erau construite in zonele cu mare potential forestier, de o parte si de alta a Carpatilor. Utilizand in prelucrarea lemnului tehnologiile masinilor cu aburi, pentru un timp, ritmul taierilor a fost mai usor de suportat de catre padure. In acele vremuri de pionierat, trei sferturi din angajatii inteprinderii se ocupau cu taierea si transportul bustenilor pana la fabrica. Sa ne intoarcem in timp pentru a arunca o privire asupra acestor activitati.


O echipa de doi muncitori, cu un joagar de mana, putea dobora un arbore mai mare in cca. o ora. O alta echipa trecea la fasonarea trunchiului, indepartand crengile cu ajutorul topoarelor. Odata pregatit, busteanul urma sa fie supus operatiunii celei mai dificile: corhanirea, coborarea de pe versantul muntelui pana la mijlocul de transport. In functie de conformatia locului, se foloseau mai multe procedee.


Funicularul gravitational: se executa mai intai o defrisare liniara in lungul pantei de pe versant si se intindea cablul purtator, legat la partea superioara de un copac mai zdravan. Motorul instalatiei se transporta la deal cu o pereche de boi si se instala in varful pantei. El era destinat tractarii de jos in sus a rolelor si a cablului de legat sarcina. Odata legati, sarcina de busteni cobora pe cablu pana la rampa de jos, ca urmare a fortei gravitationale. Simplu.


Canalul: se folosea pe pantele mai scurte si mai inclinate. Era un jgheab de forma trapezoidala, facut din scanduri lustruite. Bustenii alunecau pe canal, iar atunci cand se produceau blocaje, acestea se degajau cu niste prajini lungi, prevazute cu ciocuri metalice in varf, asa numitele „cațe”. Cam periculos!


Pe distante mai mari, sau unde inclinatia pantei nu permitea folosirea metodelor amintite, bustenii erau trasi de perechi de boi. Niciodata caii n-au fost o solutie: sunt prea zapaciti si inprevizibili.


Odata ajunsi la baza muntelui, bustenii erau incarcati in vagoanele trenului forestier. Incarcarea se facea manual, de catre țapinari, de pe o rampa la nivel cu platforma vagonului, sau pe un plan inclinat. Trunchiurile erau manevrate cu țapinele, un fel de parghii de gr.1, cu partea scurta facuta din otel. De dragul denumirii: racoanțele erau drugii de otel care fixau bustenii pe vagon si de care erau legati cu lanturi, peste, sa-i tina stransi.


Lemnul pentru foc era debitat la lungimea fixa de 1m. Daca trunchiul era mai gros, aceste bucati reau sparte in 4-6 felii. Aceste produse se numeau „metre”. Metrele se faceau chiar unde a cazut copacul si se transportau cu carutele la tren.


Acolo unde trenul nu putea sa ajunga, transportul bustenilor si al metrelor se facea cu ajutorul funicularelor fixe, un sistem de transport pe cablu, ca cel de astazi pentru turisti. Aceste funiculare se puteau intinde pe 15-20km.


De amintit si sistemul de transport cu vagoneti pe plan inclinat de la Comandau (Covasna). Vagonul incarcat cu lemn cobora pe panta planului inclinat si reusea sa ridice, ca pe o contra-greutate, vagonul gol, de pe linia paralela. Consum energrtic: zero.


Aceste activitati erau treaba forestierilor. Ei lucrau impreuna cu silvicultorii si sub atenta lor supraveghere.


Taierile nu se faceau „pe ras”, ci „pe marca”. Silvicultorul profesionist intra in padurea destinata recoltarii si insemna (marca) trunchiurile ajunse la maturitate, ori care trebuiau oricum indepartate. Se facea prima taiere, pe prima marca. Dupa 5-10ani se taia pe a doua marca, adica aproape tot, dar se mai lasau in picioare arborii mai zdraveni, care sa nu lase terenul sa plece la vale.


Dupa taiere, silvicultorii efectuau lucrari de curatire de crengi a versantilor si asezau aceste resturi in gramezi inguste, asezate dealungul pantei, unde erau lasate sa putrezeasca. Dupa aceasta curatenie se trecea neintarziat la plantarea de puieti de arbori, in special de molid, pregatiti din timp in pepiniere. Pana la varsta de 5-6 ani trebuia supravegheata cresterea puietilor si indepartata iarba si alta vegetatie care i-ar fi putut sufoca. Odata trecuta de inaltimea de 2m, viitoarea padure nu mai avea nevoie decat de... rabdare si tutun.


Asa a fost odata…


Astazi, adica dupa 1989, s-au petrecut doua lucruri grave, exact ca in „legile lui Murphy”: un lucru care incepe bine, se termina prost, iar lucrul care incepe prost se termina si mai prost.


In primul caz ma refer la punerea in posesie a romanilor cu hectare intregi de padure. Incepuse bine, apoi noul proprietar s-a gandit ca n-ar strica sa taie, pe furis, cativa copaci si de la vecinu... si gata, in doi ani s-a ras tot, pe apucatelea.


Celalalt lucru, cel care a inceput prost, a fost falimentul inteprinderilor de prelucrare a lemnului. Nu cauzele ne privesc aici, ci efectele: ocolul silvic nu a mai avut cui sa vanda lemnul din paduri. Cum se procedeaza acum? Se liciteaza: cine vrea sa exploateze padurea din cutare loc? Se vinde acest drept oricui: priceput, ori nepriceput. Cu utilaje performante si mijloace de transport puternice, in scurt timp, totul e carat de pe munte si raman versantii goi. Ce „marca”, ce operatiuni de curatire si impadurire?... Nimic!


Aici incepe sa se intrevada viitorul, care, ca un dracusor, isi freaca mainile zambind razbunator: stati linistiti, natura se reface si singura, mai greu, taras-grapis, dar se reface... Dar stiti ce creste in locul padurii de molid, acele sanctuare cu colonade drepte, inalte, nesfarsite, padure ingrijita, cum spuneam, de generatiile trecute??


Va creste o vegetatie de ocupatie, pe cat de rapida in crestere, pe atat de nedorita: salcie capreasca, anin, lemn cainesc, mesteacan, alun etc. Peste 25-30 de ani ce vor mai recolta din paduri acesti taietori grabiti de azi? Ce vor mai fura hotii marunti, cei cu carutele, care vand la gaterul din sat si nu-l cunosc pe patron?


Nu-i plang pe ei, dar ma gandesc ca vom veni noi, naivii, suparati ca nu avem pe ce sa mai punem marcajele noastre turistice. Pe bete de alun? Asta pentru putin timp, caci se are in vedere interzicerea circulatiei turistice pe drumurile forestiere si chiar prin paduri. Nu mai e loc pentru toata lumea. Pasul sfios, de indragostit, al turistului, strica drumul forestier mai abitir decat TAF-urile si troliile lor. Piatra Craiului, dupa 150 de ani de activitate turistica, intampina oaspetele la fel de proaspata in fiecare vara. Apoi...


Noi vom continua sa calatorim, dar mai ales sa visam la o Romanie imaginara, frumoasa, idilica... Tara concreta ramane a lor, a celor care iau lemnul din padure si piatra din munte... Banii ar trebui facuti cu capul, nu cu toporul, ori cu picamarul.


Un popor civilizat face din muntii si padurile sale parcuri naturale, pentru deplina sanatate a naturii si a oamenilor.



Vineri, 16 mai 2008 - 19:56 
Afisari: 5,445 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

xemax
xemax

 
1
Multumesc pentru articol, desi se termina cam brusc. Oricum sunt incantat ca am aflat in sfarsit sensul verbului a corhani (ii verb, nu?) Carpati.org


Vineri, 16 mai 2008 - 19:53  

oleg
oleg
Coarda
 
2
Bravo!!! Un articol care merita sa fie pe masa guvernantilor, procurorilor, judecatorilor, pe toate televiziunile pe toate.............. Dar ce sa-i faci, coruptia este extraordinar de mare. Noi nici macar nu realizam adevarata amploare a afacerilor cu lemn in care sunt implicati demnitari de cel mai inalt rang, ca de altfel și in exploatarea celorlalte resurse (ex. petrolul). Oricum este un articol de nota 10


Vineri, 16 mai 2008 - 21:21  

jazz_point
jazz_point

 
3
"Nu ne mai facem bine..." aud zicandu-se acum de catre cei in varsta, uitandu-se la stiri. Un pic cam nostim, un pic cam trist...
Poate ne vom face bine. Asa cum si tarile occidentale, care au fost in aceasta situatie si au ramas cu 7%, 10% din suprafata impadurita, s-au indreptat si acum ne dau un exemplu (nu cred ca mai are rost sa spun ca este un plan bun). De ce nu putem urma acest exemplu? Decalajul e prea mare cred.

Un articol excelent. Foarte bine documentat. La metodele acelea vechi ar trebui sa ne intoarcem Carpati.org


Vineri, 16 mai 2008 - 21:35  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
4
Un articol dureros... Carpati.org

@jazz_point: stai linistit, tarile occidentale consuma la fel de mult lemn ca si in trecut. Unde crezi ca exporta Romania materie prima?


Sâmbătă, 17 mai 2008 - 08:08  

jazz_point
jazz_point

 
5
In cazul asta e cam greu sa stai linistit Carpati.org... dar, eu ziceam de taiere nu de consum. Sunt convins ca e vorba de mult consum, dar prelucrarea industriala este mult mai eficienta si mai organizata. Noi avem o tara cu suprafata relativ mare, procentul de... cred ca s-a mai vorbit despre asta.

Mai bine as zice ca acum 10 ani am plantat in fata casei 3 stejarei. In 10 ani acei copaci au crescut 5-6 metri, fara a fi insa prea grosi. Nici lemne de foc nu scoti din ei, gandesc unii... Insa sunt cel mai de pret lucru pentru mine, si peste alti 10 ani sper sa fie si pentu copii mei la fel.
De aici pleaca atitudinea sanatoasa fata de natura. De la la nivel de individ.


Sâmbătă, 17 mai 2008 - 15:46  

vladonne
vladonne
Coarda
 
6
Un articol foarte realist... din pacate Carpati.org


Duminică, 18 mai 2008 - 14:39  

alexus
alexus
Busola
 
7
Un articol foarte bun. Mi-a placut.


Duminică, 18 mai 2008 - 17:29  

baltarel
baltarel
Busola
 
8
O istorie, traita, face din om sa nu ignore ceea ce stramosi le lasat si unii au stricat. Eu am cunoscut cum aratau M-tii Macin inainte de impadurire, prin 1978, cat de saraci erau si iata acum cum arata - plini de viata - trebuie sa aducem multumire celor ce au trudit, cu mintea si bratele la schimbarea in bine a acestui tinut. Bun articolul, la obiect, la timp si incurajator. Felicitari !...


Duminică, 18 mai 2008 - 21:01  

radmar
radmar
(admin)

 
9
Sper sa aibe ecouri mai mari acest articol.


Luni, 19 mai 2008 - 12:22  

nycbv
nycbv
Busola
 
10
Buna documentare, multumiri


Luni, 19 mai 2008 - 16:50  

andy79
andy79
Busola
 
11
Si totusi altii cum pot? Cel mai mare producator de lemn din Europa sau si din lume (nus sigur), Suedia = cea mai impadurita tara? Deci astai taie cu nemiluita dar totusi raman cea mai impadurita tara. Ar fi trebuit sa adoptam si noi mamangementul lor in aceasta privinta...sau macar sa-l pastram pe-ala vechi al nostru. Si cand ma gandesc la monstrii mecanici care taie padurile din Suedia, daca ai nostri ar fi avut masinile respective cred ca nu mai aveam paduri de vreo 10 ani


Luni, 2 iunie 2008 - 14:58  

mihai.argessis
mihai.argess..

 
12
Pareri:
-"pe vremuri" erau mult mai putini oameni, iar nevoia de lemn era mai mica decat astazi.
-nu este prea sanatos sa scoti toti arborii batrani/morti din padure. Orice padure "virgina" are astfel de arbori, care au rolul lor foarte bine definit in ecosistem. Lipsa lor ar dauna unor specii.
-si mie imi plac metodele vechi de exploatare, care nu se bazau pe petrol. Totusi, stiinta a evoluat si sunt multe lucruri care se pot imbunatati.
-vegetatia de ocupatie despre care vorbiti este...naturala si are si ea rolul ei in ecosistem. Caprioarele si veveritele chiar se bucura de ea. Nu cred ca va creste lemn cainesc sau alun in padurile de fag/brag/molid pe care facem de regula marcajele.
-nu Romsilva a interzis accesul turistilor pe munte, ci Administratiile parcurilor nou create.
@andy 79
Iti vine sa crezi ca suedezii au dau o lege sa taie numai la ras?
Nu are rost sa generalizam lucrurile. Sunt situatii in care taierile rase sunt bune si situatii cand nu sunt bune.

Puneti-va intrebarea cat lemn consumati intr-un an de zile? Reciclati ceva din el?

Numai bine!


Joi, 8 decembrie 2011 - 23:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0583 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org