O calauza de altadata

Cu decenii in urma masivul Bucegi deabea incepuse sa fie descifrat turistic. Cativa indrazneti, care se straduiau sa impamanteneasca numele de "bucegisti", se avantau pe vaile prapastioase ale abruptului prahovean, dornici sa cunoasca tainele muntilor.

Bastoanele enorme - "bucegenstocuri" - cum le numeau ei - scari de lemn si franghii de rufe ii ajutau sa invinga "saritorile", iat vanatorii din micile sate de pe Valea Prahovei le erau calauze. Cativa din acesti vanatori s-au dovedit a fi excelente calauze, mari iubitori ai muntelui. Pe acestia istoria turismului i-a trecut in randurile pionierilor iar numele lor, prezent pe harta Bucegilor, a ramas sa aminteasca generatiilor viitoare de inceputurile drumetiei.

­

  As vrea acum sa amintesc de Nicolae Gelepeanu care merita sa fie cunoscut dupa fapte si sub adevaratul sau nume, nu sub cel de Jilepeanu cum numesc gresit unii alpinisti, hornul care continuind Valea Costilei, marcheaza una din iesirile spre varful muntelui si care este de fapt Hornul Mare.

 Hornul lui Gelepeanu este alaturi de stanca ce poarta tot numele lui in continuarea crestei Vaii Albe si ofera cea mai lesnicioasa si sigura iesire din abrupt pe platoul Costilei.

Cine a fost Nicolae Gelepeanu? Nestor Urechia, unul din primii "bucegisti", ne-a lasat in cartea sa "Vraja Bucegilor", cateva pagini emotionante despre acest pasionat vanator care l-a calauzit in peste 100 de drumuri in Bucegi. Din aceste pagini aflam ca "nea Nicolae", era o "gradina de om", un tovaras de drum fara pereche, totdeauna saritor, vesnic cu zambetul pe buze, cunoscand in afara de tainele muntelui o multime de povesti si legende pe care le spunea cu deosebit talent.

"La munte - spune Nestor Urechia - era fara pereche. Cu pasul lui incet, masurat, vanatoresc, putea sa umble zile si nopti de-a randul, fara sa arate oboseala. Catarandu-ma alaturi de dansul am cercetat pe Bucegi si locuri bune si locuri urate (vorba ciobanilor), intre altele cele mai anevoioase si pline de primejdii vai: Valea Seaca a Caraimanului si Valea Seaca a Claii Mari. In toate urcusurile ne-a calauzit si indemnat cea mai buna calauza din Alpi."

Nicolae Gelepeanu a fost de mic un pribeag. La 12 ani baiat de pravalie la un negustor din vechiul Brasov. Un an mai tarziu pleaca "in tara" si se opreste - tot ca baiat de pravalie la Targoviste. Peste alti doi ani vine la Bucuresti unde intra ca ucenic la un polonez fabricant de viori, cobze si instrumente muzicale, meserie pe care o invata si el si pe care o practica si dupa ce se stabileste - in 1889, cand avea 29 de ani - la Busteni, ultima etapa a pribegiei sale.

Muntii si vanatoarea, marile sale pasiuni, nu le-a tinut doar pentru el, ci le-a impartasit celor ce se simteau atrasi de acesti uriasi de piatra care ascund atatea frumuseti si care l-au urmat timp de 34 de ani pe hatisurile Jepilor, Caraimanului, Costilei sau Morarului.

Caci Nicolae Gelepeanu nu a fost numai o calauza, ci si un PIONIER.

Almanahul turistic 1961 si Vraja muntilor - Nestor Urechia

­

Marţi, 19 februarie 2008 - 19:03 
Afisari: 5,033 


andreeacorod..