LA DISTRUS NATURA !

LA DISTRUS NATURA,

         La ce ne mai trebuie sa avem lacuri, izvoare si rauri curate, paduri intregi si nedefrisate, munti fara drumuri asfaltate pana la cabana, spatii verzi prin orase? Nu mai bine le distrugem ?

         Locuiesc intr-un oras care se vrea modern, dar in care se uita de spatiile verzi atat de necesare celor care au nevoie de recreere in natura. Te poti plimba pe faleza Muresului si cam atat ! Am avut si noi ceva parcuri, dar mai bine am facut MALL-uri, sedii de firme sau instituti, blocuri... Astfel de abuzuri in spatiul de recreere apar peste tot in tara si incet se extind spre periferia oraselor.

         Merg destul de des la munte, asa cred eu, dar din pacate, din ce in ce mai mult dau si pe acolo de “civilizatie”. Ajuns la o cabana, ai parte de muzica data la maxim, nu specific genul, se subintelege, acompaniata de urletele si zbieratele celor care asculta acest gen de muzica. Daca mai apare si posibilitatea de a face un gratar, atunci sa te tii ! De ce sa foloseasca ei vechea vatra sau locul déjà amenajat ? Nu ! Ei trebuie sa dovedeasca cat de priceputi sunt in a face focul lor, care este cel mai tare. Doar si televiziunile te incurajeaza sa trimiti ”marfa” de la chiolhanurile tinute in mijlocul naturii. Ai sansa sa castigi si premii daca dai dovada ca ai agresat natura ! Asadar, vandalu’ ia toporul sau drujba si fuga in padure sa taie copacul, cu ramurile inca verzi, sa arate ce meserias taietor de copaci este el. De ce sa foloseasca ei lemnele sau copacii cazuti la pamant ? Nu, este dezonorant. Trebuie neaparat unul viu. Apoi, la plecare, este greu sa-si duca gunoiul jos. Gunoiul aici trebuie sa ramana, ca trebuie doar sa existe niste fraieri care sa se ocupe si de acest aspect.

          Ne laudam ca avem ape dintre cele mai curate, izvoare renumite... Dar pentru unii aceste izvoare sau ape, lacuri, sunt bun prilej de a spala masina sau rufele. Apa nu costa si apoi, ce daca o poluam, ca doar nu este a mea ?! Unii mai fac si “concursuri” intre ei, daca tot si-au spalat masina, de ce sa nu arunce si niste gunoaie, sa vad pana unde ajung acestea ?

          In concediu unii merg la munte sau la mare. Super si bravo lor. Dar sa nu se imbufneze, atunci cand drumul asfaltat se termina si incepe drumul forestier sau unul mai putin accesibil masinilor. Asta este si ideea, sa-si mai foloseasca omul si picioarele. Auzim la televizor, radio sau citim in presa, despre tot felul de proiecte de a duce drumuri asfaltate sau autostrazi, culmea, pana in varf de munte sau prin rezervatii ale naturii si biosferei !? Ne bucuram si ne mandrim, atunci cand vin turisti straini pe la noi in tara, pentru ca natura si muntele are inca acel ceva salbatic, natural. Retezatul, Parangul, Fagarasul si alti munti, au intrat in atentia unora, de a-i strapunge cu SOSELE, cat mai sus cu putinta ! Pentru unii este cam asa; am venit, am vazut, am invins ! Dar de invins, au invins natura, din pacate... Si peste ani, copiii lor se vor intreba cum arata o padure, cum este o apa curata, si unde este linistea de la munte ?

         Bine spunea maestrul Gheorghe Dinica: “ROMANIA, POPULATIE MULTA, OAMENI PUTINI: CATEVA MESE”. Numai bine maestre, mari vorbe !!!

SA NU UITAM: CUM PASTRAM NATURA, ASA O VOM AVEA !!!

                                                                                                                               Japan

Sâmbătă, 13 martie 2010 - 15:54
Afisari: 2,970

japan

stoic	1	Strigatul dumneavoastra este exact pe sufletul meu!Aveti dreptate acestea sunt faptele.Am observat ca in zona in care traiesc: -atacul(abuzurile)asupra zonelor verzi de la marginea orasului nu a fost "incet"(momentan este doar incetinit) dar a fost si amplu -drumurile forestiere sunt batucite zilnic de camioane echipate cu macarale si remorci care nu mai prididesc a scoate lemnul padurilor -drumul axial Izvorul Muntelui-Durau nu se repara -pe taseele Ceahlaului gasesti(e adevarat putine) PET-uri,ambalaje mici si altele asemenea in locuri in care nici cu mintea nu gandesti(vedeti albumul meu Etichete pentru Romania) Ma opresc!Am plans destul pe umarul dumneavoastra!Problema este ca eu,cel putin,nu fac altceva decat sa ma plang Sâmbătă, 13 martie 2010 - 21:41
jujea	2	Cata dreptate ai! Din pacate asta este adevarul! Si nu cumva sa le atragi atentia ca nu este bine ce fac pentru ca iese scandal. Sâmbătă, 13 martie 2010 - 22:05
minel	3	Daca i-ai urat numai bine maestrului,numai bine ar fi trebuit sa spui dincolo de nori,in rest iti inteleg revolta sufleteasca.Eu am comentat si bine ar fi sa comentati toti,in paginile ministerului turismului cu "M" mic,al mediului din fiecare judet,al garzii de mediu etc. Eu am citit zilele trecute ce investitii si ce progame a inventat ministrul turismului,in conditiile in care localitatile montane din tot lantul carpatic sufera.De aceea salbaticia oamenilor este de inteles uneori.Distrugerile vin adesea cu complicitatea si buna stiinta a ocoalelor sivice si din pasivitatea administratiilor locale. Duminică, 14 martie 2010 - 09:35
japan	4	Pentru mine si toti ceilanti care apreciem adevaratele valori; actorii, oameni de cultura si cei care ne-au reprezentat si facut cinste acestei tari, NU AU MURIT SAU SAU DUS ACOLO SUS, EI TRAIESC IN CONTINUARE !!! Duminică, 14 martie 2010 - 12:40
minel	5	Bine ce ai de zis despre restul mesajului... ...si stii ce, ar trebui sa privesti lucrurile mult mai realist,sa vezi de unde vine raul si cine ne decimeaza mediul,padurile,rezervatiile naturale,cine ne polueaza apele...valorile se nasc,traiesc si mor,iar m-ai tarziu le uitam.Intrebarea este ce facem noi,astazi,maine si ce lasam in urma.Iubim muntele,ne refugiem in natura,vedem cu ochiul liber dezastrele si mai apoi nu reactionam in nici-un fel.Ne rezumam la vorbe si nu la fapte.Iubim oamenii si ne dam seama de valoarea lor atunci cand nu m-ai sunt printre noi. Duminică, 14 martie 2010 - 13:31
japan	6	Eu, impreuna cu alti colegi iubitori de natura, facem prezentari media in scoli. Cumnatul meu organizeaza tabere in zone montane. Cei care se numesc "politisti comunitarii", ar trebui sa protejeze comunitatile prin amenzi date celor care o distrug, cu murdariile lasate in urma lor. Dar iata, doar noi ne gandim la aeste lucruri...!? De ce nu avem curajul sa publicam in ziare si reviste despre natura, pe net, cazurile de distrugere a naturii. Dat numele, numarul masini, de unde este persoana, sa-l facem de rusine !!! Duminică, 14 martie 2010 - 17:08
anarithil	7	ai foarte mare dreptate. Din pacate si in zona din care ma trag eu lucrurile stau la fel. In muntii Rarau s-a inceput construirea unui drum ce va duce chiar sub varf. Este adevarat ca drumul era mai vechi dar acum au inceput sa-l lateasca si sa-l reasfalteze. Exista din cate stiu ideea unui proiect prin care sa amenajeze o partie de schi. Ce vor face cu rezervatiile din zona? Dupa cum merg treburile o sa mergem la munte printre fum de mici si peturi de bere... Duminică, 14 martie 2010 - 20:54
yo6ial	8	Ne-a Ovidiu... OMUL, ca specie, are ca scop suprem comoditatea. Odată învăţat în maşină, nu se mai scoboară, în vecii vecilor. Odată învăţat să urce la cabană (sau la minimă distanţă) cu maşina, o va face indiferent de ce se mai întâmplă. Odată ce-o prins gustul libertăţii, indiferene de libertăţiile şi drepturile celorlalţi, va face ce-i doreşte sufleţelul, pentru că nu dă şi NU VA DA socoteală nimăniu. Legi? Zilnic câte o duzină, ies pe poarta făbricii legiuitoare. Dar cum „corb la corb nu-şi scoate ochii” or să fie aplicate de Sfântu Petru. Eventual... Educaţie. Ţi-ai găsit. Poţi educa un copil. Dacă-l creşti şi e al tău. Un adult, învăţat deja cu indiferenţa faţă de natură este de neîntors. La fel vor fi şi plozii ce-i urmează. Mi mi-e teamă căi deja un drum fără de întoarcere. Luni, 15 martie 2010 - 14:38
gigi	9	Servus, ti-am citit cu mare atentie articolul si mi-e teama (cum spunea preopinentul yo6ial) ca deja e drum fara intoarcere. Ca e pacat? De pacate suntem plini de cand ne-am intors fata de la natura si Dumnezeu imbratisand cu bratele larg deschise "civilzatia", modernismul, tot ce cu surle si trambite e sonorizat la maxim ca fiind cel mai bun lucru pe care omul l-a dobandit in ultimul secol: tehnologia. Si de ce suntem ipocriti si nu recunoastem ca de rodul ei ne folosim cu totii, iar asta costa. Ne plangem ca sunt taiati copacii vii si ca sunt sapate vetre noi in paduri, ca sunt poluate apele si masinile isi urla motoarele in vf. muntelui? Oare nu asta s-a dorit de majoritatea ce a cazut intr-o imbecilitate spirituala de la care, cale de intoarcere nu cred sa mai existe? Zilele trcute, un coleg de munca, vazand niste foto si citind din cele montane a concluzionat ca sunt un mare iubitor de natura si munte. Avand un copil de 5 ani, spunea ca i-ar placea sa iubeasca si fiisu natura si muntele, dar nu stie cum sa-l indrume. Nu anticipez ca e o speranta desarta, dar familia lui este exact cum ati povestit cu toti. De unde sa invete bietul copil?, pt. ca intotdeauna e camasa mai aproape de piele decat haina. Sa incercam macar noi sa ne bucuram cat mai putem si pe unde putem de natura necotropita si sa ne ducem copii pe unde va mai ramane ceva sa se poata bucura si ei de ce mai ramane. Bafta! Miercuri, 17 martie 2010 - 20:59
japan	10	Gigi, un prim pas se poate face, cel putin asta cred. Prezentari media, si cu tupeu, mers pe la diverse televiziuni cu propunerea de a face eminsiuni despre natura. Luat copii de pe la blocurii si dus intr-o mica iesire in natura, dat aparatul foto sa faca singur niste poze. Gigi, eu mai am speranta ca: SE MAI POATE, SA FIM OAMENI !!! Miercuri, 17 martie 2010 - 21:15
gigi	11	Asta cu siguranta, inca se mai poate sa fim oameni, dar referitor la prima parte am indoieli. Pe tvr-uri sunt 6-7 emisiuni la sfarsit de saptamana despre natura, turism montan si altele despre care, din investigatiile mele, nu prea le stie multa lume si cu atat mai putini le urmaresc. Realitatea arata ca, desi sunt aceste emisiuni acel rau de care spuneam ca ne-am atasat se propaga oricat ne incapatanam noi sa-l oprim. Iar despre copii dusi in natura, si aici e de rau caci din sanul familiei suna un scartait sinistru de decadenta. E pacat, cum spuneam, dar poate ca asta e. Mi-ar placea sa nu fim noi ultimii mohicani pt. ca pare ca picam de prosti. Miercuri, 17 martie 2010 - 21:32
gigi	12	Si inca ceva, ai o fetita de 2 ani si ti-ai dori sa o iei cu tine intr0o tura daca va prinde aceasta pasiune. Oare acest "daca" nu releva ceea ce spuneam mai sus? In cazul acesta ce ne facem cu copii care cresc in familii obisnuite sa lase la spate tot ce pretuim? Miercuri, 17 martie 2010 - 21:39
japan	13	Deja a fost la munre, in Retezat si Parang, cand vede aparatul foto vrea sa faca si ea poze... Are deja bocanci, rucsacel... Eu merg la munte, sotia mea la fel... Cumnatul meu organizeza tabere pentru elevi la munte, pe timpul verii. Socrii mei stau in Petrosani, mama mea sta in cea mai nordica lovalitate din tara, satul Horodistea, situat la granita a trei tari, Romania, Moldova si Ucraina. Sansa sa nu-i placa mersul in natura > 0%, sa-i placa 100%... Joi, 18 martie 2010 - 18:53
gigi	14	Scuze, nu am vrut sa fiu sarcastic prin afirmatiile anterioare, dar spuneam acele lucruri vazand multe exemple ce sustin ideile. Cel mai aproape sunt partenerii mei de drumetii, mari iubitori de munte si natura la modul general, au o fata care de vreo 6 ani e luata pe munte si, cu parere de rau o spun, mai mult de placerea campamentului si a traiului in tabara, 2-3 zile, restul - tenacitate, rabdare, curaj, indurare, chiar si mult trambitata ecologie pe care o studiaza la scoala si cu care ne laudam ca ne educam copiii, este de 1,7%. Nu sunt pesimist, dar pot spune cu parere de rau ca nu prea mai avem sanse mari sa salvam decat aparente. Vineri, 19 martie 2010 - 09:08
jujea	15	Din pacate sunt putin care gandesc astfel. Ca si voi am un baiat care merge pe munte de la varsta de 3 ani si, acum, la 6 ani stie sa pretuiasca muntele, natura in general. Daca noi cei" batrani" le aratam un comportament adecvat, vor face la fel si ei. Vineri, 19 martie 2010 - 11:32
microsedd	16	Servus, eu cred ca acest respect pentru munte si pentru natura poate veni asa cum spui tu prin postari si prezentari prin scoli la copii la fel si prin organizarea de excursii si tabere la munte ar fi o solutie eu sunt iubitoare de munte din pacate numai de anul trecut am inceput sa merg pe munte pana acum neavand cu cine sa merg si cand spun asta ma refer la mers pe munte in ture ca altfel la mers la un gratar si la cabana sa asist cum polueaza amicii la sfarsit de weekend probabil ca ar fi fost, dar am preferat sa nu particip la astfel de manifestari nefiind pe placul meu. Mai consider totusi ca cei care lasa in urma lor diverse deseuri si insemne ale trecerii lor pe cararile de munte fac acelasi lucru si in orasele de unde vin ei si mai mult ca sigur asa fac si cand sunt pe strada cand vin de la servici sau cand ies cu amicii la plimbare, arunca pe jos ca doar este prea complicat sa tii ambalajul pana la cosul de gunoi sau eventual pana acasa daca nu gasesti un cos pe drum, uniii folosindu-se de scuza "ca doar si altii arunca" incearca sa isi gaseasca motive si explicatii pentru ceea ce fac. Astfel de lucruri se mai deprind si in anturajul adolescentului care chiar daca a fost invata acasa sau la scoala ce ar trebui sa faca si cum sa se comporte face si el ca si restul grupului ca sa nu fie cumva mai prejos sau sa se faca de ras in fata "tovarasilor" de grup.Am mai observat ca cei care polueaza muntele sunt cei care merg la munte nu pentru munte ci pentru gratar si pentru muzica care parca suna mult mai tare acolo in lipsa poluarii fonice care se gaseste de obicei in orase este adevarat ca cei mai multi care merg acolo o fac casa se imbuibe si sa se umple de alcool intr-un loc unde poate sa cheme pe cine vor ei si unde ii vede prea putina lume, cu siguranta ar putea sa faca lucrul asta si acasa dar unde ar mai fi farmecul distrugerii unui colt de nautra le-ar lipsi aventura taierii unui copac si mai ales in ce petec de iarba ar mai arunca ei PET-uri, hartii, sau doze. Este cert ca cei care iubesc natura merg pe munte pentru a se bucura de ea, asa cum sunt membrii acestui site si nu vor face ceea ce am enumerat mai sus pentru ca scopul pentru care ei sunt pe munte este cu totul altul decat al celorlalti stau si ma gandesc acum oare in ce mod am putea sa facem ca pentru inceput macar o parte sa isi schimbe scopul pentru care merg la munte si cum am putea sa ii convingem intr-un fel sa se mai dea jus din masina si sa mai faca ceva miscare cu propriile picioare si sa mai lase cele patru roti in parcare.Daca stau si ma gandesc bine o contributie la scimbarea atitudinii ar putea avea si profesorii din scoli care daca in loc sa organizeze excursii cu autocarul pana la munte unde sa viziteze cateva muzee ar putea organiza iesiri pe munte intruchipate in ture de dificultate medie unde cu siguranta elevii ar invata sa respecte natura si muntele . Duminică, 9 mai 2010 - 23:53

		Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu