Muntele schimbării

Flexibilitatea. Lecția supremă oferită celor care îl urcă pe… Munte – poate creația cea mai grandioasă a naturii exterioare omului. Nu doar cea fizică, necesară pentru abordarea pragurilor, săritorilor, stâncilor ivite în cale. Ci și cea mentală, poate cu mult mai importantă.

Muntele este imprevizibil prin multitudinea de circumstanțe pe care le generează. Aceeași destinație abordată din zone diferite. Același traseu, altfel pe vreme călduroasă sau pe vreme ploioasă, în urcare sau în coborâre, vara sau iarna când zăpada schimbă nu doar peisajul. Așa că, în orice moment petrecut pe munte, lucrăm cu dileme de genul: ”Plecăm atunci când ne-am propus, sau decalăm? Acum, sau peste câteva ore? Mai iau cu mine, sau mai las ceva acasă? Am tot ce-mi trebuie? Continuăm, sau ne întoarcem? Ținem cursul, sau ne abatem? De-a dreptul, sau șerpuit?”.

Câte din celelalte aspecte ale vieții noastre ne oferă posibilitatea de a ne pune la treabă flexibilitatea? În câte alte aspecte ale vieții noastre chiar ne-am dori să o avem? Dar să o și folosim efectiv? În familie, cu părinții, consoarta/consortul, cu copiii, la job, cu partenerii sau colegii? Cu rutina zilnică? Cu stilul de viață ales?

Se spune că dacă muntele nu vine la Mahomed, vine Mahomed la munte. Câți dintre noi căutăm cu adevărat schimbarea? Câți ne-o dorim cu adevărat? Indiferent de răspuns, schimbarea vine peste noi. Este un dat. Ceea ce înseamnă că trebuie să ne echipăm în permanență cu flexibilitate și capacitate de adaptare. Muntele este un companion de auto-coaching. Unde vrem să ajungem? Unde ne aflăm? De ce urcăm? Cât mai avem? Ce traseu abordăm? Oare cum o fi acolo? Răspunsul la toate aceste întrebări și multe altele este important la fiecare pas, pentru fiecare pas bine făcut.

Muntele ne mai învață ceva: odată ajunși la destinație, suntem abia la jumătatea drumului. Pe tot parcursul călătoriei începem să înțelegem ce este efemer și ce este trainic, ne minunăm de peisajul exterior și ajungem să fim surprinși de ce descoperim în interiorul nostru, în dialog cu noi înșine, de resursele pe care le avem, de gândurile care apar de te miri unde, de mixtul de sentimente și senzații, de reacțiile corpului și minții.

În fața unei săritori, a unui perete de stâncă, suntem prin excelență aici și acum. Fără interferențe, fără gânduri dinspre și către ceva, fără judecăți și prejudecăți. Suntem noi și obstacolul. Noi și următoarea mișcare, următoarea priză de mână sau de picior, următorul pas. Atât de simplu! Și atât de complex. Flexibili.

Duminică, 7 august 2022 - 15:45 
Afisari: 363 


jonrone