Organizarea actiunilor de remarcare - I

                                Aspecte privind organizarea actiunilor de (re)marcare

Acest articol este adresat celor ce intentioneaza sa organizeze sau sa participe la tabere de refacere/marcare a traseelor turistice montane.

Mai intai trebuie reamintit faptul ca lucrul cu oamenii este foarte important. Nu veti putea fi permanent langa fiecare om in timpul actiunii, de aceea cand o sa delegati pe cineva pentru vreo sarcina, important este sa verificati faptul ca a inteles ce anume doriti sa realizeze, dar si mai important este sa va asigurati ca a inteles si de ce trebuie facut astfel! In acest mod veti putea scapa de multe surprize datorate improvizatiei din motiv ca desi oamenii stiau ce aveau de facut, la fata locului li se parea mai bine sa faca altfel.

                                                          1.Pregatirea actiunii

 

 1.1 Planificarea datei si a locului de tabara

Pentru actiunile de remarcare/refacere a traseelor este recomandat sa se aleaga perioada verii si de preferat fereastra de timp in care stabilitatea vremii este mai mare.

Le-as imparti astfel: de scurta durata (1-3 zile) sau de lunga durata (pe o perioada in general mai mare de 6 zile). Primele actiuni se preteaza in sfarsiturile de saptamana. Acestea au avantajul ca pot strange destul de multi participanti care sunt liberi. Marele impediment al acestora il reprezinta vremea, reusita lor depinzand in cea mai mare proportie de absenta sau prezenta ploilor. Daca se intampla sa ploua chiar in acele zile, iar stanca si pomii nu se usuca, atunci nu se poate aplica vopseaua, ramanand insa posibilitatea montarii stalpilor/sagetilor de informare/indicare. Pentru actiunile scurte este important gasirea unui mod eficient de transport al participantilor in asa fel incat perioada din zi ramasa pentru marcare sa fie cat mai mare. Alimentatia pentru cateva zile si-o poate stabili fiecare.

 

Pentru actiunile mai indelungate, un dezavantaj ar putea fi acela de a strange un numar suficient de participanti, deoarece actiunea se petrece in general vara si multi nu-si pot permite irosirea concediului in astfel de tabere, recomandandu-se sa fie anuntate dinainte cu mai multe saptamani. Resurse importante vor exista in randul studentilor si elevilor. Marele avantaj al acestor tabere il reprezinta faptul ca nu mai depind asa de mult de vreme, prin faptul ca pe o perioada mai lunga avem sanse mult mai mari de a prinde cateva zile bune pentru marcaj. Totusi, aceste tabere sunt ceva mai greu de organizat pentru ca trebuie aduse mai multe materiale, tintele propuse fiind si ele mai mari. Recomandat este sa se manance la comun si sa se pregateasca o lista amanuntita de alimente pentru a asigura unitatea si eficienta in tabara. Luand in calcul echipamentele taberei (de la scule, corturi, stalpi de marcaj, vopsele si alte unelte) si alimentele, va rezulta un volum mare de marfa ce ar urma sa fie transportat pana la tabara, caratul cu rucsacul fiind practic imposibil, va trebui sa se stabileasca din timp o modalitate sigura de transport dus-intors (camion, tractor cu remorca, autospeciala, caruta etc).

La alegerea locului taberei trebuie sa se tina cont de o sursa de apa in apropiere si locul sa fie ferit de eventuale inundatii si descarcari electrice. In caz de vreme foarte rea este binevenit un adapost in apropiere (cabana, stana, canton). In tabara va trebui sa existe permanent o masina sau alta modalitate de transport rapid in caz de accident sau alte situatii de urgenta. Va fi util sa se faca cel putin un drum in zona inainte, pentru cercetarea terenului, cautarea locului potrivit pentru tabera si analiza starii drumului (ce fel de masini pot intra pe acolo; cat de rau ar putea fi afectat de vreme pana la momentul actiunii).

1.2 Obtinerea acordului din partea autoritatilor

In vederea organizarii actiunii de marcare este necesara obtinerea unui acord scris de la Ocolul Silvic al zonei respective si de la Consiliul Judetean, prin Salvamont. O colaborare si o stransa legatura cu aceste autoritati este foarte recomandata. Este bine sa stabiliti si sa comunicati zona in care veti aseza tabara si sa obtineti aprobarile (in scris) de la autoritatile de profil pentru evitarea eventualelor neintelegeri. Acordul ar trebui sa clarifice aspecte importante, cum ar fi zona de lucru, perioada si modul de lucru, traseele ce urmeaza a fi (re)marcate, perimetrul taberei, actiuni/sprijin/interventie reciproca in situatii de urgenta etc.

 

1.3 Obtinerea finantarii

Intr-o campanie de (re)marcare sunt necesare resurse cu atat mai diferite si insemnate cantitativ cu cat actiunea are o amploare mai mare. Astfel, in functie de tipul activitatii trebuie avute in vedere achizitionarea echipamentelor necesare (vopsele, stalpi, sageti indicatoare, perii, ciment, nisip, scule) transportul echipamentelor participantilor si al participantilor, asigurarea alimentelor.

Pentru acestea sunt utile contractele de sponsorizare. In afara de eventualele acorduri cu autoritatile se poate merge pe la mai multe firme pentru a se incerca obtinerea de alimente, materiale (tevi, tabla, vopsea, diluant, perii etc), transport sau bani. Cei care au cunostinte cu astfel de firme, ii pot gasi mai usor sponsorizari, insa trebuie sa-si rezerve totusi ceva timp si rabdare pentru mers si batut din poarta in poarta. In general viitorii sponsori sunt sceptici, dar cu o prezentare buna planului de lucru si a istoricului activitatiilor se mai poate prinde cate un contract de sponsorizare, ce este binevenit indiferent de cat de mica este suma. Cu timpul vom sti unde sa mergem dupa contracte, pentru ca aceia care ne sprijina intr-un an (ar fi frumos sa primeasca o invitatie de participare sau daca nu, un raport detaliat despre cum a decurs activitatea) se vor bucura sa ne ajute si in anul urmator.

 

1.4 Pregatirea echipamentului si materialelor

Se va forma o lista cu echipamentele si materialele necesare, si se vor verifica inaintea plecarii in actiune toate elementele din lista; echipamentul individual (cort, sac de dormit, etc) si materialele ar trebui sa fie complete si functionale.

Daca se vor monta stalpi/sageti indicatoare atunci ideal ar fi sa le avem pregatite dinainte sa mergem pe munte. Astfel, stalpii ar trebui sa fie din teava de fier de 2,7m inaltime si diametru de 2-2,5 toli. Acestia vor trebui in prealabil vopsiti cel putin intr-un strat de grund. Dupa uscare se va vor vopsi cu segmente alb-negru. Stalpii vor trebui sa aiba un capac/dop in partea superioara, iar peste acesta sa fie pusa vertical o placuta patrata, pe care se va vopsi semnul marcajului. In partea inferioara vor avea vreo 2 mustati sudate, pentru a putea face o priza cat mai buna in groapa cu cimentul. Trebui sa fie introdusi intr-o groapa cam de 0,5m in care se vor pune pentru fixare pietre si ciment. Groapa pentru stalpi se poate sapa foarte bine cu o ranga mai mare de 1m, ce se infige puternic in pamant cu varful ascutit pentru al framanta, iar apoi acesta este scos din groapa.

Sagetile indicatoare vor trebui si ele pregatite din timp. Ideal sageata este din tabla de fier de 4mm. Se vor da inainte cu cel putin un strat de grund dupa care se vor aplica doua randuri de vopsea ( nu se vor face indicatoare pe care sa se aplice colante!!! acestea se dezlipesc repede). Cel putin 1-2 zile se asteapta intre aplicarea straturilor pentru a ne asigura ca precedentul strat s-a uscat, astfel ca pregatirea materialelor vopsite (stalpi si sageti) trebuie sa inceapa cu cel putin o saptamana inaintea actiunii.

Vopseaua pentru marcaj va trebui sa fie vopsea de exterior pentru lemn, fier si piatra. In general, o echipa intr-o zi nu consuma mai mult de o cutie de vopsea de o anumita culoare, dar cantitatea depinde mult de la pictor la pictor si de la o suprafata la alta (una poroasa, sau o coaja mai scortoasa de copac are nevoie de mai multa vopsea). Pentru tot ce vopsim la marcaje ar fi ideal daca s-ar folosi vopsea reflectorizanta sau daca exista posibilitatea de a se pune pulbere sclipitoare in amestec.

1.5 Despre folosirea semnelor de marcaje

In vederea stabilirii semnelor pentru trasee noi este indicat ca pentru itinerariile pe culmi/creste sa se foloseasca banda, pentru vai sau cursuri de apa triunghiul, pentru legaturi crucea, iar pentru circuit (plecare si sosirea in acelasi loc) punctul.   Cu rosu se aleg variantele principale, iar cu albastru sau galben variantele secundare. 

- banda rosie pentru traseele de creasta principala (creasta Fagarasului);

- banda albastra/galbena pentru creste secundare, (BA, Arefu – M Podeanu – Strunga Doamnei)

- triunghi pentru traseul pe vale, de urcare in creasta/coborare din creasta pe vai (ex: TR - Victoria - Portita Vistei)

- crucea pentru trasee de legatura (CA,  L Caltun - L Capra)

- punct pentru trasee circuit (CR Rusca – p. Ruscei – Cab Giumalau – V Ruscai – Rusca)

Informatii asemanatoare se mai gasesc la:

 - http://www.carpati.org/articol/norme_si_recomandari_pentru_executarea_marcajelor_turistice/782/

 - http://www.carpati.org/articol/marcaje_turistice_si_marcaje_forestiere/644/

 - http://www.carpati.org/forum/altele-12/alegerea_marcajelor-2226/1/ 

 

                                                                         2. In tabara

2.1 Paza

In orice fel de actiune trebuie sa ramana cineva permanent in tabara de corturi, care ideal ar trebui delimitata cu o banda. In taberele in care se aduce si mancare mult, noaptea este foarte util sa se faca de planton, in 3 schimburi, 23-01, 01-03, 03-05, mai de dimineata intrand apoi la bucatarie pentru pregatirea micului dejun echipa de serviciu din acea zi. Rolurile plantonului sunt de a mentine focul de veghe pentru tinerea la distanta a dihaniilor, de a face ronduri regulate prin tabara, de a asigura paza echipamentului si somnul linistit pentru ceilalti membri. In general in astfel de actiuni, printre dusmani nu sunt doar animalele, ci si eventuali oameni rau intentionati din afara taberei (ciobani, turisti, forestieri etc).

2.2 Completarea materialelor

In cazul in care nu avem la dispozitie stalpi de metal, se vor lua trunchiuri din cazatura. Se vor curata de crengi si coaja foarte bine, pentru ca vopseaua sa prinda direct pe lemn. Daca vor mai fi bucati de coaja intre vopsea si lemn, coaja va putrezi si la scurt timp va cadea cu tot cu vopsea. Capatul dinspre radacina va fi ars/afumat pe portiunea ce va intra in pamant pentru a nu putrezi. Dupa ce a fost fixat in pamant se va incepe vopsirea lui cu segmente alb-negru. Daca nu exista negru atunci se va vopsi alb-rosu sau alb-albastru. Nu se va folosi combinatia alb-galben deoarece aceasta nu este vizibila. Nu se va folosi insa nici o combinatie in mai mult de 2 culori, ca de exemplu albastru-alb-rosu deoarece stalpul nu va fi la fel de vizibil ca atunci cand s-ar folosi doar 2 culori. Segmentele de alternanta a culorilor ar trebuie sa fie intre 25-30 cm. Mai mari sau mai mici de aceste dimensiuni au ca efect scaderea vizibilitatii stalpului!

2.3 Echipa de (re)marcare

Pentru marcare ideal sunt echipe de 3-5 oameni care pleca pe traseu. Un om ar trebui sa fie cel ce periaza stanca/pomul (cu perie de sarma) pentru a curata suprafata de licheni si muschi. In functie de marcaje si culorile necesare vor fi 2-4 oameni ce vor vopsi, fiecare avand culoarea lui. Intai se vopseste semnul, iar apoi fundalul de alb. Vopseaua nu trebuie sa fie nici prea diluata, pentru ca marcajul va aparea spalacit ca unul vechi si se prelinge mai usor amestecandu-se culorile, dar nu trebuie sa fie nici prea groasa pentru ca apoi nu va mai face priza buna cu stanca/coaja de copac. Celalalt/ceilalti pot cara vopselele de rezerva, diluantul, carpe de sters/curatat, un topor/fierastrau pentru eliberarea potecii sau pentru a taia crengile ce ar stanjenii observarea marcajelor. Astfel, o echipa ar trebui sa plece la marcat intr-o zi cu o cutie (galetusa de iaurt de 900g, sau alte cutii de vopsea carora li s-a atasat o tortita) de alb, una colorata (rosu, albastru, sau galben) – sau mai multe culori daca se fac mai multe marcaje, dar atunci ar trebui sa creasca si numarul vopsitorilor de alb –, cu o rezerva de-o cutie de vopsea pentru fiecare galetusa si 1l de diluant si peria de sarma. Acestea sunt rezervele care e bine sa le aiba fiecare echipa. In general nu se consuma toate intr-o zi, dar exista situatii cand sunt binevenite aceste rezerve. In caz ca nu se consuma ele vor fi folosite in urmatoarea zi cand cei care au participat la actiune deja si-au facut o imagine asupra evolutiei lucrarilor de marcaj (cat timp dureaza sa acopere o portiune, cata vopsea se consuma etc). Cand se va turna diluant in vasele cu vopsea (cutii/galetuse) nu se va amesteca pentru omogenizare cu pensula, ci cu un bat rezistent sau altceva asemanator.

In general o echipa marcheaza o bucata de traseu de 1h in 2-4h, in functie de numarul de marcaje aplicate, dificultatea traseului, curatarea pomilor de crengi ce obstructioneaza observarea marcajului, pauze de masa, instalare stalpi/momai, conditii meteo etc.

Echipa ce va marca, pentru as spori eficienta, ar trebui in acelasi timp sa vopseasca semnele in ambele sensuri. De multe ori insa, oricata experienta ai avea in a-ti da seama unde ar trebui sa adaugi semnele pentru sensul invers deplasarii in care ai pornit la marcaj (adica pt intoarcere), unele semne de intoarcere deja existente se pot rata (pentru ca sunt de exemplu pe partea cealalta a unei stanci sau pom) sau putem adauga semne in locuri ce banuim ca ar fi vizibile din sensul opus, iar la intoarcere constatam ca de fapt nu le-am plasat foarte bine, existand cel putin un loc cu o vizibilitate mai buna. Din acest motiv este recomandat ca in echipa de marcaj macar un membru sa stea ceva mai in fata echipei si sa analizeze traseul si in sens invers pentru a observa semnele si locurile cele mai potrivite pentru marcarea inversa. Cu cat este mai departat, cu atat isi va da seama mai bine de cele mai potrivite locuri, dar si cu atat mai greu ii va fi sa comunice echipei locul exact pentru marcaj, iar echipa se va faramita mai tare, lucru ce este de evitat. O distanta de ordinul zecilor de metri este in general potrivita.

2.4 Echipa in actiune

Nu se vor monta placute din plastic/fier in cuie pe copaci. Pe langa faptul ca afectam in mod serios copacul, in timp el va reusi sa elimine cuiele si placuta va cadea. Totodata aceste placute prezinta un interes deosebit pentru distrugatorii de natura si pentru cei nu se dau in laturi de la actele de vandalism.

Pe drumurile forestiere marcajele nu trebuie sa fie foarte dese, la cateva sute de metri fiind necesare totusi. Pe astfel de drumuri, daca nu exista posibilitatea de a se vopsi astfel incat semnele sa fie perpendiculare pe directia de mers, se pot pune si paralel, pentru ambele sensuri, avand rol de confirmare. Cand se paraseste drumul forestier marcajele vor fi mai dese, fiind recomandata plasarea unui indicator. La bifurcatii se vor aplica semne de marcaj si sageti pentru a se arata calea corecta. Pentru o vizibilitate sporita, aceste sageti de pe pomi sau stanca, trebuie vopsite in centru cu aceeasi culoare ca a marcajului, iar conturul cu alb. Pe potecile din paduri marcajele vor fi mai dese. Spre iesirile din poieni se recomanda indesirea marcajelor si amplasarea in vecinatate a unui stalp ce este vizibil din poiana. La gol alpin, unde poteca nu este clara, trebuie facut un marcaj des. Unde nu exista pietre bune de marcaj se vor construi momai si/sau instala stalpi. Daca nu este posibila nici aceasta varianta, se vor incerca marcaje si pe pietrele ce nu ofera un unghi de vizibilitate de la distanta, ele putand fi foarte utile pentru confirmarea traseului pe timp de ceata. Se recomanda ca marcajele sa fie facute in plan vertical pe 1,5-2,5m inaltime si perpendicular pe directia de mers. Pe stancile/pietrele de la gol alpin ce nu au inaltimi asa mari, foarte importanta este aplicarea semnelor in partea superioara a stancilor/pietrelor si perpendicular la directia de mers, pentru a fi cat mai vizibile de la departare si pentru a nu fi usor mascate de vegetatie.

Pentru montarea stalpilor sunt necesari saci de ciment si nisip; nisipul, stalpul, cimentul se vor cara pana la locul plantarii/groapa. Cimentul cu nisipul il recomand sa se prepare la groapa (trebuie luat in calcul de unde se aduce apa - daca exista in apropiere) si pentru a nu se risipi este bine ca amestecul sa se faca pe o folie de plastic, eventual pe sacul de transport (daca e de plastic). Groapa se poate sapa cu lopeti, casmale, tarnacoape, dar mult mai eficienta va fi folosirea unei rangi de 1-1,5m, aceasta fiind mai usor de carat decat celelalte unelte si totodata fiind si mai spornica la sapat (dupa ce se adanceste putin groapa nu vom mai putea avansa la fel de bine cu tarnacopul, casmalele, lopetile, decat daca am lati mult groapa, lucru ce este de evitat pentru a stabiliza cat mai bine stalpul).

Dupa ce au fost montate sagetile pe stalpi (in tabara sau inainte de punerea in pamant a stalpului) in suruburi cu saibe si piulite (sagetile si stalpii vor fi gauriti dinainte de tabara si vor fi imperecheati fiecare sageata cu stalpul sau, pentru ca de obicei nu se mai potrivesc gaurile dintr-o sageata cu gaurile altui stalp), se va strica filetul fiecarui surub in asa fel incat sa nu mai fie posibila desurubarea piulitelor pentru a fi scoase placile (obiceiuri de-ale ciobanilor).

Dupa ce se termina de vopsit intr-o zi, se vor curata cu diluant pensulele pentru a nu se usca si pentru a le putea folosi si in ziua urmatoare. Dupa spalare se pot tine intr-o canuta/cutiuta/(fund de PET taiat) cu parul acoperit cu diluant sau apa. Apoi se vor curata si celelalte unelte folosite, pentru a fi curate a doua zi.

3. Consideratii finale

Prin acest articol se doreste impartasirea catorva sfaturi practice despre organizarea taberelor de (re)marcare a traseelor turistice montane si nu numai. Subiectul nu-l consider inca epuizat, ramanand in continuare de discutat in detaliu lista de alimente si materiale, organizarea activitatilor in tabara si alte aspecte.

Sâmbătă, 21 mai 2011 - 01:06 
Afisari: 4,220 


radmar
(admin)